Babilonia politică și amenințarea lui 2028

Am ajuns în situația paradoxală ca, după haosul politic în care PSD, în cârdășie cu AUR, a aruncat țara, prin demiterea Guvernului Bolojan, să nu avem nici partide care să își asume guvernarea, nici alianțe politice care să convină asupra unui premier. Ba mai mult, când președintele Nicușor Dan a nominalizat un prim-ministru fără  reprezentare în Parlament, pe Eugen Tomac, toți să caute nod în papură, să pună condiții, prefigurând o prelungire a crizei politice, răsfrântă și asupra mediului economico-financiar, și îndreptarea spre alegeri anticipate. Care, dacă ar avea loc în perioada următoare ar avantaja un singur partid: AUR. În acest context, măcar politicienii pro-occidentali să dea dovadă de maturitate politică și responsabilitate.

Nominalizarea lui Eugen Tomac pentru funcția de premier – funcție pe care, de o lună, de la demiterea Guvernului Bolojan – nu o mai asumă nici un partid, nici actuala majoritate parlamentară PSD-AUR, artizana dezastrului politic actual – a stârnit un nou iureș. Și pe scena politică, de unde sunt lansate pretenții și condiționări pentru acordarea votului – care, prin imposibilitatea de a fi transpuse în aplicare, amenință să ducă spre un vot negativ în Parlament și spre o prelungire a crizei politice –, și dinspre societate. Pare că este o confuzie generală între dorință și ceea ce se poate face concret în actuala situație. O situație care a schimbat, cel puțin până la finalul mandatului parlamentar, în 2028, configurația majorității parlamentare, coalizată acum în jurul PSD-AUR. O majoritate toxică, pentru care interesul de partid primează în fața interesului național și care va sabota orice guvern care ar încerca să ducă mai departe reformele începute de Cabinetul Bolojan. E o situație care nici nu a putut fi evitată – cine spune că președintele Nicușor Dan putea împiedica PSD să ticluiască înlăturarea Guvernului Bolojan îmi pare că are o naivitate politică – și nici nu mai poate fi schimbată cel puțin până în 2028, la viitoarele alegeri.

În atare situație, un guvern de criză care să facă un fel de surf prin furtuna din Parlament doar pentru a menține linia euro-atlantică și de la Palatul Victoria și să liniștească apele în zona economico-financiară este tot ceea ce putem avea acum. În mod realist.

Sunt voci care spun că președintele trebuia să numească un premier de la PSD. Da, PSD ar fi meritat să ajungă la guvernare să repare ceea ce a stricat și să aplice soluțiile cu care își intoxica electoratul din opoziția pe care o făcea din interiorul coaliției de guvernare. Dar pentru asta, PSD ar fi trebuit să își asume guvernarea. Nu a făcut-o. Singur nu putea guverna (PNL și USR refuză, pe bună dreptate, să mai intre într-o coaliție de guvernare cu social-democrații), iar în coaliție cu extremiștii anti-europeni de la AUR, de care s-a folosit pentru dărâmarea Guvernului Bolojan, ar fi însemnat să fie vioara întâi, pentru că AUR a pus condiții: intră la guvernare cu premierul și cu programul proprii.

Alte voci spun că președintele trebuia să numească un guvern PNL-USR. Sigur, era varianta ideală. Dar pentru asta trebuia ca ambele partide să nominalizeze un premier. Or, și unii, și alții au optat pentru trecerea în opoziție, și, condiție esențială, aveau nevoie de o majoritate în Parlament care să dea votul. Nu au acea majoritate.

În babilonia aceasta, nimeni nu se mai înțelege cu nimeni. PSD nu votează Guvernul dacă va avea în componență oameni din PNL sau USR. PNL și USR nu vor vota dacă guvernul va avea oameni de la PSD și, în plus, voci din cele două partide susțin că un motiv pentru care nu ar vota un guvern tehnocrat ar fi că nu va avea susținere în Parlament și ar putea fi manevrat din umbră de PSD – un motiv care nu stă în picioare pentru că, așa, nu vor mai vota niciun guvern, pentru că, până la final de mandat, cel puțin, nu va mai fi o majoritate parlamentară pro-occidentală și reformistă. AUR nu votează Guvernul Tomac pentru că nu este luat în calcul să fie în componența lui, Eugen Tomac anunțând doar discuții cu partide pro-occidentale, și pentru că premierul desemnat este originar din zona Odesei – or, Ucraina este inamicul AUR, la fel cum / pentru că este inamicul Rusiei. În fond, AUR nu-l votează pentru că vrea să forțeze alegeri anticipate.

În atare situație, e posibil ca Guvernul Tomac să nu primească votul în Parlament. Ce urmează? Potrivit Constituției, președintele va avea o nouă rundă de negocieri cu partidele, va propune un nou premier, va cere din nou votul în Parlament. Cine își imaginează însă că se va ajunge la situația de a avea un guvern pro-occidental, care să continue reformele Guvernului Bolojan (cum își imaginează unele voci din PNL, acum, și care conturează scenariul de a propune un viitor guvern fără PSD) este, o spun din nou, naiv. Așa că următorul pas cerut de Constituție, în cazul în care Parlamentul va respinge și a doua propunere făcută de președintele Nicușor Dan este declanșarea alegerilor anticipate. Adică, implicit a instabilității politice, care va afecta și economia, și investițiile. Singurul partid avantajat de un astfel de scenariu este AUR, pe care sondajele de opinie în plasează la un scor de 40 la sută. Să ne imaginăm, însă, cum va arăta țara cu Parlament și Guvern conduse de AUR  care, în anii de când a intrat în Parlament, s-a dovedit nu doar un partid extremist, admirator de legionari, ci și, pe foarte multe subiecte, o cutie de rezonanță a propagandei ruse.

Dacă mai există rațiune, nu doar umori, politicienii pro-occidentali din Parlament – din fosta coaliție de guvernare PNL-USR-UDMR, unii din PSD (poate or mai fi…), de la minorități – ar trebui să voteze Guvernul Tomac, asumat euro-atlantic. Apoi, din Parlament, să îl sprijine – atât cât vor putea –, să explice public orice măsură bună pe care va încerca să o ia și care va fi sabotată în Parlament, să comunice limpede și în permanență cu societatea și să-și facă o strategie (de păstrare, de recâștigare a electoratului) pentru 2028. Care se anunță un an de cotitură. Când valul populist amenință să măture tot. Când extremiștii, când „megafoanele” Rusiei ar putea ajunge în toate puterile statului.