Cursa șobolanului

Îndemnul de a „merge până la capăt” cu oponenții, societatea civilă, presa vigilentă a devenit un lait-motiv pentru coaliția PSD-ALDE. Amenințările se transformă în fapte, sub ochii noștri.

 

Vă mai amintiți de Legea „defăimării sociale”, cum numise presa inițiativa legislativă a lui Dragnea, din 2015, numită mult mai ambiguu Legea privind promovarea demnității umane și toleranței față de diferențele de grup?

Proiectul legislativ pretindea că promovează toleranța în societate, dar urmărea cu totul altceva: să poată pune cizma pe grumaz presei și societății civile, în condițiile în care se făceau tot mai des auzite acuzații de grup infracțional de partid la adresa PSD, precum și indignate lozinci prin piețe gen „PSD/Ciuma roșie!”.

Proiectul este formulat foarte hoț, astfel încât politicienii se bagă sub pulpana categoriilor defavorizate… Este împotriva presei și a oricui se exprimă în spațiul public.Tot ce este definit de instanțăca spațiu public va fi sub imperiul acestei legi, deci prinde și bloggeri, și comentatori pe Facebook”, avertiza pe atunci Sorin Ioniță, de la Expert Forum, întrebat de HotNews.

Definițiile erau aduse din condei pentru a atinge scopul nedeclarat al legii. De exemplu, definiția de la art.1. lit. d): Defăimare socială – fapta sau afirmația prin care o persoană este pusă în situație de inferioritate pe temeiul apartenenței sale la un anumit grup social, precum și identificarea grupului social de la lit. c) a aceluiași articol: Grup social – categorie de persoane care se disting din punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături de gen, vârstă, rasă, religie, origine etnică, limbă maternă, tradiții culturale, apartenență politică, orientare sexuală, origine socială, avere, dizabilități, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA.

Sancțiunea urma să arate, dacă legea lui Dragnea s-ar fi adoptat, așa cum prevedea art.19, adică amendă de la 1.000 de lei la 30.000 de lei, dacă vizează o persoană fizică, respectiv cu amendă de la 2.000 de lei la 60.000 de lei, dacă discriminarea vizează un grup social.

Tăriceanu susținea legea, declamând public una dintre frazele sale caragialiene de apărător al „drepturilor și libertăților”: „Responsabilitate nu există, declarațiile se fac cu o usurință nepermisă, interesul național și imaginea României sunt afectate.” Fraza sună ca o mea culpa de coaliție, fiindcă liderii de partid și de stat și-au permis atât de multe invective, înveninând spațiul public și afectând imaginea țării, încât legea nevotată până la urmă a „defăimării sociale” i-ar fi vizat înainte de toți pe ei.

Ce altceva este afirmația lui Dragnea de la mitingul eșuat al PSD că oamenii care au participat la proteste #rezist, precum și jurnaliștii care pun întrebări, sunt „șobolani”? A mai inclus în categoria „șobolani” procurori, judecători, Opoziția, partenerii străini, pe Ponta etc., toți puși sub directă amenințare:„Curățăm țara de mizeria împrăștiată de acești șobolani!”. Pe masa CNCD se află o sesizare împotriva lui Dragnea pentru aceste afirmații defăimătoare, depusă de un cetățean din București. Așteptăm (fără mari speranțe) o sancțiune.

Sau ce ziceți de mesajul postat pe Facebook de organizația PSD Giurgiu: „Muriţi în chinuri, oameni fără chip şi cu speranţa că veţi câştiga vreodată alegerile. După cum aţi văzut, românii votează oameni nu fantome ca voi!”? Pagina de FB a lui Codrin Ștefănescu este un adevărat tomberon de insulte și amenințări. Iată cum  răspunde unui comentariu: „Tu ești securist, papagal penibil ce ești. Mamă, cât tupeu aveți! E clar că trebuie să mergem până la capăt cu voi…” 

Îndemnul de a „merge până la capăt” cu oponenții, societatea civilă, presa vigilentă a devenit un lait-motiv pentru coaliția PSD-ALDE. „Noi suntem hotărâţi să mergem până la capăt (…) Eu nu sunt prezicător şi nu ştiu ce va face preşedintele Iohannis, dar dacă va face greşeala fatală să nu pună în aplicare o decizie a Curţii Constituţionale, dincolo de faptul că se face de râs peste tot în lume, această încălcare gravă a atribuţiilor lui constituţionale pe noi nu să ne lase indiferenţi”, vitupera Dragnea de pe scena mitingului din 9 iunie, adăugând mai târziu o amenințare la adresa DIICOT, în speța Dăncilă: „Sper să nu fie niciun procuror care să rişte atât de mult încât să dea curs la această demenţă. Este o demenţă. Foarte mulţi procurori riscă să plătească greu”. DIICOT a anunțat acum câteva zile că va sesiza Consiliul Superior al Magistraturii în apărarea independenței procurorilor.

Amenințările se transformă în fapte sub ochii noștri. Codul de Procedură Penală, votat la ore târzii pentru a face din România un paradis infracțional, conține, pe lângă articole cu adresă directă pentru Dragnea, Tăriceanu sau Dan Voiculescu, prevederi în dezavantajul presei: „Art.4 (3). „În cursul urmăririi penale și al judecării cauzei sunt interzise comunicările publice, declarațiile publice, precum și furnizarea de alte informații, direct sau indirect, provenind de la autorități publice referitoare la faptele și persoanele ce fac obiectul acestor proceduri și nu se pot referi la persoanele suspectate sau acuzate ca și cum acestea ar fi fost condamnate”. Deci, ciocu’ mic!, cu o expresie consacrată de un veteran și penal pesedist.

Și cea mai recentă ispravă, o lege de prevenire a terorismului care obligă ONG-urile să predea datele personale ale tuturor persoanelor cu care organizațiile intră în contact. Peste șaptezeci de organizații nonguvernamentale au reacționat pentru a protesta împotriva acestui coșmar birocratic…

 

Articol publicat şi în Revista 22.

 

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.