Jocurile pentru putere ale lui Dragnea, prin docila Dăncilă

Comportamentul din ultimele luni al lui Liviu Dragnea este efectul un melanj toxic şi periculos între o nestăvilită sete de putere, de control a tot şi toate, şi o stare de neîncredere excesivă – pare să nu mai aibă încredere în nimeni, să vadă peste tot conspiraţii şi trădări. În această cheie poate fi citită şi decizia premierului Viorica Dăncilă de a renunţa la serviciile SPP.

Pentru ascensiunea sa spre funcţia de preşedinte, Victor Ponta a târât în joc, cu iresponsabilitate, servicii speciale din arhitectura de securitate naţională. Având nevoie de informaţii la care, altfel nu avea acces, de protecţie, pentru a-şi masca episoade din trecut, sau de complicitate, în jocuri cu miză foarte mare. Şi-a subordonat Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă din MAI, a înfiinţat şi şi-a subordonat Direcţia Antifraudă, a folosit SIE pentru a-şi masca episoade din biografie, a încercat să-şi subordoneze Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Direcţia Generală de Informaţii a Armatei. Nu a contat riscul de a le decredibiliza şi, astfel, a le vulnerabiliza. A contat doar interesul său şi al câtorva oameni din sfera lui de putere, de a-şi croi drum spre funcţia supremă.

Citeşte şi: Implicarea iresponsabilă a serviciilor de securitate în jocul de putere al lui Victor Ponta

Succesorul său la conducerea partidului, Liviu Dragnea – căruia, acum, îi critică, demagogic, derapajele, infatuarea şi setea de putere – nu ezită, nici el, ca pentru propriile interese să arunce în joc, inconştient, instituţii ale statului. Atacă şi demonizează instituţii, iar prin oamenii pe care îi are în Guvern şi Parlament vrea să treacă atribuţii de la o instituţie la alta, să le schimbe subordonarea, pentru a ajunge în subordinea sa de facto.

Comportamentul din ultimele luni al lui Liviu Dragnea este efectul un melanj toxic şi periculos între o nestăvilită sete de putere, de control a tot şi toate, şi o stare de neîncredere excesivă – pare să nu mai aibă încredere în nimeni, să vadă peste tot conspiraţii şi trădări.

În această cheie poate fi citită şi decizia premierului Viorica Dăncilă de a renunţa la serviciile SPP, fără motiv – nu are nimic nici cu ofiţerii, nici cu instituţia, dă ea asigurări –, dar cu intens tam-tam public. Asta a fost prima sa grijă, după ce a fost învestită. Nazurile astea s-au declanşat exact după ce şeful său, Liviu Dragnea, s-a dat public victimă a directorului SPP, Lucian Pahonţu, care, zice el, s-ar implica în jocurile de putere din PSD şi în succesoratul lui la cârma partidului, ştiind despre el că urmează să fie condamnat curând. Nu are probe pentru ceea ce afirmă, ci doar semnale transmise în partid, pe sistem telefonul fără fir. Rămâne de văzut şi de clarificat această problemă care, dacă ar fi reală, e gravă. Dar de clarificat la Parchetul General, nu la vreo parodie de comisie de anchetă parlamentară – pentru că acestea nu au făcut decât circ public şi culegere de informaţii de la persoane avizate, pe care nu se ştie cine, cum şi în ce context foloseşte. Niciun caz intrat în analiza unei astfel de comisii nu s-a finalizat cu vreo propunere legislativă care să remedieze problemele pe care le-au tocat public, luni şi luni de zile.

Indiferent, însă, dacă ceea ce afirmă preşedintele PSD despre directorul SPP e real sau nu – în mod normal, trebuia să facă o plângere şi să facă declaraţii publice abia la finalul anchetei sau cu dovezi clare, nu să aibă atitudine de ţaţă care încearcă să-şi impună bârfele drept adevăruri absolute –, nu este justificată renunţarea de către întreg Cabinetul Dăncilă şi inclusiv de către premier, care este şi vicepreşedinte al CSAT, la protecţia SPP. Mai ales că, a spus-o public Viorica Dăncilă, nu are nimic de reproşat nici ofiţerilor SPP, nici instituţiei în sine. Şi atunci? Atunci, dna Dăncilă e doar docilă. Decizia sa nu este doar o dovadă de obedienţă faţă de Liviu Dragnea, ci şi un gest iresponsabil. Care poate crea, la un moment dat, un incident de securitate naţională – dacă, de exemplu, asupra premierului sau a unuia dintre miniştri se comite un atac, iar ei sunt fără protecţie, fără protecţie informativă, flancaţi de vreo gorilă interlopă cu carnet de partid. Şi care transmite un semnal de neîncredere dinspre o instituţie a statului spre o alta, din sistemul de securitate, maculând-o şi decredibilizând-o. Or, acesta e un lucru foarte periculos.

Decizia docilei pupile teleormănene de a renunţa la serviciile SPP este o mascaradă. Un teatru ieftin, în spatele căruia se iţesc setea de putere a lui Liviu Dragnea şi suspiciunea lui angoasantă. Speră ca prin această mişcare, declanşată de supusul său premier, să-şi poată subordona de facto SPP şi să poată ţine sub control măcar întregul Guvern.

O dovadă în acest sens este că, imediat după ţâfna publică a dnei Dăncilă, preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, declara că „cel mai firesc ar fi fost ca SPP să se găsească sub umbrela MAI”. De fapt, asta pare a fi cauza, nicidecum efectul. Vizată este numirea şefului SPP, care acum e făcută de preşedinte, la propunerea CSAT. Dacă SPP va fi trecut la Interne – şi nu este exclus, mai ales că Liviu Dragnea a anunţat ca prioritate, în Parlament, modificarea legilor siguranţei naţionale –, deci în subordinea de jure a unei alte pupile teleormănene, Carmen Dan, probabil va da directiva de la partid ca toţi miniştri să ceară protecţia SPP. Pentru ca el, Liviu Dragnea, să aibă lucrurile sub control, să-i ştie pe toţi unde umblă, cu cine se întâlnesc, dacă îl trădează, dacă pun la cale vreo conspiraţie împotriva lui. Plus că SPP este şi o structură care, oficial, poate culege, verifica şi valorifica informaţii, pentru protecţia demnitarilor români şi străini. Deci, i s-ar putea dovedi de un real folos.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News