Apelul unor medici disperaţi
Într-o oglindire corectă a realităţii, citatul din “Infernul” lui Dante Alighieri – “Voi ce intraţi, lăsaţi orice speranţă!” – ar putea sta pe frontispiciul multora dintre spitalele din România. Ceea ce se întâmplă acum în multe unităţi spitaliceşti din ţară frizează absurdul şi, în egală măsură, provoacă spaime. Atitudinea autorităţilor faţă de această stare de fapt le transformă spaimele în angoase tuturor celor care ar trebui să beneficieze de serviciile sistemului sanitar, celor care intră într-un spital cu ultima speranţă pitită într-un colţ de suflet.
Ministerul Sănătăţii anunţă, zilele acestea, că a declanşat o anchetă la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Ploieşti, după ce în presa locală fusese publicată o scrisoare atribuită unui medic chirurg care acuză lipsurile cu care se confruntă acest spital şi, totodată, dezinteresul autorităţilor. E uşor de dedus că ancheta nu-i va da dreptate. Începe, de altfel, sub auspicii care ridică mari semne de întrebare: managerul spitalului coboară până la a-l acuza pe acest om că a făcut afirmaţiile “într-o stare psihică şi fizică nefavorabilă”.
Episodul acesta aminteşte de unul petrecut în noiembrie 2010, la Timişoara, când un medic de la Institutul de Boli Cardiovasculare lansa presei un apel disperat, similar cu al chirurgului Dan Oprea, din Ploieşti. “În poziţia de şef de Secţie Chirurgie Cardiovascuală Timişoara, nu pot continua activitatea chirurgicală fără materiale asigurate de către spital şi nu pot cere pacienţilor un efort financiar pe care majoritatea dintre ei nu şi-l permit, şi asta în ciuda legii”, spunea, atunci, prof. dr. Marian Gaşpar, de la Institutul de Boli Cardiovasculare, după ce spitalul îşi întrerupsese activitatea chirurgicală, inclusiv cea de urgenţă, din cauza lipsei materialelor necesare intervenţiilor chirurgicale. O situaţie ţinută, însă, sub tăcere, la vremea respectivă, atât de către Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate, cât şi de către Ministerul Sănătăţii şi ieşită la iveală numai când, disperat de lipsa de reacţie şi ante-factum, şi post-factum a autorităţilor, dr. Gaşpar sesiza mass-media. E de amintit doar că un by-pass coronarian presupune din partea pacientului o cheltuială de aproximativ 5.000 de euro. Şi, ca şi când în ţara salariului de 200 de euro, nu era suficientă această situaţie absurdă, există încă una: legea le interzice pacienţilor să-şi cumpere aceste materiale sanitare. În atare situaţie, ce-i rămâne de făcut unui medic angajat într-un spital desprins parcă din opera kafkiană? Să continue să opereze şi să accepte astfel de intervenţii chirurgicale? Să ridice din umeri, nepăsător, în faţa bolnavilor pentru care mâine poate fi mult prea târziu? Să decidă, în funcţie de venitul pacientului, cine poate sau cine are dreptul la o nouă zi? Să încurajeze clandestinitatea pentru a salva vieţi? Să aibă vieţi pe conştiinţă?
Situaţia aceasta, care se poate repeta oricând, la orice alt spital din ţară, este imaginea în oglindă a stării mai mult decât precare în care a ajuns sistemul de sănătate din România. Oficialii din Sănătate nu sunt, însă, deranjaţi de această realitate, ci de demascarea ei.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
