Dedicat Mihaelei Stanomir Mihail Bulgakov nu a fost întemniţat de puterea sovietică. Mihail Bulgakov nu a fost exilat de puterea sovietică. Mihail Bulgakov nu a fost exterminat, prin frig, glonţ sau foame, de puterea sovietică. Mihail Bulgakov a fost îngropat...
S-a încheiat una din cele mai terne – și totodată sinistre – campanii electorale din istoria postcomunistă a României. Pe unii, rezultatele i-au surprins. Pe alții, i-au lăsat indiferenți. Mă număr printre cei din urmă. Adevărul e că niciodată...
Acum 83 de ani, pe 22 iunie 1941, trupele germane au atacat URSS. Ştirea era ca o mega-bombă, până în ultima clipă, informaţiile de la Richard Sorge şi “Orchestra Roșie” au fost considerate “provocări” britanice. Lavrenti Pavlovici Beria era...
În noiembrie 1956, Gheorghiu-Dej l-a trimis la Budapesta pe Valter Roman să-l convingă pe Imre Nagy (refugiat în Ambasada Iugoslaviei) să accepte să meargă în România împreună cu cei mai apropiați colaboratori ai săi. Era o misiune de maximă încredere...
Manelismul ca mod de a fi se edifică pe o structură psihică argotic amprentată, vulgar influențată, uneori violent manifestată. Puterea formatoare a manelelor e în mod evident subestimată. Ascultarea lor sistematică, includerea lor în programul cotidian, diurn și nocturn, rodește...
Cu exact douăzeci de ani în urmă, în 2004, Editura Polirom lansa o colecție care s-a impus, cu vremea, drept principalul vehicul al prozei românești contemporane – cu un accent pe condeieri tineri și necunoscuți. Așa au ieșit la rampă...
Natura umană a fost privită de toţi fanaticii utopiei ca o materie ce se cere aşezată geometric în făgaşul perfecţiunii. Ţinta fanatismului utopic, cel din care se hrăneşte vocaţia totalitară, a fost una prometeică: omul eliberat din cătuşele făurite de...
Nu cred că există în istoria intelectuală românească un autor care să fie atât de actual precum E. Lovinescu (1881-1943). Vorbesc despre actualitatea etică, politică, estetică. O actualitate care transcende imediatul, dar nu-l ignoră. Pentru că în această imediatitate se...
Mijlocul lunii iunie aduce cu sine o suită de evenimente dedicate studiilor biografice. Înainte de toate, deja tradiționalul Colocviu Internațional Comunicare și Cultură în România Europeană, organizat anual de Universitatea de Vest, și-a ales ca temă, pentru această ediție, „Biografia”....
Aceste alegeri nu vor fi un șoc pentru Europa, ci o nouă etapă în lungul proces de negocieri (cu urcușuri și coborâșuri) care ne leagă unii de alții. Campania pentru alegerile europene din acest an nu a stârnit aproape...
Observ că se fac tot felul de referințe la/analogii cu fascismele interbelice. Cum m-am ocupat şi mă ocup în continuare de fenomenele totalitare, cred că este util să înțelegem că toate fascismele sunt mișcări politice şi ideologice revoluționare. Revoluții naționaliste,...
E necesar să înțelegem, azi, că, spre deosebire de firescul și necesarul patriotism, naționalismul guraliv și mitoman e o formă gravă de delir antinațional. Miezul patriotismului este autentica, deci discreta dragoste de patrie și de tot ce o compune...
Cineva trebuie să spună că „discursul” – devenit celebru – al domnişoarei din Ineu nu este decât un teribilism al unui copil deştept (bănuiam, greşit, că nu de la „real”, ci de la „uman”), dar care încă nu a înțeles...
În urmă cu optzeci de ani, într-una dintre cele mai temerare operaţiuni militare organizate vreodată, soldaţii americani, britanici şi canadieni debarcau pe plajele din Normandia. Întâmpinând o furtună de oţel, ei stabileau capul de pod fără de care viitorul unei...
Se scrie mult în aceste zile despre revenirea fascismelor. Nu a unui fascism omogen, ci mai degrabă a unor inițiative politice care apelează la frustrări, fobii şi nelinişti, să le spunem, postmoderne. Liberalismul politic este denunțat ca lipsit de rădăcini...
S-a vorbit adeseori despre radicalismul Istoriei civilizației lui E. Lovinescu. Critica naționalistă, poporanistă, nostalgică după un trecut idealizat și irigat de o amplă mitologie pur imaginară, s-a ridicat împotriva a ceea ce era, în realitate, un deziderat legitim de a...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
