Câteva gânduri despre demisia dlui Victor Negrescu


Fără să îmi dea târcoale cine știe ce simpatie subită pentru personajul politic pe care îl joacă Victor Negrescu, am remarcat, de-a lungul ultimilor ani că social-democratul era, oarecum, altceva decât majoritatea colegilor săi.

 

La ce portofoliu de fapte politice recente (și mai ales mizerabile) au cei de la PSD, tentația de a gândi și de a vorbi despre acești social-democrați ca despre un partid de hoți, borfași și lichele este greu de reprimat. Să faci una ca asta este, știu (deși pe mine însumi mă încearcă puternic pornirea de a eticheta în acest sens), nedrept. Generalizările sunt, dacă nu întotdeauna, oricum destul de des, periculoase. În plus, sunt adânc convins că la PSD (și la PSD) sunt oameni decenți.

Sâmbăta aceasta (10 noiembrie), un om-cheie pentru prezența României în structurile europene (de la 1 ianuarie 2019, pe o poziție fără precedent ca importanță – președinția Consiliului Uniunii Europene) și-a dat demisia din Guvernul României. Numele lui: Victor Negrescu. Funcția (importantă): Ministru delegat pentru Afacerile Europene.

Fără să fi urmărit în mod special acțiunile publice/politice ale dlui Negrescu și fără să îmi dea târcoale cine știe ce simpatie subită pentru personajul politic pe care îl joacă acest tânăr politician, am remarcat, de-a lungul ultimilor ani, în zona unde se trec plusurile, că social-democratul era, oarecum, altceva decât majoritatea colegilor săi. Mult mai decent, cu discurs, cu prezență și cu o anumită prestanță, sigur pe sine în cercuri diverse, cu proiecte; cu, aș îndrăzni să spun chiar așa, viziune. O viziune pe care nu o împărtășesc, dar care care are o gradație, un mod de a se articula, un anume sens.

Demisia sa de la mijlocul zilei de sâmbătă – una pe care colegii de partid o explică, în primele serii de reacții, în moduri care nu indică o coordonare – este, pe undeva, regretabilă. Prezența dlui Negrescu în linia întâi, în care se discută despre ce va fi de la 1 ianuarie era o garanție; minimă, dar o garanție.

Demisia sa, în schimb, e o certitudine. Și anume în sensul următor: că, prin plecarea dlui Negrescu din Guvern (Guvernul Dragnea, căci „Dăncilă” e doar un nume de proxy), există, proporțional, și mai multe nulități, mediocrități, canalii și lichele politice în oferta de leadership a social-democraților pentru România.

 

Articol publicat și pe MarginaliaEtc.

 


Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.