Decembrie

Sânge demult uscat peste trupul unei țări din interior confiscate, furate, abuzate, educațional uitate, azi propagandistic bombardate și fără precedent scindate de toți cei ce n-au dat și nu dau doi bani pe oamenii morți pentru un ideal. Pe fraierii cu principii și curaj moral. Pe cei ce refuză să tacă. Pe oamenii liberi cărora le pasă.

Cercuri concentrice de fetidă putere, cangrene și puroaie instituționale, complicități endemice, compromisuri sistemice, tradiționale. Nepăsare. Clanuri sigure pe ele și pe alții, televiziuni ca arme, popor, javre, lupi dacici, bemol instituțional pe extremismul neolegionar, antisemitism, circ parlamentar, provocare după provocare, cinică tolerare. Sufocare. Peste tot și peste toate umbrela peticită a „credinței” epidermice. Sub ea, cât se vede cu ochiul liber, festivism, ortodoxism, politicianism, sincretism, suveranism.

Printre ele, mici peninsule de normalitate, oameni care nu pot să nu creadă în onoare, în noblețe, în demnitate. Dușmani ai „căldicelului”, ai „tăcerii ca mierea”, ai „capului plecat”, aceiași desemnați cândva, dar și recent în noul context populist, ca „dușmani ai poporului”, globaliști, soroșiști, ecumeniști, post-identitariști.

Dincolo de ei, muribunde nostalgii după „epoca de aur” năruită în decembrie 1989, dublate de gemene reverii ale unui autoritarism antioccidental prin care să se facă în sfârșit, „dreptate”. Nu pentru cei morți pentru libertate, ci pentru cei, mereu prea mulți, încurcați azi de ea.

Ce ar fi toate acestea fără limanul revelat de credința în Hristos, Domnul și Soarele Dreptății, „răsărit peste cei răi și peste cei buni, peste cei drepți și peste cei nedrepți”, peste noi? O înfricoșătoare deznădejde, o monstruoasă „boală de moarte”, un abis de absurd și tăcere.

El a venit însă în lume, S-a întrupat și S-a născut ca unul dintre noi. Această „intimitate” cu omenescul, în care s-a sălășluit Lumina, face de atunci dreptate celor prigoniți pentru ea și îi vădește pe prigonitori. Chiar lângă noi. Curând, „Hristos se naște” iar în sufletele celor ce iubesc mai mult lumina, adevărul, dreptatea și libertatea, adică pe El Însuși.

Să nu uităm! Doar așa rămânem în adevăr.