Cearta universitarilor: Confruntare pe tema războiului. Neomarxiști vs progresiști

Foto: AP / Emilio Morenatti

Revoltat de atitudinea publică a unor colegi din „stânga radicală”, într-o dimineață marcată de război, Liviu Țîrău, conferențiar la Facultatea de Studii Europene, Universitatea „Babeș-Bolyai”, le dă replica. Furios, istoricul invocă disputele dintre universitarii occidentali, care au deja tradiție, se poartă deschis, cu argumente și fără menajamente, așa cum nu se prea întâmplă la noi. Scopul? O vigilentă calibrare a curentelor de opinie care pot influența societatea. Dezbaterile, ne spune el, trebuie purtate deschis, pentru ca opiniile elitelor să nu încurce mai mult decât ajută, să nu hrănească mlaștina și așa adâncă a confuziei generale.

 

Reînvierea lui Marx

Prima dată, este reprodus un articol mincinos și susținut entuziast într-un preambul de persoana ce-l difuzează: autoarea articolului, publicat pe un site declarat doar de stânga, spune că SUA sunt vinovate de actualul război, că naziștii ucrainieni sunt rasiști – se consideră albi puri, iar pe ruși o mixtură cu mongolii și că Rusia ar vrea să sfârșească războiul, dar americanii doresc să-l continue până la ruinarea Rusiei”, expune Liviu Țîrău opinia care l-a contrariat.

„Urmarea acestor «cântăriri» ale situației o găsesc la reproducatoarea lor: capitalismul e vinovat (cel vestic, nu atât de mult cel oriental-extrem asiatic), iar soluția este, ca la Marx: «internaționalism socialist democratic antirasist, antinaționalist și antifascist». Adaug eu, să nu mai existe națiuni, popoare constituite pe tradiții, istorie, apartenență etnică și culturală, lingvistică, religioasă. Să fie înlocuite de vechea lozincă: «Proletari din toate țările, inclusiv cei convocați democratic pe stadionul Lujniki, uniti-vă!»”, mai spune el.

În finalul intervenției sale, Țîrău chestionează moralitatea și actualitatea unor opinenți de stânga: „Revin asupra imoralității interpreților marxisti clasici și neo: Îl amintesc acum pe Edward Palmer Thompson, neo-marxist, istoric ce a acceptat să fie stipendiat prin NGO-ori finanțate din URSS, poate că unii din România actuală, să susțină un pacifism plin de falsitate în anii ’80 ai secolului 20 și a fost contracarat din Polonia comunistă încă de Leszek Kołakowski. Le reamintesc, mai ales celor neo-marxo-est-europeni. Sartre, zise, în 1964: «Oamenii… sunt condamnați să fie liberi… dar masele nu sunt pregătite să primească adevarul». Pe asta vă bazați voi, și cică vă feriți să nu fiți considerați putiniști. De ce nu vă exprimați, până trăiți, opinia în patria tuturor popoarelor, a lui Putin, pe care-l apărați?”

 

Războiul, arma capitalismului”?

În articolul său Împotriva războiului care ține în viață capitalismul, la care face referire Liviu Țîrău, Enikő Vincze, profesor la Facultatea de Asistență Socială de la Universitatea „Babeș-Bolyai”, avertizează: „«Armata „adevărului» și fabricării consensului începe să funcționeze mai puternic și în România, pentru că este parte din recenta fascinație justificatoare a militarizării. Și va pune pe lista neagră tot ceea ce îi va trece prin capul autointitulat al adevărului. De la stigmatizarea până la hărțuirea lor fizică, această armată va considera că orice critică (asupra NATO, critica militarizării, critica capitalismului, critica agresiunilor SUA, critica politicilor UE, critica inegalităților, a exploatării etc.) este manifestare pro-rusă. Militarizarea încearcă să ucidă orice tentativă critică împotriva capitalismului și a crizelor devastatoare pe care le crează, cele economice, financiare, energetice, climatice, sanitare.”

Și continuă, invocând precedente: „Mă aștept la atacuri similare cu cele mai negre vânători de vrăjitoare din America anilor 1950 sau, în direcție inversă, cu procesele preconcepute ale dictaturii staliniste. Am trăit ceva similar în România în anii 1980. După atâția ani, această dinamică ucigătoare revine. Poate ajung să mă bucur că am vârsta pe care o am, poate nu mai am mult de trăit ca să o văd întărită din nou, acum în paralel și cu deposedarea de drepturi socio-economice pentru cei cu resurse financiare reduse.”

„Nu îmi doresc o viață trăită într-un nou război rece cu războaie proxy, controlată de interesele oligarhilor militari. Până o mai trăiesc, îmi doresc să pot să am puterea să contribui la imaginarea alternativei la capitalismul militarizat, în forma unui internaționalism socialist democratic antirasist, antinaționalist și antifascist”, conchide universitarul Enikő Vincze.

În articol, autoarea invocă contradicțiile pe care capitalismul le-a adus cu el și în lumea ex-socialistă și pune pe seama lor actualul conflict: „Capitalismul din Rusia (nevoia sa pentru creșterea propriei sferei de influență economică) a creat o pârghie neașteptat de bună pentru reînnoirea capitalismului occidental prin acest război, care este atât un război al imperialismului rusesc împotriva unui stat, cât și un război proxy între Rusia și SUA pe teritoriul Ucrainei.

Iar ciocnirea celor două capitalisme nu va duce prea curând la dispariția acestui regim. Din contra, ea crează crize economice și mai profunde și de lungă durată peste tot în lume, creatoare de condiții pentru generalizarea violenței armate.”

 

Articolul complet, pe PressHub.

 

 

Print Friendly, PDF & Email

Alte articole ...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.