Ludovic Orban: „Lucrul cel mai grav, în politică, este să-ţi trădezi electoratul”
Sursă foto: www.ludovicorban. ro
După 32 de ani în care a fost membru al Partidului Naţional Liberal şi, câţiva ani, lider al acestei formaţiuni politice, Ludovic Orban a demisionat anul trecut din partid – în urma unui congres pe care îl consideră cel mai nedemocratic din istoria post-decembristă şi a unei noi şi controversate alianţe cu PSD –, înfiinţându-şi propriul partid, Forţa Dreptei.
La câteva zile după ce şi-a anunţat intenţia de a candida la alegerile prezidenţiale din 2024, l-am invitat pe Ludovic Orban la un dialog despre şansa dreptei în 2024, despre alianţele pe care le ia în calcul noua sa formaţiune politică, dar şi despre cele pe care le exclude din start. Despre compromisul permis în politică. Despre motivul plecării sale din PNL. Despre trădări. Despre relaţia sa cu preşedintele Klaus Iohannis şi motivul rupturii acesteia. Despre pericolele pe care le vede acum ameninţând România.
„Şansa dreptei, în 2024, stă în primul rând în mobilizarea oamenilor care nu sunt dependenţi de Guvern sau de administraţiile locale”
CV Ludovic Orban
Născut în 25 mai 1963, este absolvent al Facultăţii Tehnologia Construcţiilor de Maşini din cadrul Universităţii Braşov (1988) şi absolvent de studii postuniversitare la Facultatea de Ştiinţe Politice a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (1993).
Este preşedinte al partidului Forţa Dreptei, pe care l-a fondat în decembrie 2021, după demisia sa din PNL, în noiembrie 2021.
Ca membru al PNL, din ianuarie 1990, a trecut prin toată ierahia de partid, de la consilier local de sector, în legislatura 1992-1996, la funcţia de preşedinte al PNL Bucureşti (2002 – 2010), apoi de prim-vicepreşedinte, în 2009-2010 şi în 2014 -2016 şi cea de preşedinte al partidului (2017-2021). În noiembrie 2019 a fost desemnat prim-ministru, funcţie pe care a ocupat-o până în decembrie 2020, dată la care a fost numit preşedinte al Camerei Deputaţilor, până în octombrie 2021. Primul mandat de deputat, din partea PNL, a fost în legislatura 2008-2012, urmat de alte două, în 2012-2016 şi 2020-2024.
De asemenea, în administraţie a ocupat, începând din 1992, o serie de funcţii, printre care cea de consilier local, secretar general la Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap, şef al Departamentului Informaţiilor Publice al Guvernului, preşedinte al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, preşedinte al Consiliului de Administraţie al Centrului Naţional de Specializare în Comunicare şi Relaţii Publice, viceprimar general al Municipiului Bucureşti sau de ministr al Transporturilor.
(Sursă CV: Camera Deputaţilor)
Privind spre anul electoral 2024 de pe marginea arenei politice, lucrurile se văd prost pe centru-dreapta şi par să antameze şi un absenteism masiv la vot. Dumneavoastră, domnule Ludovic Orban, cum vedeţi această fotografie aşezând-o în rama contextului internaţional? Nu vă întreb ce v-aţi dori, ci ce vedeţi raportându-vă la sondaje, la informaţiile pe care le aveţi de pe scena politică şi din culisele ei, la experienţa dumneavoastră politică?
Şansa dreptei stă în primul rând în mobilizarea oamenilor care nu sunt dependenţi de Guvern sau de administraţiile locale. Monstruoasa coaliţie deţine, în momentul de faţă, pârghiile de putere nu numai la nivel guvernamental, naţional, ci şi la nivel local – aproape toţi preşedinţii de Consilii Judeţene şi toţi primarii sunt membrii ai celor trei partide care compun coaliţia de guvernare.
O dată cu trădarea gravă realizată de Iohannis, există o dezamăgire profundă în rândul oamenilor care au votat cu el şi care au votat cu PNL. De asemenea, au apărut dezamăgiri şi în rândul publicului care a votat cu USR, din cauza ruperii coaliţiei de guvernare de centru-dreapta şi din cauza percepţiei vinovăţiei şi la nivelul USR.
Sigur că fotografia momentului nu este foarte optimistă, dar nu aduce anul ce aduce ceasul. Performanţa guvernamentală este submediocră, guvernarea naşte foarte multe categorii de nemulţumiţi, guvernarea se preocupă în special de cei care pot să primească beneficii din partea Guvernului, mai degrabă de zona publică, dar nici aici Guvernul nu livrează pentru toate segmentele. Eu cred în şansa unei implicări a oamenilor care sunt pe propriile picioare, care gândesc cu mintea lor, care au cu adevărat discernământul pentru a înţelege că este nevoie de o alternativă la puterea de astăzi. O putere care se exercită în stil FSN, ocupând pârghii de putere, satisfăcând electoratul clientelar, foarte numeros, şi încercând să divizeze ori să intimideze pe oricine care gândeşte altfel sau îşi doreşte altceva. Cred în şansa de a-i determina pe oamenii care au fost pasivi politic, care nu s-au implicat în viaţa publică şi nu au influenţat decizia politică – la ultimele alegeri, prezenţa la vot a fost doar de 31,8 la sută. Dacă măcar un sfert dintre cei 68,2 la sută, câţi nu şi-au exercitat dreptul de vot vor merge la vot, lucrurile se pot schimba.
Aţi anunţat, zilele trecute, că veţi candida la prezidenţiale. Forţa Dreptei va merge în alegeri pe cont propriu sau în alianţă? Cu cine aţi putea-o face?
Nu suntem la faza la care să discutăm de alianţe. De regulă, alianţele e bine să se facă după alegeri, cu acele formaţiuni politice care pot să negocieze un program de guvernare care să răspundă într-o măsură cât mai mare la programele electorale cu care s-au prezentat partidele în campanie.
Noi suntem la faza de construcţie de comunicare către cetăţeni a programului nostru, a valorilor, principiilor, ideilor în care credem. Forţa Dreptei s-a născut ca urmare a deciziei lui Iohannis şi a conducerii PNL de a readuce PSD la putere, decizie prin care au trădat practic alegătorii de centru-dreapta. Noi suntem cei care nu am acceptat să fim complici cu această întovărăşire, cu această alianţă toxică, o alianţă împotriva naturii, şi am preferat să mergem pe drumul nostru, să rămânem consecvenţi sub reprezentarea celor care ne-au încredinţat votul, să construim un alt partid de dreapta. Sigur, depinde şi de cum vor participa la alegeri formaţiunile politice guvernamentale – este prematur să putem stabili de acum strategia electorală din 2024. Acum prioritatea noastră este să ne adresăm publicului de dreapta şi publicului care nu a fost activ politic, să ne adresăm oamenilor, foarte mulţi, care trăiesc pe propriile picioare, care au o meserie, să încercăm să-i convingem că nu este normal să lăsăm viaţa publică şi decizia pe mâna celor care sunt azi la putere, pentru că duc România în gard.
Cu cine nu aţi face alianţe politice? Pentru a ajunge la putere, aţi fi dispus să le faceţi cu partide naţionaliste, suveraniste, extremiste?
V-am spus că nu este acum momentul să discut despre posibile alianţe. Cu siguranţă, nu vom face alianţă cu PSD. Cu siguranţă, nu vom face alianţă cu partide antieuropene, antidemocratice, cu partide care trăiesc din mesajele finanţate de propaganda rusă. De acest lucru pot să vă asigur.
În politică există o marjă tolerabilă a negocierilor, a compromisului. Până unde se poate merge cu compromisul în politică pentru ca acel compromis să nu devină soluţie imorală?
În general, viaţa publică presupune dialog; există un pluralism de interese care trebuie reprezentate, iar deciziile publice trebuie luate în urma unui dialog, a unei negocieri, astfel încât să nu asigure doar reprezentarea unor grupuri minoritare. În mod evident, în decizia politică sunt necesare flexibilizări – nu le-aş spune compromisuri – ale promisiunilor, ale angajamentelor electorale. Lucrul cel mai grav este să-ţi trădezi electoratul care te votează. Din punctul meu de vedere, decât să fii la guvernare cu un partid contrar valorilor, ideilor, principiilor care îţi fundamentează mesajul şi acţiunea publică, decât să te aliezi cu unii care gândesc contrar, mai bine rămâi în opoziţie.
„Am luat greu decizia de a pleca din PNL”
Spuneţi, deci, că aţi plecat din PNL din cauza alianţei cu PSD. De ce acum aţi făcut acest pas, iar în 2011-2012, deşi v-aţi împotrivit formării USL – o alianţă care ca dovedit antidemocratică, toxică – , aţi rămas, totuşi, în partid?
Sunt câteva lucruri în plus, acum. Este adevărat că am fost singurul membru al Delegaţiei Permanente a PNL care a votat împotriva alianţei cu PSD şi pe toată perioada în care conducerea de atunci a PNL a impus USL, eu nu am avut nicio funcţie de conducere şi am fost un opozant al acestei alianţe chiar în perioada în care a funcţionat. Atunci am simţit că nu va dura această alianţă, mi-am dat seama că este conjuncturală, de moment, dictată în special de neîncrederea lui Crin Antonescu în capacitatea lui de a câştiga alegerile prezidenţiale şi de neîncrederea PSD în capacitatea de a bate PNL-ul. La vremea respectivă, vă amintiţi, la putere erau Traian Băsescu, preşedinte, şi un guvern PDL şi practic USL s-a constituit ca o alianţă de opoziţie împotriva lui Băsescu, care părea că deţine foarte multe pârghii de putere şi părea foarte greu de învins.
În noiembrie 2021, între PNL şi PSD s-a realizat o alianţă la putere şi, ceea ce e mai grav, nu o alianţă de moment, din punctul meu de vedere; cei care au gândit această alianţă în mod cinic au gândit-o ca pe o soluţie de perspectivă – să ne aducem aminte toate declaraţiile care au fost date de actorii relevanţi –, o întovărăşire pe şapte ani, realizează un proiect comun şi după 2024.
Apoi, în 2012, PNL arăta într-un fel, iar în noiembrie 2021 arăta într-un alt fel. În 2014 avusese loc fuziunea cu PDL, negociată de Crin Antonescu şi impusă PNL. Astăzi, liberalii din PNL sunt foarte puţini. Au ajuns la conducerea partidului foarte mulţi oameni care nu au nicio legătură cu istoria PNL, care nu cred în valorile liberale şi care nu sunt ghidaţi decât de interes personal şi de dorinţa de a fi la putere cu orice preţ şi cu oricine.
Oamenii aceştia despre care spuneţi că nu au legătură cu istoria, cu valorile PNL au fost votaţi, la Congres, de membrii partidului care, se presupune, se simt reprezentaţi de ei.
Nu aş vrea să mai fac referiri cu privire la Congresul PNL din septembrie 2021; a fost cel mai nedemocratic congres al unui partid organizat după revoluţia din decembrie 1989. Nu a existat libertatea de a alege, au existat patru sisteme de control al delegaţilor care au fost împiedicaţi să voteze, au fost folosite pârghii antidemocratice care în mod normal ar fi trebuit să-i descalifice pe termen lung pe cei care le-au folosit şi au câştigat astfel congresul. Dacă ei au folosit aceste metode în interiorul PNL, orice cetăţean poate să-şi pună întrebarea dacă nu vor folosi aceleaşi metode şi în alegerile din societate. Au folosit sisteme caracteristice unui sistem totalitar.
Aţi plecat cu vreun regret din PNL? Aţi fost membru în acest partid timp de aproape 32 de ani.
Am luat decizia greu, după ce am cumpănit foarte bine. Am luat această hotărâre pe de o parte pentru că PNL nu mai este PNL, doar poartă un brand – cei care sunt decizionali în partid nu mai au nicio legătură cu liberalismul –, iar pe de altă parte, am luat decizia pentru că nu am acceptat să fiu complice cu această gravă trădare. În 2011 nu eram într-o situaţie similară, cum am mai spus. Acum, constituirea acestei alianţe toxice cu PSD s-a făcut după ce Iohannis şi PNL au dus o campanie anti-PSD, mesajul de campanie fiind „Votaţi PNL, scăpaţi de PSD”. Trădarea a fost totală şi de o gravitate fără precedent, iar eu şi colegii mei care am pornit pe acest nou drum – de fapt, eu am rămas consecvenţi pe drumul pe care am mers toată cariera mea politică – am refuzat complicitatea. Un alt argument ţine de situaţia politică: electoratul de dreapta a rămas fără reprezentare din cauza trădării făcute de Iohannis şi de conducerea PNL. Electoratul de dreapta, al oamenilor întreprinzători, al oamenilor cu iniţiativă economică, aş oamenilor educaţi, care trăiesc pe propriile picioare, nu mai e reprezentat şi e nevoie de o forţă politică să asigure reprezentarea lor.
„Planul lui Iohannis este ca alianţa PNL-PSD să continue şi după 2024”
La această alianţă cu PSD s-a ajuns cumva din lipsa unei alternative? Din motiv că se dorea o stabilitate politică – mai ales într-un context internaţional tulbure –, pentru că plana riscul suspendării preşedintelui Iohannis, pentru că PSD trebuia cumva adus pe o linie democratică? Nu ştiu dacă partidul este democratic, pro-european, dar de la vârful său nu se mai transmit mesaje care intră în coliziune cu cele al UE, ale SUA. A existat, aşadar, un astfel de calcul?
Gândiţi mult prea departe…
Nu poţi face din PSD un partid pro-european. PSD a trăit din euroscepticism, din mentalităţi retrograde, întotdeauna a fost un partid care „la export” a avut o faţă, iar o alta pentru electoratul propriu. PSD nu poate deveni un partid democratic şi euro-atlantist, chiar dacă la vârf sunt astăzi doi-trei oameni care dau mesaje în acest sens.
În privinţa contextului internaţional, monstruoasa coaliţie s-a făcut cu mult îaninte de izbucnirea războiului din Ucraina. Nu poate fi invocat, deci, nici acest argument.
Frica lui Iohannis de suspendare poate fi luat în calcul, deşi menţinerea coaliţiei de centru-dreapta, PNL-USR-UDMR, îl ferea de acest risc pentru că această coaliţie ar fi păstrat o majoritate parlamentară şi nu ar fi fost posibilă întrunirea unei majorităţi care să ducă la suspendare. În plus, dacă Iohannis ar fi rămas consecvent anti-PSD şi în susţinerea coaliţiei de centru-dreapta, nu ar fi pierdut două treimi din electoratul care l-a susţinut şi nu ar fi fost în risc de demitere de către cetăţeni, în cazul în care s-ar fi ajuns la un referendum.
Deci, nu există nicun fel de argument pentru a motiva această decizie. Datele care sunt folosite public sunt nişte bazaconii. PNL nu mai are legătură cu democraţia, Iohannis este conducătorul de facto care impune în partid orice decizie vrea; acesta este interesul lui Iohannis care, pe de o parte, şi-a asigurat menţinerea în funcţia de preşedinte până la finalul mandatului, iar pe de altă parte – aşa cum am mai spus de câteva ori în spaţiul public – Iohannis are un plan.
Anume?
Nu vrea să se pensioneze după ce îşi termină mandatul. Planul lui este ca această alianţă PNL-PSD să continue şi după 2024, cu un preşedinte dat de PSD şi un premier dat de PNL. Iar numele premierului pe care îl va da PNL este Klaus Iohannis.
Aţi avut o relaţie bună cu preşedintele Klaus Iohannis cât aţi fost premier, aţi şi spus lucrul acesta, aţi fost un susţinător al lui, iar PNL-ul, condus de dumneavoastră, s-a implicat în campania electorală, susţinându-l pe dl Iohannis. Când s-a produs ruptura şi ce a generat-o?
Convingerea mea este că Iohannis s-a întors împotriva mea pentru că avea planul de a face alianţa cu PSD, din alegerile parlamentare, şi ştia că eu nu voi accepta niciodată o astfel de alianţă, că voi susţine menţinerea coaliţiei de centru-dreapta. Nu mi-am dat seama când s-a produs această divergenţă, pentru că Iohannis nu mi-a spus niciodată să nu candidez , nu mi-a spus că are de gând să facă alianţă cu PSD, nu mi-a spus că ar avea ceva cu mine. A trebuit să-mi dau seama din tot ce a făcut el ulterior depunerii de către mine a candidaturii pentru preşedinţia PNL. Dar asta e istorie…
Realitatea politică este că Iohannis a călcat în picioare democraţia în partid, a impus cu forţa un preşedinte al PNL, care nu avea niciun fel de sprijin din partea partidului şi care, de altfel, a fost aruncat la lada de gunoi după câteva luni. Acum a impus un alt preşedinte al PNL care nu are nicio legătură cu liberalismul, cu valorile liberale, a impus decizia catastrofală de a întovărăşi PNL cu PSD. Astea sunt faptele, restul sunt poveşti, argumente cu care încearcă să se justifice o alianţă toxică, o alianţă cu care şi PSD îşi trădează electoratul anti-Iohannis.
„Nu am plecat din PNL ca să mă întoc în PNL”
În PNL au fost oameni, cândva apropiaţi de dumneavoastră, care v-au trădat…
Ce înţelegeţi prin trădare? Că nu au votat cu mine la congres?
Da. Şi modul în care s-au raportat în public la relaţia cu dumneavoastră, după ce, cu două-trei luni înainte vă susţinuseră.
Eu am avut sprijinul a 37 de filiale, sprijin dat prin votul în organismele statutare. S-au sucit nişte preşedinţi de filiale – care la alegeri au ajuns în funcţii cu sprijinul meu – din motive pe care eu nu mi le pot explica. Pot specula, dar nu îmi place să speculez. Peste noapte s-au sucit şi l-au descoperit pe Cîţu ca mare lider, dar nu are rost să mai vorbim pe tema asta.
Eu folosisem verbul „a trăda”, dumneavoastră aţi apelat la un verb mai moale, „a suci”. Cum, probabil, liantul nu fusese loialitatea, ci un interes conjunctural, ce nu le-aţi putut oferi de v-au întors, anul trecut, spatele?
Am luat conducerea PNL, când partidul avea 16 la sută, era un partid demoralizat, în care nimeni nu mai credea că are capacitatea de a câştiga alegerile şi de a guverna ca principal partid de guvernământ. În patru ani am ridicat partidul, am câştigat toate alegerile; parlamentarele nu le-am câştigat din nişte motive care ţin mai puţin de modul în care a guvernat PNL, cât mai ales de conjunctura dată de pandemie şi de anumite decizii care mi-au aparţinut, ci mi-au fost impuse de Iohannis. Închiderea pieţelor, interzicerea pelerinajelor şi închiderea tuturor şcolilor şi trecerea lor în online au fost măsuri anunţate de Iohannis, care a venit special la şedinţa de guvern ca să le impună; eu nu am vrut să le asum, ca lider al PNL. Dar chiar şi necâştigând alegerile, am format o majoritate stabilă, care a permis formarea unui guvern cu un program de centru-dreapta, de dezvoltare şi modernizare a României. Practic, am dus partidul la guvernare şi am câştigat toate alegerile. E greu ca cineva să îmi reproşeze ceva: nu eu am pierdut în relaţia cu aceşti oameni ai mei care s-au sucit – au trădat, cum vreţi să spuneţi –, ci PNL a pierdut un om care a condus partidul spre victorii. PNL nu va mai simţi gustul victoriei foarte mult timp de acum înainte şi, după părerea mea, e un partid care va deveni irelevant.
Campania pentru alegerea preşedintelui PNL, de anul trecut, a fost dezagreabilă, dezolantă. S-au făcut afirmaţii care au rupt punţi de comunicare internă. Totuşi, ruptura de liberali este ireparabilă sau a mai rămas loc de posibile viitoare reconcilieri, sub o formă sau alta?
Eu nu am plecat din PNL ca să mă întoc în PNL. Sunt consecvent cu drumul pe care îl am. Suntem în construcţia unei forţe politice de centru-dreapta care să asigure reprezentarea oamenilor care cred în valorile liberale, conservatoare, creştin-democrate şi, în mod evident, voi acţiona pentru dezvoltarea Forţei Dreptei, pentru creşterea notorietăţii, pentru prezentarea soluţiilor şi programelor pe care le avem.
Cât aţi fost şef de partid, v-au fost impuşi oameni pentru anumite locuri eligibile pe listele de alegeri? De către cine?
Am mai spus: Iohannis mi-a solicitat să-i pun pe liste pe Ciucă şi pe Predoiu. Au fost singurele cereri.
Iar în teritoriu? În unele filiale au fost nemulţumiri legate de prezenţa unor oameni puşi pe listele electorale care nu aveau tangenţă cu judeţul respectiv.
La cine vă referiţi? La Alina Gorghiu, la Timiş?
Este un caz.
Eu am validat lista de la Timiş, cu o singură modificare, care a fost făcută de comun acord cu conducerea de atunci a PNL, din cauza faptului că unul dintre candidaţi nu îndeplinea criteriile de integritate. În rest, am validat lista propusă de Colegiul Director judeţean.
Se confirmă informaţia lui Cozmin Guşă că Rareş Bogdan ar fi urmat să candideze la europarlamentarele din 2019 pe listele PNL, însă din partea unui partid care urma să fie fondat de Cozmin Guşă şi Octavian Hoandră?
Nu cred că are o mare semnificaţie. Guşă, într-adevăr, îşi făcuse un partid, Realitatea, şi a încercat ca Rareş Bogdan să ajungă pe lista PNL ca fiind membru al acestui partid, care nici nu ştiu dacă era înfiinţat la vremea aceea. Dar a fost o simplă discuţie. Discuţiile le-am avut eu cu Rareş Bogdan privind candidatura lui la europarlamentare.
„La presiunile unora, el a preferat altfel, și asta m-a supărat profund”, mai spunea Cozmin Guşă, referindu-se la intrarea lui Rareş Bogdan în PNL. La presiunile cui?
Nu a existat nicio presiune din partea nimănui. Repet, nici nu ştiu dacă acel partid avea personalitate juridică la momentul respectiv.
„Primul risc este cel asupra democraţiei”
Multe instituţii, chiar instituţii-pilon ale statului se confruntă cu o criză de autoritate, peste care se suprapune o stare fie furibundă, fie de lehamite înregistrată la nivel de societate, societate care e şi foarte dezbinată. Cum am ajuns aici?
La Curtea Constituţională vă referiţi?
Un exemplu, dar nu singurul.
CCR a ajuns după ce a dat decizii şi împotriva Constituţiei, şi împotriva voinţei cvasi-generale, de la decizii legate de legislaţia în domeniul pensiilor speciale până la decizii care au lăsat practic autorităţile fără pârghii de a putea impune măsurile de protecţie a vieţii şi sănătăţii oamenilor. CCR a fost formată dintr-o majoritate impusă de PSD, iar acei judecători au ţinut mai degrabă cont de interesele PSD decât de Constituţie.
Sunt însă şi alte instituţii în acest registru, pentru că numirile care s-au făcut nu au ţinut cont de exigenţele pe care ar trebui să le satisfacă un om care girează o astfel de funcţie şi au fost puşi oameni ascultători.
La modul general vorbind, cum se explică faptul că pe listele electorale ori în funcţii publice ajung, cu sprijinul partidului, semidocţi ori impostori? Nu există la nivelul partidelor un filtru de selecţie?
Situaţia diferă de la partid la partid.
Aşa este, dar se regăseşte în cam toate partidele.
Noi avem nişte criterii şi o procedură aparte de stabilire a listelor: candidaţii trebuie să îndeplinească anumite criterii atât din punct de vedere al pregătirii, cât şi din punct de vedere al moralităţii, al integrităţii. Cât am fost preşedinte al PNL, am căutat să nu pun pe liste oameni care să nu fie pregătiţi ori să aibă probleme de integritate. De altfel, nu există analfabeţi funcţionali pe listele pe care le-a depus PNL în 2020.
Care sunt pericolele cele mai mari – cu efecte pe termen mediu şi lung – pe care le vedeţi planând acum asupra ţării?
Primul risc este cel asupra democraţiei . Cei care deţin azi puterea sunt tentaţi să o folosească într-un mod nedemocratic pentru a se menţine la putere. Aici văd eu riscul cel mai mare. Având o majoritate atât de solidă, există risc major ca acţiunea Guvernului să fi ruptă de realitate şi de interesele, de aşteptările cetăţenilor. De asemenea, există un risc în ceea ce priveşte creşterea absenteismului; dacă mâine ar fi alegeri, nu ştiu dacă ar veni la vot 32 la sută din populaţie, cât a venit la scrutinul din decembrie 2020. Dacă în 2024 oamenii vor veni într-un procent mult mai mare la vot depinde şi de modul în care comunică formaţiunile politice aflate în opoziţie şi care reprezintă o alternativă la actuala coaliţie de guvernare.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
