Dl. Dragnea și dl.Tăriceanu. Băiatul rău, băiatul bun
De când a început să curgă termenul acela legal în urma deciziei CCR că e justă revocarea Laurei Codruța Kovesi, Liviu Dragnea e cel încercănat, crispat, amenințător, în vreme ce Călin Popescu Tăriceanu e un fel de peacemaker part time…
Pare să fie un fel de sport favorit de vară al celor doi lideri ai coaliției: președintele PSD și președintele ALDE. Simplu spus: omul nr. 2 din Statul român (președintele Senatului, conform arhitecturii constituționale de la noi) și omul nr. 3 din Statul român (președintele Camerei Deputaților, conform aceluiași desen constituțional) fac joc de roluri complementare în raport cu una și aceeași referință, cu unul și același personaj politic – omul nr.1 din statul român (Președintele României).
Rușii ar spune că e ceva de genul „biciul și zăhărelul”. Americanii au și alte formule, una trimite la contrastul „băiat bun-băiat rău”.
Dacă rămânem la referințele americane – în istorie s-a dovedit de multe ori că sunt mult mai de încredere decât cele rusești – vom vedea, imediat, că, de pe la începutul lunii iunie, cam de când a început să curgă termenul acela legal în urma deciziei CCR că e justă revocarea Laurei Codruța Kovesi, Liviu Dragnea e cel încercănat, crispat, amenințător, în vreme ce Călin Popescu Tăriceanu e un fel de peacemaker part time, cu un ton al declarațiilor mai împăciutorist, mai inclusivist. Gen, la președintele Senatului, „hai să fie bine, ca să nu fie rău”.
Exemplele sunt mai multe – și ele vin să puncteze momentele majore ale crizei politice din ultima lună și jumătate de la noi. Cel mai recent îl găsiți chiar acum, în timp real, pe fluxurile de știri. Iată:
Liviu Dragnea: „Președintele este implicat direct în condamnarea mea / Nu știu ce să se întâmple ca demersul suspendării să se oprească / Cei care nu vor merge cu mine sunt lași, fricoși.”
Călin Popescu Tăriceanu (firile mai emotive sunt rugate să își aibă la îndemână șervețele, pentru eventualele lacrimi): „Dacă președintele va respecta Constituția, va lăsa lucrurile să meargă normal, nu știu dacă suspendarea va mai fi o prioritate / Ar trebui un armistițiu.”
Emoționant, cum spuneam, nu? Nr. 2 are discurs de prezidențiabil. Nr. 3, de pușcăriabil oarecum. Și rog să fiu scuzat pentru că nu am găsit altă rimă.
Cît despre dl Iohannis? Politicos spus: în condițiile în care e evident că e aproape cu spatele la perete și, uneori, umilit de către cei mai duri adversari politici pe care îi are, comunicarea publică a domniei sale este inegală, când nu lamentabilă în ultimele săptămâni. În termenii domniei sale: ghinion! Sau nu?
Articol publicat şi pe MarginaliaEtc.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
