Oligarhul pravoslavnic

…ajuns în vârful grămezii de cadavre pe care a călcat, pășește ca un zeu peste muritorii de rând și intră relaxat în Olimpul palatelor sale aurite, situate în suburbii împădurite, departe de zgomotul și furia mulțimii prostite și jupuite de vie.

Aceasta va primi și azi porția de știri manipulatoare livrate de televiziunile lui. Apoi, rumegând, fie și bombănind, ea se va afunda în somnul cel de moarte, adâncit încă de barbarul tiran de la Răsărit. Oligarhul ieșit din turbinca acestuia și dresat să nu muște niciodată mâna care l-a hrănit, îi mulțumește Domnului, făcându-și probabil cruce, în fiecare seară, poate și dimineață, pentru binefacerile primite în exces.

Din palatul lui de vară sau de iarnă, plin de servitori și amante, nu lipsește o capelă aurită, tapetată cu icoane vechi și scumpe ca lumina zilei, peste care privirea de brută a oligarhului trece aproape nepăsătoare, dar cu precizie ritualică. Domnul Dumnezeu și Sfinții sunt totuși atât de buni! Cel puțin cu el. Chiar dacă nu i-au băgat în traistă, e sigur că i-au îngăduit să fure. Ca în codru. Cineva ar fi făcut-o oricum. El a fost însă alesul. La rândul lui a ales să-l slujească zelos pe tiran. Pentru că nu este stăpânire decât de la Dumnezeu, nu? Oligarhul se află de când se știe în relații excelente cu slujitorii Domnului și ai Cezarului. El dă generos ce i se cuvine fiecăruia. El nu se uită la bani. A lăsat demult în urmă această josnicie.

Ceea ce-l uimește uneori pe oligarh e aproape intimitatea sa cu Dumnezeu. El, care nu-și amintește să fi călcat vreodată drept, e totuși ales de Sus să chivernisească atâta putere și să trăiască atât de fericit, ca și cum milenii întregi îl așteaptă în față. E clar că diavolul e gelos pe el, dar, ca întotdeauna, lui îi ajută Dumnezeu. I-a dovedit-o mereu.

Ce-l nemulțumește pe oligarhul pravoslavnic este suspiciunea unora față de el. Inși bănuitori, intelectuali bizar preocupați de etică și morală, de jalnica stare socială, de operațiunea specială, malițios numită război, de crime împotriva umanității, de instrumentalizarea politică a credinței și a Bisericii, de sacrilega binecuvântare, de manipulare și dezinformare. Niște neisprăviți care se află în treabă, care se bagă în seamă și în treaba altuia. Mai ales în a lui.

El e pentru pace. El vrea să fie lăsat în pace. A repetat-o de atâtea ori. Cu ajutorul lui Dumnezeu, așa va fi.

• Sugestie de lectură: Scatofilie mediatică