Greşeala intelectualilor. De ce se fac ei vinovaţi la ora actuală

Chiar e nevoie ca să se deplaseze un autocar de intelectuali prin ţară ca să predea regula de trei simplă şi să facă rezumatul la Baltagul pentru o anumită parte a populaţiei, ca democraţia să meargă în România?! Hai să fim serioşi.

În primul rând, aşa cum am stabilit în altă discuţie, mai veche – şi nu mai revenim acum, doar menţionăm en passant că avem altele la ordinea zilei – sunt vinovaţi că nu au făcut “un partid nou”. Trebuia “un partid nou”, “de dreapta” care să apere interesele capitalistului roman, ale corporatistului, ale antreprenorului, ale tuturor celor care au interese? Trebuia. Avem? N-avem.

De ce? Intelectualii. În loc să le facă romanilor “un partid nou”, “de dreapta”, nu ştim cu ce s-au ocupat, cert e că n-au oamenii cu ce să voteze din cauza lor. Vine ziua de vot, ies oamenii noştri din casă, se uită în stânga, se uită în dreapta: Nema partid. Ce să facă facă în situaţia asta?! Ce face orice om normal: Merg la mall. Vinovaţi de toată situaţia asta: intelectualii. Toată lumea ştie ce trebuiau să facă. Dar ei nu au făcut…

Bun. Şi acum venim la subiectul zilei, aşa cum a reieşit el mai nou, de când cu criza constituţională şi meetingul antologic etc. Aşadar, să zicem că n-au făcut partid nou, de dreapta. Dar toată ţara avea, totuşi, o aşteptare minimală de la ei. Reiese fără echivoc din reacţiile din ultimele săptămâni. Care e aşteptarea? Evident: Să meargă la ţară. Să coboare în mijlocul poporului şi să-l lumineze. “Bun, n-ai făcut partid nou, curat, de dreapta: înţeleg. Dar du-te, domnule, la ţară, luminează poporul, nu sta aşa…”

Vă daţi seama, spune argumentul, prezentat de nenumărate voci autorizate, unde eram acum dacă intelectualii, în loc să se fofileze de la datorie, luau frumos ţara la picior, şi din casă în casă, din cămin cultural în cămin cultural, luminau poporul de jos? În mod cert nu se mai întâmplau nenorocirile de azi.

E un argument respectabil cu state vechi în inima poporului. Mai o serată Rachmaninov, la Coteni, mai o prelegere Hegel, la Pucioasa, o masă rotundă despre formalismul neokeynesian, la Băbiciu, şi uite aşa, din aproape în aproape, PSD-ul devenea istorie. N-a fost să fie.

Nu poţi însă să nu visezi: “Bă, hai la Cămin, că a venit un autocar cu intelectuali de la Bucureşti”. “Ce intelectuali, mă?!” “Păi e Pleşu, e Liiceanu, e Patapievici şi mai sunt şi alţii, e un autocar plin. Sunt toţi. Ia-o şi pe soacră-ta că cică e despre Socrate”.

Sigur, în minte ne vin şi posibile momente mai delicate: “Fănele, ieşi la poartă că sunt doi intelectuali, vor să vorbesca cu tine!” “Ce intelectuali, mă?” “Păi, e unu Alegică, zice să-ţi spună ceva despre Hobs, şi mai e unu care zice ceva despre o sonată, sonata lumii”. “Nu ies. Da’ Pleşu ce are? Pe Pleşu de ce nu l-au trimis? Eu nu discut decât cu Pleşu…Îi trimite pe ăştia mai mici. Nu sunt acasă. La mine or vine Pleşu să mă lumineze or nu mai vine să mă lumineze nimeni…” şamd. şamd. şamd.

În felul ăsta, pas cu pas, luminând poporul din aproape în aproape, intelectualii ar fi putut face ceva pentru această ţară greu încercată de istorie. Cum ar mai putea cineva să voteze PSD, fie el chiar şi om simplu, de la ţară, după ce i s-a prezentat în amănunt interpetarea lui Leo Strauss la De Cive?

Dar nu: N-au făcut. Au preferat să stea la ei acasă şi să scrie pe Facebook. Ceea ce, sincer, dacă mă întrebaţi pe mine, aş spune că nu e prea diferit de strategiile mai sus menţionate… De ce nu a avut succes însă această abordare şi tot efortul lor şi toate postările alea bine ţintite –care au ajuns uneori să aibă chiar peste sută de likeuri şi mai bine – nu au dus la luminarea poporului, a “României adânci”, şi la eliminarea PSD din arenă publică, e un mister… E de neînţeles…

Şi uite aşa am ajuns la criza asta actuala…

P.S. – Cineva ar putea spune că exagerăm. Că nu e vorba aici despre interpetarea lui Leo Strauss la De Cive, ci despre lucruri mult mai simple şi elementare. La care vin şi întreb: Chiar e nevoie ca să se deplaseze un autocar de intelectuali prin ţară ca să predea regula de trei simplă şi să facă rezumatul la Baltagul pentru o anumită parte a populaţiei, ca democraţia să meargă în România?! Hai să fim serioşi.

Articol publicat şi pe MarginaliaEtc.