Educaţia media, încă o „materie inutilă” sau o necesitate dictată de luciditate și rațiuni legate de siguranța națională?

În primul rând, nu este vorba de o iminentă materie nouă în programa școlară, ci de o strategie educațională prin care să se ofere prioritate informării tinerilor pe stringenta temă a războiului digital care vizează de luni de zile România, război real în care dezinformarea, propaganda și manipularea în spațiul online au devenit arme letale pentru democrație și siguranța națională.

Întrucât, previzibil, s-au ivit imediat voci (hiper)critice total dezinteresate de rațiunea înaltă pentru care Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a propus ca educația media să fie tratată la fel de serios ca apărarea cibernetică sau ca protecția infrastructurilor critice – rațiune pentru care CNA a propus și includerea educației media în Strategia Națională de Apărare a Țării cu motivația argumentată că ea reprezintă o investiție strategică în protejarea democrației românești pe termen lung –, se mai pot adăuga câteva explicații elementare, posibil lămuritoare.

CNA nu e o instituție care cere sufocarea sadică a elevilor prin introducerea unei noi materii percepute de critici ca „inutilă”, ci este instituția care de aproape un an de zile are direct acces audio-vizual la mizeria pestilențială și toxică a războiului hibrid purtat intens împotriva cetățenilor acestei țări. O societate în mare parte smintită prin dezinformare, propagandă antidemocratică și manipulare deversate masiv în spațiul public/ online din surse atât externe, cât și interne. O societate vulnerabilă educațional și dezorientată la nivelul  înțelegerii rezonabile a unor categorii/ realități morale, etice și politice fundamentale.

Din această crud realistă perspectivă, CNA are simultan dreptul și mai ales datoria să atragă atenția public asupra pericolului major al vulnerabilizării siguranței naționale prin adâncirea periculoasă a ignoranței devenite fond de manipulare.

Educația media poate livra cunoștințe legate de mijloace de apărare în fața nevăzutelor armate digitale care ne invadează spațiul online și care provoacă nu doar haos mental, ci și social.

Pentru orice observator lucid și onest ar trebui să fie suficient de clară diferența de prioritate între, de exemplu, educația rutieră, ecologică, civică sau sanitară, a căror absență sau introducere tardivă în programă nu au periclitat nicio clipă păstrarea direcției europene a României, ordinea publică, siguranța națională și o absolut necesară informare a elevilor în legătură cu metode din ce în ce mai sofisticate de înșelare, dezinformare, propagandă și manipulare prezente în lumea virtuală în care aceștia aproape locuiesc.

Între a învăța să traversezi strada, să te speli pe dinți, să nu arunci gunoiul de la etaj și a învăța să descoperi răul perfid ambalat și cu grave efecte sociale ascuns azi în agresiva ideologie antidemocratică și în propaganda antieuropeană ostilă țării tale, nu e chiar greu de găsit termenul mai important acum.

Educația media, în contextul actual creat de războiul digital, nu e văzută de nicio persoană informată, lucidă și cinstită ca încă o materie așternută împovărător și ridicol pe ani întregi de studiu, ci doar ca o cale rațională de informare și cunoaștere salvatoare pe care, dacă va fi acceptată instituțional, o va modela și implementa Ministerul Educației Naționale.

Să ne temem de ignoranța de care profită fără scrupule dușmanii democrației și nostalgicii sau fanii totalitarismului! Docta ignoranță e încă departe de noi și nu ea ne îngrijorează.