Jurnalism de dronă, de smartwatch ș.a.

brandusa armancaCu excepția generației Z, adică a adolescenților de azi, generațiile anterioare au a recunoaște că lumea s-a schimbat imens tehnologic chiar sub nasul lor.

 

În România, adulții de 35 – 45 de ani au trăit ceva din comunismul ceaușist, au văzut lumea în alb-negru la televizor, au prins telefonul public cu monedă și, după Revoluție, primele telefoane mobile cât cărămida.

Generațiile bunicilor au circulat cu Dacia, Lăstunul sau, la alt nivel de pile, cu Trabantul sau cu Lada. Mulți din generația vârstnică, cei care azi stau seara pe Messenger și Skype cu nepoții plecați în Italia, Spania sau Marea Britanie, n-au avut înainte de 1989 nici televizor color, nici telefon fix, unicul „chat” practicat fiind cel de la colțul blocului sau al uliței.

Saltul tehnologic din ultimii 20 de ani, cu Internetul, rețelele de socializare, „divaisurile” dintre care mobilul, smartphone-ul, tableta, laptopul, au ajuns nelipsite în casele orășenilor și, încet-încet, și la țară, este imens și a răsturnat lumea cu susul în jos: ne vedem instantaneu cu prietenii de pe alte continente, punem poze, ne fudulim în „selphie”, aflăm în câteva secunde de pe Facebook, Twitter, Instagram, YouTube etc. ce se întâmplă în jur sau în lumea largă. Până și Facebook se perimează, iar generația de 20 – 30 de ani, pe care americanii au botezat-o „millenials”, îl preferă pe Elon Musk (Tesla, SpaceX, Solar City) lui Zuckerberg, pe Nelson Mandela lui Bill Gates și pe Papa Francisc lui Steve Jobs, cum arată un sondaj reprodus de republica.ro. Generația Alpha, adică prichindeii de azi, ține într-o mână biberonul și în cealaltă tableta. Evident, trăim în altă lume, în care imaginația lui Jules Verne, scriitorul SF de acum două secole, ar fi umilită.

Impactul pe care progresul tehnologic îl are asupra domeniilor comunicării și ale mass-media se cere analizat cu atenție. Trecerea online a presei tipărite, aflată în curs, supremația Internetului și decăderea televiziunii clasice, nu sunt procese mecanice, ci presupun schimbări profunde, paradigmatice, privind profesia, business-ul media, tipurile de jurnalism și chiar etica. Există o spaimă în fața vitezei mutațiilor. La Global Media Forum, desfășurat în aceste zile la Bonn, Monika Grütters, responsabil guvernamental german pentru mass-media, a subliniat că „valorile pe care le considerăm vitale pentru democraţia noastră în lumea analogică trebuie păstrate şi apărate şi în viaţa digitală”. De aceste tranziții se preocupă experții media din mediul academic, din afaceri, din domeniul tehnic la întâlnirile internaționale.* Conferința Media and Communication research în CEE countries, organizată la Tartu, în Estonia, de rețeaua academică CEECOM a țărilor central și est-europene, a pus accent pe ecosistemul New Media, pe noile modele de business, pe utilizarea rețelelor sociale în presă, pe statutul jurnalistului la vremea convergențelor.

O dezbatere interesantă lansată de universitarii finlandezi s-a conturat în jurul „adaptabilității” jurnalismului. „Până nu de mult, noi toți am negat că ar exista un jurnalism diferit pentru presa online, iar acum o predăm ca disciplină în școlile de jurnalism. De ce n-am crede că, într-un viitor previzibil, vom produce în mod diferit știri pentru jurnalismul adaptat ceasurilor inteligente”, susține Epp Lauk. Cifrele tind să îi dea dreptate: International Data Corporation-IDC, citat de The Guardian, înregistra peste 50 de milioane de smartwatch în uz în 2015.

Există deja încercări: știri foarte scurte, brenduite cu logo-ul ziarelor, pot fi citite pe smartwatch. Presa reformulează mai scurt texte pentru Twitter, „mobile journalism” se impune deja și la noi. Ar mai fi ca noutate VR, realitatea virtuală sau „immersive media”, accesibilă cu un fel de ochelari. Ultimul răcnet în materie de tehnologie îl reprezintă acum dronele care îi neliniștesc pe legiuitorii dreptului la viață privată și pe cei care cred că gradul de supraveghere a cetățeanului a crescut nejustificat în unele țări. Japonezii au în teste nanodrone de câțiva centimetri capabile să ia imagini și să redea perfect înregistrarea. Televiziunile au achiziționat drone pentru a nu rămâne de căruță.

Noi suntem, și aici, inovatori: Antena 3 a filmat cu drona înmormântarea lui Dan Condrea, patronul Hexi Pharma, în ciuda solicitării familiei ca presa să nu transmită funeraliile. Anteniștii au acționat cum făcea Securitatea lui Dan Voiculescu, violând viața privată a familiei. Înregistrările clandestine sunt admise în jurnalism doar în situații speciale, când informația de interes public nu se poate obține altfel. Aici a fost doar goana după senzaționalul aducător de audiență voyeuristă.

 

* Trebuie să mărturisesc că, de câte ori particip la conferințe media internaționale, mă întorc acasă cu o tristețe grea: nivelul discursului public despre mass-media la noi este, cu minuscule excepții, la genunchiul broaștei. În Europa și în lume, jurnaliștii și experții dezbat viitorul, caută soluții pentru dilemele iscate de noile paradigme, în vreme ce noi ne batem capul cum să determinăm CNA să își facă treaba, cum să diminuăm cantitatea de televiziune libidinoasă și senzaționalismul online, cum să facem să îi repudiem pe falșii jurnaliști, pe jurnaliștii-ofițeri acoperiți, pe jurnaliștii-consilieri politici, pe mercenari, pe nerușinații care compromit profesia. Rămâne regretul că, în hărmălaia generală, vocea experților mass-media, de la noi (fiindcă există și așa ceva în universitățile noastre) și din lume, se aude rar.

 

Articol publicat şi în Revista 22.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.