Nu a existat niciodată o Securitate patriotică

Aceasta este o minciună sfruntată. Din chiar clipa înfiinţării ei, în 1948, sub numele de Direcţia Generală a Securităţii Poporului, până când a fost, pasămite, desfiinţată în decembrie 1989, Securitatea a avut un singur scop: represiunea.

De la Teohari Georgescu, Pantiuşa, Nikolski, Dulgheru, Jianu, Mazuru, Sepeanu, Şoltuţiu, Patriciu, Enoiu, Negrea şi Drăghici, şi până la Stănescu, Bobu, Stamatoiu, Vasile Gheorghe, Pleșiţă, Tanase Evghenie, Răduică, Doicaru, Postelnicu şi Vlad, Securitatea a fost o instituţie criminală.

Mă lasă complet rece originea etnică a securiştilor. Este total irelevantă. Mă interesează ce metode au folosit, pe cine au servit şi cu ce scopuri. Eu unul nu voi osteni niciodată să afirm cât pot de răspicat: Securitatea a slujit, mereu şi fără preget, dictatura PCR! Mai exact spus, a liderului acestei formaţiuni anti-patriotice, fie el Dej sau Ceaușescu.

Resping tentativele de eroizare a Securităţii externe. DIE a fost creată pentru intimidarea, penetrarea şi manipularea exilului. Propriul meu dosar de urmărire dovedeşte colaborarea permanentă dintre securiştii din ţară şi cei care se ocupau de “informaţiile externe”. Securiştii “de peste hotare” se ocupau de furt tehnologic şi de teroare politică. Nu erau din altă plămadă decât brutele din ţară. Corupţi, cupizi, gata să comită crime “în interesul patriei socialiste”. Nu era nimic onorabil în ceea ce făceau. Totul, chiar totul, era împotriva libertăţii umane.