La mulţi ani, Christina Zarifopol-Illias!
Christina Zarifopol-Illias este descendenta unor mari familii ale aristocraţiei de sânge şi intelectuale româneşti. Pentru acest tip de oameni, viaţa este un serviciu şi o responsabiliate faţă de poporul şi istoria şi cultura în care sunt chemaţi la datorie prin actul naşterii.
Într-o altă Românie, cea normală, în care valorile şi standardele nu ar fi marginalizate, Doamna Zarifopol nu ar avea nevoie de prezentare.
Doamna Christina Zarifopol-Illias reprezintă tradiţia României aristocratice care a creat şi servit România modernă şi i-a dat o cultură sincronă cu cea europeană: nobilimea totală, a spiritului şi a sângelui.
Emigrată cu decenii în urmă – din motive lesne de înţeles – a predat atât în Departamentul de Studii Clasice, cât şi în Departamentul de Limbi şi Culturi Slavice şi Est-Europene al Indiana University Bloomington Limba şi literatura latină, Retorică antică şi Limba şi literatura română.
Este cunoscută în ţara mai ales pentru formidabilul dar pe care l-a făcut culturii române în anul 2000, prin redescoperirea, recuperarea şi publicarea scrisorilor dintre Mihai Eminescu şi Veronica Micle. Mai puţin cunoscute sunt studiile sale cum ar fi Portrait of a Pragmatic Hero: Narrative Strategies of Self-Presentation în Pliny’s Letters. Sau remarcabilele sale traduceri de poezie românescă.
La fel de puţin cunoscut este efortul de decenii pe care l-a dedicat uneori în plan foarte practic, material chiar, menţinerii vii a interesului american pentru predarea şi studierea limbii şi literaturii romane. Am scris despre asta şi îmi permit să reiau cele scrise atunci, pentru că ele dau dimensiunea absolut remarcabilei şi strigătoarei la cer situaţii:
“Am avut, datorită eforturilor personale ale unei mari doamne a culturii române, Doamna Christina Zarifopol-Illias, un program dedicat limbii şi culturii române la o mare universitate americană: Indiana University Bloomington. Ce înseamnă un astfel de program de romanistică, la o universitate care reprezintă unul dintre punctele-cheie de training în studii est-europene şi ruse pentru intelighenţia, diplomaţia şi intelligence services americane, nu mai elaborez. Cine ştie, ştie, cine nu, îşi poate imagina.
Ei bine, programul e pe cale să se închidă. De ce? Pentru că s-a dovedit că programul respectiv era de fapt o persoană: Doamna Christina Zarifopol-Illias. O cunosc de peste 20 de ani şi numai Dumnezeu ştie eforturile, abnegaţia, costurile şi sacrificiile personale imense presupuse de menţinerea în viaţă a acestui program. Am fost martor în anii aceştia la nenumărate demersuri – care de care mai absurde şi umilitoare – în România, la ministere, potentaţii zilei, autorităţi etc. etc. nu mai vorbesc de interminabilele negocieri cu Indiana University, întru susţinerea acestui program… A fost şi este strigător la cer.
Doamna Christina Zarifopol-Illias se retrage însă acum. Programul e spre desfiinţare. Lăsaţi că îşi fac polonezii, ungurii şi alţii catedre, programe şi insititute. Ce vreţi, culturi reale, nu agrare. Mediul de afaceri român? Glumiţi?! Autorităţile politice şi adminstrative: asemenea. Aş putea să scriu o carte, ca un studiu de caz, un roman, o analiză sociologică despre acest program în ultimii 20 de ani. Simptom, diagnostic, turnesol pentru deprimanta iresponsabilitate şi nimicnicie românească. Ceva de un penibil revoltător, de o meschinărie şi îngustime de minte şi sufletescă de proporţii epice şi istorice.
Am întrebat-o odată, văzând absurdul situaţiei şi imposibilele eforturi şi încercări prin care trecea continuu legat de acest program: «Bine, Christina, dar merită? Merită?! Până la urmă, de ce?!» «Dragul meu, nu pot altfel, este o datorie pe care o am.»
Într-adevăr, la o privire mai atentă, chiar aşa şi este: Doamna Christina Zarifopol-Illias este descendenta unor mari familii ale aristocraţiei de sânge şi intelectuale româneşti. Pentru acest tip de oameni, viaţa este un serviciu şi o responsabiliate faţă de poporul şi istoria şi cultura în care sunt chemaţi la datorie prin actul naşterii.
Alungată din România de români, Doamna Christina Zarifopol-Illias reprezintă de fapt România pe care continuă să o servească în condiţiile şi după putinţele exilului. Când populaţiile trăitoare pe actualul spaţiu geografic carpato-danubiano etc. îşi vor fi schimbat de mult compoziţia demografică, socială şi culturală, România aceea, a doamnei Zarifopol şi a celor care au gândit, construit şi dat identitate şi viaţă experimentului social al modernităţii numit România, acea Românie va continua să trăiască: un continent, o galaxie de litere, idei, artă, istorie, sentimente şi cultură, idealuri, aspiraţii şi eşecuri, o încercare frantă, dar glorioasă de ridicare dincolo de demografie şi biologie a unui mic dar remarcabil fragment al speciei umane.”
Doamna Zarifopol-Illias s-a retras primăvara aceasta de la catedră. Acesta este contextul în care am îndrăznit să încercăm să o convingem să ni se alăture aici, în spaţiul Marginalia. Am ţinut enorm că dumneaei să fie alături de noi în această aventură: “Câte nu ai de spus, Christina, publicului românesc! Câte au rămas neîmpărtăşite în toate aceste decenii ratate! Despre lumea care a fost, despre aristocraţia românească, despre marea burghezie romanescă, despre elita intelectuală, despre cum tot acest univers a fost distrus, cum şi ce a supravieţuit, despre exil, despre idei, cărţi, autori, despre stil – în toate formele, despre savoir vivre şi life style – atunci şi acum, despre literatura latină, retorică antică şi limba şi literatura română, despre poezie şi traducerea ei, despre oamenii pe care i-ai cunoscut, despre cei pe care nu ai fi vrut să-i cunoşti… ”
Este un privilegiu şi o imensă bucurie să îi spunem azi doamnei Christina Zarifopol-Illias : La mulţi ani! Şi să îi împărtăşim cât de onoraţi suntem să o avem alături de noi, în universul pe care vrem să îl (re)construim aici, în Marginalia!
Articol publicat şi pe MarginaliaEtc.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
La multi ani sanatosi si buni pentru doamna profesoara Christina Zarifopol !