Cu ce să începem?
Starea de spirit a celor pe care statul i-a ignorat de decenii e una revoluționară. Faptul că în mai am scăpat de-o nenorocire nu înseamnă că lucrurile pot continua ca înainte. Ca unul care lucrează într-o instituție de stat,...
Starea de spirit a celor pe care statul i-a ignorat de decenii e una revoluționară. Faptul că în mai am scăpat de-o nenorocire nu înseamnă că lucrurile pot continua ca înainte. Ca unul care lucrează într-o instituție de stat,...
Nu greul de care se lovesc azi Președintele și Guvernul e marea problemă, ci faptul că ei nu pot greși. Căci, dacă vor greși, valul care de câteva zile se retrage se va întoarce și va mătura totul. Victoria...
„Să crească salariile (dacă se poate, începând cu magistrații și militarii) și pensiile (mai ales pe cele speciale), să creeze locuri de muncă (bine-ar fi, la stat), să ieftinească totul (începând cu casele), să dea la oameni (orice)!” Cam acestea...
Scrisoare către un compatriot de cealaltă parte. Cu câteva săptămâni în urmă s-a-ntâmplat să mă întorc în țară luând avionul de pe un aeroport din Spania. Oarecum de așteptat, toți cei care au urcat în respectivul avion erau români....
Iohannis a fost exact contrariul lui Carol I. Ceea ce Hohenzollern a făcut în 48 de ani, sasul a demolat în 10. Odată cu el, se stinge mitologia neamțului harnic, organizat, tenace și gospodar. Care e moștenirea lui Klaus...
Îmi amintesc aceste cuvinte ale unui bătrân din satul în care am copilărit. De fiecare dată când nimerea într-un grup în care se povesteau diverse și nu era vorba ca cineva să-i propună o muncă pe ceva bani sau produse,...
Revenirea nostalgiei după perioada comunistă – intens exploatată în lungul an electoral – ar merita o atenție mai mare, fiindcă ne pune în față majoritatea problemelor de raportare la trecutul nostru recent. Imediat după Revoluție s-a realizat – cu...
La o lună după decizia Curții Constituționale din 6 decembrie vedem, cât se poate de clar, care i-a fost motivația: liderul „celui mai mare partid” nu a intrat în finala prezidențială. Aceasta nu a fost doar problema omului Marcel...
Situația României de azi e aproape revoluționară. Un mic incident și va da peste margini. Și, da, revoluțiile încep întotdeauna prin a distruge. Ceea ce am văzut pe 24 noiembrie a fost prima parte a moștenirii lui Klaus Iohannis:...
Orice om politic care ne propune întoarcerea în trecut e la fel de șarlatan ca un doctor care ne promite că vom redeveni tineri. 1.Politica este arta deciziei. E răspunsul la întrebarea ”ce vrem să facem?” ca și comunitate...
E, în Jurnalul lui Mircea Eliade (în ediția de la Humanitas, din 1993, în al doilea volum, la pagina 426) acest pasaj cutremurător: „Aflu de moartea lui Sergiu Al-George, la 10 noiembrie. (…) Indianistica românească a dispărut prin moartea unui...
În maximum doi ani, nu va mai exista niciun Partid Național Liberal. Eventual, vom avea, cum teoretiza Dan Voiculescu, Uniunea Social-Liberală. Sau, cum spunea Ion Iliescu, „economia socială de piață”. Trăim, poate, cea mai stranie campanie electorală din istoria...
S-ar putea ca acest conflict să ducă la paroxism tensiunile acumulate în ultimele două decenii și, în același timp, să arate manifest blocajul reciproc pe care-l presupune recursul la forță și terorismul. În urmă cu un an, a avut...
Ceea ce numim „campanie electorală” s-a tasat mediatic asemenea „sărbătorilor”, ca un spectacol comercial pe care-l fac – independent de realitate – reclama și retorica înflăcărată a mercenarilor din media. O campanie electorală ar trebui să fie ocazia de...
Lucrul cel mai sinistru care rămâne în urma lui Klaus Iohannis e sentimentul că, după el, poate fi președinte oricine. Departe de-a învesti funcția prezidențială cu anvergura unui om – care să fie și să impună un model succesorilor...
Nu se-ncheie doar un ciclu electoral, ci și istoria unui partid care, în sfârșit, va putea fi scrisă fără eroice fantasme brătieniste și fără mituri sacrificiale. Ne place sau nu, cărțile alegerilor ce vin și chiar ale guvernării viitoare...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.