Am citit materialul prezentat ca sursă a “noii teze istoriografice” privind Fenomenul Piteşti. Reacţia aici:


Sursă foto: TVR

Nu există o dispută istoriografică privind Fenomenul Piteşti. Exista dispute bazate pe nişte declaraţii nefericite, huliganice şi pe un interviu confuz, prost executat şi prost redat.

 

Am făcut un efort pentru a îmi forma o idee cu privire la singurul material care mi-a fost sugerat ca fiind baza tezei istoriografice revizioniste (sau pur şi simplu a noii interpretării istoriografice) care ar justifica / fundamenta / legitima ieşirile publice ce au generat scandalul legat de Fenomenul Piteşti.

Fapt este că până acum nimeni nu a propus / înaintat o variantă sintetică a tezei şi argumentului în discuţie, cum sugerasem zilele trecute. Altfel spus, aveam dezbatere publică aparent pe o temă academică, dar habar nu aveam despre ce este discuţia, în calitatea ei de discuţie academică. Neexistând varianta oficială a unui material sintetic, am zis aşadar că e cazul să închidem chestiunea cât mai repede şi atunci, week-end fiind, să internalizez eu costurile şi să merg la sursa sugerată, ca să îmi fac o idee elementară:

Textul se numeşte Istoricul Serviciului de contrainformații penitenciare (1949-1967). A fost publicat în Caietele CNSAS Revistă semestrială editată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Tema numărului: Reeducare și propagandă Anul VIII, nr. 2 (16)/2015. Autor: Mihai Demetriade.

Prefaţat de o scurtă prezentare sintetică în limba engleză, textul are 180 de pagini. De la început frapează prin faptul că nu este clar dacă este articol, un nucleu de carte sau un “studiu tematic”, dacă este monografie, descriere cronologică narativă sau avansare de teză susţinută prin analiză şi noi date şi dovezi, sau un raport la o descoperire de noi structuri şi fenomene de natură socio-politologică, sau este o interpretare istoriografic-politologică în cheie tematică, sau o citire selectivă şi deliberat calibrată a unor fenomene şi situaţii istorice, sau un eseu istoriografic în cheie revizionistă etc. Pare să conţină toate aceste elemente. Fapt ce duce la un hybrid de 180 de pagini care pune de la bun început problemă: Cum îl citim? În ce cheie şi cu ce grilă?

Rezumatul în limba engleză nu ajută. Mai mult, încurcă. Acest rezumat anunţă materialul ca fiind: “A monograph on the Securitate counterintelligence service that operated în prisons between 1949 and 1967.” În acel moment ai impresia că eşti în teritoriu familiar, clar, precis şi bine prestructurat prin genul indicat şi diferenţa specifică. Apoi însă, imediat, rezumatul spune că “Emphasis is put on the emergence of that structure as a special extension of the Criminal Investigation Division, as well as on the fundamental connection with the imprisoned members of the Iron Guard.” După care urmează o înşiruire de alte elemente: analiză de concept, descoperire de patternuri, interpretări etc. care nu spun nimic concret despre ce trebuie să se aştepte cititorul.  Apoi, la pagina 20, aflam “una dintre tezele cercetării”:

“De aceea, una din tezele cercetării de față este aceea că există o legătură structurală, genetică, între identitatea politică a victimelor și arhitectura represiunii.” Urmată apoi de o precizare care sporeşte confuzia: “Acesta este și motivul pentru care studiul nostru nu este o istorie instituțională, altminteri plictisitoare și prea puțin relevantă când vine vorba de organizarea Securității. Fără să omită (dimpotrivă) aspectele legate de transformările suferite de unitatea operativă în discuție sau cauzele acestor metamorfoze, prezenta analiză se ocupă, într-o proporție destul de mare, cu practicile acesteia și arheologia lor, folosindu-se de evoluția istorică a actorilor ei predilecți (legionarii).”

Este foarte posibil ca pentru autor toate cele de mai sus să aibă un sens foarte precis, iar logica în care se leagă faptele analizate sau povestite sau interpretate şi/sau logica în care sunt ele prezentate, povestite, relatate, argumentate în text să îi fie acestuia clare, ferme şi lipsite de ambiguitate. Este foarte probabil ca alţi cercetători, specialişti familiari şi cu vocabularul, aparatul conceptual şi cu tema, să înţeleagă imediat ce vrea cineva să zică şi de ce propoziţiile respective vin unele după altele, aparent legate prin conectori logici impliciţi.

Din păcate, nu este cazul cititorului de faţă şi tind să cred, al majorităţii imense a cititorilor obişnuiţi, ca el. Faptul că ştim din scandalul public şi interviul cu pricina unde bate autorul e doar un accident. Să aducem aminte că atunci când cineva anunţă cu ceea ce se ocupă un text, trebuie să o facă într-un limbaj de o claritate şi transparenţă care presupun că cititorul nu cunoaşte conţinutul textului. Este un ghid şi o pre-prezentare a ceea ce urmează să afle dacă citeşte textul. De aceea trebuie formulat în termeni care se presupune sunt inteligibili şi accesibili acestui neiniţiat. Cu atât mai mult, un text istoric, pe o astfel de temă, trebuie să încerce să facă asta. Nu contează că tot ceea ce ai spus ar putea avea sens total pentru cineva care ţi-a parcus 200, 300 sau 1000 de pagini şi care revine şi reciteşte rezumatul sau introducerea sau anunţul tezelor susţinute în text. Important e să o poată face înainte, nu după.

Revenind: Avem aşadar o monografie care de fapt nu este chiar o monografie, un “istoric al serviciului de contrainformații penitenciare” care de fapt nu este o istorie instituțională, care dacă ar fi o istorie instituțională ar fi “altminteri plictisitoare și prea puțin relevantă când vine vorba de organizarea Securității” şi, deci, am avea un fel de studiu descriptiv care “fără să omită (dimpotrivă) aspectele legate de transformările suferite de unitatea operativă în discuție sau cauzele acestor metamorfoze” este de fapt “o analiză” care “se ocupă, într-o proporție destul de mare, cu practicile acesteia și arheologia lor”.

Şi cum face asta? Iată cum: “Folosindu-se de evoluția istorică a actorilor ei predilecți (legionarii).” Deci despre ce vorbim aici?! O interpretare selectivă şi dintr-un unghi anume ales a unor episoade ale unei istorii instituţionale a Serviciului de Contrainformații Penitenciare care este, de fapt, nu istorie, ci un “istoric” instituţional, folosindu-se de prisma restrânsă a unor “actori predilecţi” care sunt legionari?!

Îmi pare sincer rău dar în actuala formă textul devine “într-o proporție destul de mare” o sarcină mult prea anevoioasă pentru cineva ca sussemnatul, “fără să omită (dimpotrivă)” şi alţi cititori, poate mai bine poziţionaţi pentru descifrarea unor asemenea materiale. Când nu ştiu unde să plasez un text în cauză, mi-e greu să evaluez ce se întâmplă acolo, în text. Pentru că e o chestiune de criterii. Evaluarea unui produs academic presupune existenţa unor criterii. Iar aceste criterii sunt determinate de genul/tipul produsului. Nu văd de ce aş internaliza eu costurile de a descâlci şi face ordine în text, în intenţii şi argument, când autorul ar fi trebuit să facă asta de la bun început, ca sarcina a sa elementară.

În plus, să zicem că aş face asta, lăsând la o parte confuzia actualei variante a textului privind obiectivele sale şi genul academic sau istoriografic sau politologic în care se încadrează. Materialul în sine, aşa cum îl văd la o trecere sumară în revistă, pare în structura sa logica, argumentativă (care este ceea ce mă interesează acum în primul rând, înainte de orice discuţie pe fond) o masă de enthymeme, non sequitur-uri şi sofisme, multe bazate pe imprecizie conceptuală şi lingvistică deliberat construită.

Motivul acestui stil deliberat indus nu mă interesează: că este ideologic sau este moda noilor istorici mai tineri care cred că fac gândire interpretativă sofisticată folosind termeni pompoşi al căror conţinut tehnic le scapă, nu mă priveşte. În fine. Ideea e că orice reconstrucţie a argumentelor şi tezei unui astfel de material va presupune din partea mea – sau a oricărei terţe părţi – să expliciteze şi articuleze premise lipsă, să inventeze conexiuni logice absente, să corecteze ambiguităţi semantice, să dea soluţii interpretative acolo unde autorul a creat accidental sau deliberat neclaritate. Şi să tragă concluzii. Acest lucru va atrage imediat – putem prezice cu probabilitatea 1– reacţii de felul: a scos din context, a pus în gura autorului etc. etc.

De aceea e bine că autorul însuşi întotdeauna să facă el cu mâna lui acest efort. Ştim că e greu şi inconfortabil pentru autori, pentru că abia atunci ajungi să vezi ce ai spus, cum ai spus şi dacă ai reuşit să spui. E testul ultim. De asta acea parte a textului se scrie ultima. Aşa îi învăţăm pe studenţi la universitate.

Revin: În absenţa acestui efort de explicitare şi articulare din partea autorului singurului text academic evocat în acesta dispută, sau a efortului celor care cred că înţeleg ce se argumentează în dispută publică şi pe ce bază, eu mă declar depăşit şi în incapacitate de a participa la această dispută. Din punctul meu de vedere, nu există o dispută istoriografică. Exista dispute bazate pe nişte declaraţii nefericite, huliganice şi pe un interviu confuz, prost executat şi prost redat. Şi mai exista un text publicat de Caietele CNSAS când de fapt el ar fi trebuit să primească un “Revise and Resubmit” dacă nu chiar un “Reject”.

Închei cu următoarea sugestie:

Stimate d-le Demetriade, aveţi în aceste 180 de pagini material interesant pentru 3 sau 4 articole distincte. Hotărâţi-vă cum vreţi să structuraţi acele articole şi luaţi-le pe rând. Dacă vreţi să studiaţi fenomenul legionar în acest context instituţional specific şi să aveţi o confruntare de teze ale altor autori, faceţi-o ca un proiect de sine stătător. Asumaţi-vă proiectul pe faţă. Nu sub titlul de: “Istoricul Serviciului de Contrainformații Penitenciare (1949-1967)” Aşa ceva nu se face. Este malpraxis.

Nu spun că teza dumneavoastră, oricare ar fi ea, nu e validă. Habar nu am. Aştept însă să o demonstraţi cu claritate, nu cu jocuri de limbaj pe “contururi semantice” şi impresionisme, ci folosind termeni clari, propoziţii ferme, argumente explicite, adunate toate sub un titlu revelator şi puse într-o ordine logică dedicată explicit acestei sarcini. Asumaţi-vă sarcina respectivă explicit sub forma unui articol, dedicat singularmente acestei sarcini. Titlul articolului trebuie să exprime precis ce vreţi să faceţi. Nu vă ascundeţi sub titluri înşelătoare, exprimări alunecoase sau amestecând şi camuflând teza la gramadă cu valuri de factologie şi cu alte teze, teme şi interpretări, mai mult sau mai puţin conexe. Structura articolului trebuie să urmeze logica argumentului şi a evidenţei într-o maniera precisă şi lipsită de ambiguităţi. Aveţi toată susţinerea mea personală dacă încercaţi să faceţi asta cu curaj, onestitate, cu transparenţă în folosirea cuvintelor şi strategiilor retorice şi cu respect pentru evidenţa istorică.

Ca să faceţi această încercare istoriografică (eseu, atenţie, eseu, încercare!, termenii au un înţeles tehnic în domeniul nostru, al celor care producem texte) trebuie să pregătiţi terenul cu alte 2-3 articole standard. Ele se găsesc deja parţial prinse în textul publicat (cu prea multă generozitate, aş zice eu) de Caietele CNSAS. Istoria instituţională –plicticoasa cum ar fi ea – ar trebui să fie totuşi articulată pas cu pas, sănătos, clasic, temeinic, bătrâneşte, ca prim articol deschizând seria, scris cu detaşare şi pe cât se poate fără artificii, selectivităţi arbitrare sau partipriuri idiosincratic-interpretative. Această istorie alcătuieşte fundalul pe care se vor desfăşura celelalte argumente, interpretări, analize sau teze, obiecte ale altor articole, tematice sau teziste, mai interpretative sau mai speculative, inclusiv al acelui articol-eseu în care veţi formula teze mai îndrăzneţe sau iconoclaste legate de legionari.

Dacă însă veniţi şi îmi spuneţi mie şi publicului larg că teza dumneavoastră privind legionarii şi securitatea este de fapt esenţa istoriei instituţionale a Serviciului de Contrainformații Penitenciare 1949-1967, daţi-mi voie să îmi exprim scepticismul intuitiv cu privire la validitatea discernământului istoric care s-ar ascunde în spatele unei asemenea afirmaţii sau poziţii.

 

Articol publicat şi pe MarginaliaEtc.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.