Joc dublu în relaţia cu NATO?

Oficial, reprezentanţii Ministerului Afacerilor Externe au un discurs şi acţiuni pro-NATO – cum este firesc pentru un stat membru al Alianţei Nord-Atlantice şi partener strategic al SUA. Neoficial, finanţează oameni şi acţiuni ce par să pavoazeze drumul României spre Rusia.

Înainte cu câteva zile de alegerile prezidenţiale din Rusia – un scrutin cu rezultat cunoscut, despre care se ştia că îi va aduce lui Vladimir Putin al patrulea mandat – și în plin scandal internaţional în care Kremlinul este acuzat de atac cu armă chimică asupra fostului agent Evgheni Skripal, atac comis pe teritoriul unui stat NATO, Marea Britanie, Adrian Năstase, preşedintele Fundaţiei Europene Titulescu – finanţată de Ministerul Afacerilor Externe – conducea o delegaţie la Moscova. La invitaţia unei alte fundaţii, finanţate de Ministerul rus de Externe. Şi asta, pentru a discuta despre apropierea relaţiilor româno-ruse, despre noul model al ordinii mondiale ori despre componenta referitoare la apărare din discursul lui Putin. Teme de politică externă deci, şi, în plus, foarte sensibile. Discuţiile – la care a participat şi ambasadorul român la Moscova, Vasile Soare – au fost purtate şi cu oficiali ruși, printre ei, Alexander Grushko, adjunctul ministrului de Externe, Serghei Lavrov, şi fostul ambasador al Rusiei în România, Oleg Malginov, care, în 2015, încerca să intimideze voci din presă care se ridicau împotriva stăpânirii de la Kremlin.

Partea rusă a fost, se pare, mulţumită de prestaţia lui Adrian Năstase de la acea reuniune academico-diplomatică, drept dovadă că unul din organele de propagandă ale Kremlinului, Sputnik, are cuvinte de laudă la adresa lui şi îl numeşte „singurul premier român cu o relaţionare de prim rang la nivel mondial”.

La aproape o săptămână de la această reuniune academică-diplomatică, MAE nu spune pe cine a reprezentat, de fapt, la această întâlnire cu oficiali ai Kremlinului, Adrian Năstase – preşedintele unei fundaţii pe care o finanţează şi unul dintre prietenii lui Aleksandr Dughin, fondatorul Mişcării Eurasia şi ideologul lui Putin, invitat în România, în 2013, de Fundaţia Titluescu. Cum nu spune nici cine l-a mandatat să ceară, mai ales în actualul context geopolitic, apropierea relaţiilor româno-ruse. Nu, Ministerul de Externe este in silenzio stampa. S-a limitat să transmită – şi asta, numai după ce a fost întrebat de presă –, că nu a sprijinit această acţiune „organizatoric sau financiar”. Afirmaţie care se clatină. Pentru că a sprijinit-o, cel puţin indirect, şi organizatoric, atâta timp cât întâlnirea a avut loc la sediul Ambasadei României, şi financiar, atâta vreme cât finanţează această fundaţie – trecută în perioada Guvernului Năstase, în 2001, în categoria celor de utilitate publică, pentru a avea acces la fonduri publice. Şi, atâta vreme cât la acea reuniune au fost prezenţi şi ambasadorul român, şi alţi diplomaţi ai MAE, a creditat-o.

Situaţia te face să te întrebi dacă oameni din Externe nu recurg cumva la joc dublu în relaţia cu NATO şi cu partenerul strategic al României? Iar situaţia îngrijorează mai tare dacă luăm în calcul faptul că aceste discuţii, negocieri pe tema apropierii relaţiilor româno-ruse vin pe fondul unei campanii de demonizare a Occidentului şi a SUA, dusă inclusiv de oameni partidului de guvernământ. Reamintesc, în acest context, doar câteva episoade recente, despre care am mai scris:

Atacurile verbale la adresa ambasadorului american la Bucureşti, Hans Klemm, lansate, în ultima vreme, de diferite voci şi pe diverse tonalităţi de oameni ai Puterii.

Solicitarea de expulzare a diplomatului, făcută, nu cu mult timp în urmă, de deputatul PSD Liviu Pleşoianu, pentru, chipurile, “ingerințe în treburile interne ale României”.

Apoi, la scurt timp, scrisoarea pe care generalul Dumitru Iliescu, fost consilier prezidenţial al lui Ion, a adresat-o Casei Albe, cerând retragerea de la post a ambasadorului SUA la Bucureşti. Pe motiv că, cică, “a jignit continuu poporul român şi se amestecă în mod brutal în problemele noastre interne. (…) Nu-l dorim pe Klemm în ţara noastră şi vă solicităm să îl retrageţi de la post”. Nu e clar în numele cui a vorbit generalul Iliescu şi cine l-a acreditat să o facă.

Odele ridicate (şi) post-mortem, pe unele canale media, ultimului şef al Securităţii comuniste, generalului Iulian Vlad. Demersul a avut ca scop mistificarea adevărului istoric. Deci, iată, ni se transmitea, Securitatea (cel puţin a ultimilor ani din regimul comunist) nu a fost opresivă, atâta timp cât a fost condusă de un om “solar”, “un om deasupra timpurilor”, “făcător de istorie, “iluminat” etc. etc., aşa cum, în mod absolut greţos, a fost caracterizat Iulian Vlad…

Vizita la Bucureşti, din toamna anului trecut, a Patriarhului rus Kiril, ale cărui legături cu KGB-ul sunt de notorietate de mult timp, vizită pe care unii analişti au văzut-o ca pe o încercare de găsire a unei căi de legătură între Moscova și București.