Mahalaua politicii și golăniile presei


Mahalaua de odinioară avea regulile sale, ba chiar un fel de etică. Caftangiii de azi, cu vorba sau cu pumnul, nu respectă nicio regulă.

 

Confirmarea similitudinii dintre mediul politic și periferia insalubră a venit zilele acestea de la premierul Mihai Tudose, care a găsit adecvat să-i încurajeze pe cetățenii din vestul țării, loviți de uragan, cu un zâmbet șmecher. „Asta e. Ce putem să facem, să dăm o lege să nu mai bată vântul?”, s-a întrebat, plin de responsabilitate, prim-ministrul, pe același ton cu care premierul Tăriceanu îi spunea iritat unei femei afectate de inundații: „Ce vreți, doamnă, să vă fac hotel?”. Se întâmpla tot în județul Timiș, în urmă cu 12 ani, la Otelec.

Cele nouă registre ale imaginarului violent al românilor, descrise de Ruxandra Cesereanu în cartea sa, se regăsesc din plin în limbajul și conduita politicienilor de azi, augmentate de o bună parte a presei, care se complace în mahala. În postcomunismul românesc, spune autoarea, „defularea lingvistică a fost o urmare firească, la nivel emoțional, după căderea regimului comunist, în care funcționase legea cenzurii și faimoasa limbă de lemn… Această violență lingvistică descătușată… a devenit, la un moment dat, încălcătoare de tabuuri, promovând derapaje verbale mai mult sau mai puțin intenționate”.

Explicații psiho-sociale pot exista, însă trecerea de la registrele xenofob-rasist, subuman, de animalizare a adversarului, sexual, funebru etc. la atacul corporal depășește o limită emblematică pentru nivelul suburban al lumii politice de la noi.

Mirel Palada repezindu-se la conlocutorul său, în pauza publicitară a unei emisiuni de televiziune, fixează personajul în menajeria pe care PSD a întreținut-o pe bani publici. Este același ins care, aflat în demnitatea publică de purtător de cuvânt al Guvernului Ponta, frigea „purceluși antiguvernamentali la proțap”, adică jurnaliști care nu cântau în strună. Puțini s-au delimitat de conduita sa, așa că recidiva era de așteptat. Mai mult, din studiourile Antenei 3 s-au auzit hăhăieli aprobatoare groase, fiindcă așa văd Gâdea și ortacii dialogul politic, iar Evenimentul Zilei și-a dat în petec prin postarea redactorului-șef adjunct, unul Curea, care nota pe pagina sa de Facebook: „L-a caftit Palada pe Goțiu, i-a fu… una în mufă de i-a dat borșul. Mirele, în toate zilele călduroase, de acum în veac, ai câte o bere rece de la mine.” Sau Bogdan Diaconu, șeful partidulețului de rezervă creat de Ghiță și Ponta, s-a găsit să aplaude: „Bravo, Mirel Palada, așa merită toți trădătorii de la USR…”. B1 TV, care a folosit agresiunea ca artificiu, cam ieftin, de creștere a audienței, a atenuat a doua zi reacția corectă a moderatoarei invitând în studio doi comentatori din bestiarul de agresori, pe Marius Marinescu, cel care în 2008 îi aruncase un pahar de apă în față unei deputate, tot la televiziune, sau pe numitul Lazarus, o relicvă otevistă. Nu e de mirare că singura reacție ulterioară a lui Palada, sociolog și doctor în ceva, a fost pe Facebook: „Nu mor caii când vor useriștii”. Dacă justiția nu va fi suficient de aspră în acest caz, caftul s-ar putea institui ca formă legală de… dialog politic și mediatic. Prin ordonanță de urgență!

Mahalaua de odinioară avea regulile sale, ba chiar un fel de etică. Caftangiii de azi, cu vorba sau cu pumnul, nu respectă nicio regulă. Țara e condusă de penali care amenință justiția răsturnând imaginea: nu ei sunt infractorii, ci șefii instituțiilor care îi cercetează trebuie suprimați ca vinovați. Televiziunile imunde care servesc stăpâni trimiși în judecată sau deja condamnați – am numit RTV și Antena 3 – arată cu degetul spre câțiva jurnaliști al căror dinte critic nu s-a tocit, în insinuarea că aceștia ar fi „agenți acoperiți“. O fac sprijinindu-se pe declarațiile nedovedite ale unui fost ofițer SRI trimis în judecată în cazul „Black Cube”, care zice că i-a văzut pe jurnaliști în biroul șefului său. Versate, televiziunile securistului Voiculescu-Felix, ale lui Ghiță-cărător de servietă la SRI, sau EvZ, prin Dan Andronic, băiat de mingi împachetat drept „consultant politic” și „jurnalist“, rostogolesc cu nerușinare o insinuare mârșavă ca pe un adevăr calificat.

Reacțiile societății civile sunt firave, iar asta e de înțeles: anvergura pe care a luat-o mahalaua politică, unită în cuget cu cea a golanilor presei, este înfricoșătoare. Dacă nu sunt infractori dovediți sau plagiatori, implicați în afaceri suspecte sau aflați în incompatibilitate, liderii de azi ai României, sunt slab alfabetizați, au CV-uri subțiri care le asigură incompetența necesară accederii în funcții. Igienizarea este dificilă într-o mahala extinsă.

 

Articol apărut şi în Revista „22”.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.