Zelenski, pregătiri de pace și de război. Scenarii pentru 2026
Anul 2025 s-a încheiat cu câteva mișcări în forță. La 28 decembrie, în Florida președintele Donald Trump l-a primit pe liderul de la Kiev, Vladimir Zelenski, într-un ultim episod al negocierilor de pace. Înainte și după întâlnirea cu președintele ucrainean, Trump a vorbit la telefon cu Vladimir Putin. Dar și cu liderii Germaniei, Franței, Marii Britanii, Poloniei, Finlandei etc. Concluzia după această ultimă tentativă de a lansa la apă „planul lui Trump de pace” nu e deloc optimistă. De fapt, planul murise, dacă nu cumva se născuse mort.
Lavrov bate un cui în coșciugul planului de pace
Mai întâi despre contextul în care a apărut planul. Moscova și Washington-ul au încercat să folosească criza politică din Ucraina creată de scandalul de corupție Mindici, pentru pune presiune pe Zelenski și a-l forța să accepte condiții nefavorabile Ucrainei. Există suspiciuni că primul draft al planului ar fi fost opera lui Kirill Dmitriev, exoticul negociator al lui Putin. Scandalul Mindici a izbucnit la 10 noiembrie. Câteva zile mai târziu, pe 19 noiembrie și – mai pe larg – a doua zi, la 20 noiembrie, Axios a publicat detaliile planului de pace în 28 de puncte. În ciuda presiunii uriașe care a continuat până la finalul lunii noiembrie, Zelenski a rezistat. Criza politică s-a încheiat cu demiterea lui Andrii Yermak, șeful administrației prezidențiale de la Kiev, după ce în dimineața de 28 noiembrie, procurorii anti-corupție i-au percheziționat locuința și biroul. Procurorii nu au formulat acuzații împotriva lui Yermak și chiar au negat că acesta ar fi implicat în cazul Mindici. Spre deosebire de Yermak, șeful Consiului de Securitate și Apărare, Rustem Umerov, apare în dosarul Mindici ca martor, însă. Repet, Yermak nu apare nici martor și nici acuzat. Cum circuitul în natură al unui dosar de corupție este imprevizibil, faptul că Umerov a fost principalul negociator al planului de pace cu americanii în Florida ar putea ridica unele semne de întrebare.
Dar, să ne întoarcem la negocierile de pace. Poate că exercițiul a fost util. Depinde de cum vor evolua evenimentele. De vreme ce prin planul de pace nu-și poate atinge obiectivele, Moscova a mai bătut un cui în coșciugul acestuia, acuzându-l pe Zelenski că și-a trimis dronele ca să atace reședința lui Putin de la Valdai. Serghei Lavrov a anunțat că acțiunea „teroristă” a ucrainenilor va primi un răspuns pe măsură și că, în urma acestui atac „poziția de negociere a Rusiei va fi revizuită”. Cu alte cuvinte, s-a cam ales praful de planul lui Trump privind pacea în Ucraina, la care au șlefuit cu migală Kirill Dmitriev, Steve Witkoff, Jared Kushner, diplomația ucraineană dar și lideri europeni. Greu de distilat consecințele. Mai ales pentru că este vorba de Trump, care are resurse inepuizabile de imaginație. Și pentru că – cel puțin oficial – planul de pace nu a murit. Pentru ianuarie, consilierul aproape octogenar al lui Putin, Iuri Ușakov anunțase înființarea a două comisii în formatul de negocieri. Nimeni nu se pricepe mai bine să blocheze un proiect prin înființarea unor comisii, ca vechea birocrație sovietică din care provin Lavrov și Ușakov. Iar asta îi permite lui Putin să tragă de timp în așteptarea prăbușirii Ucrainei și să-i întrețină lui Trump iluzia că Rusia e dedicată păcii și va participa cu bună credință la negocierile de pace pe care liderul de la Casa Albă le-a inițiat. În ultimele declarații în care afirmă că nu crede că ucrainenii s-au năpustit cu dronele peste Valdai, pare că Trump are aerul unui om care se simte trădat în așteptări. Dar asta nu înseamnă că-și va schimba atitudinea față de Putin. Însă, prin asta sugerează că America ar putea lua o pauză mai lungă de la negocieri, oferindu-i liderului de la Kremlin timp să rezolve singur, manu militari, problema Ucrainei.
Noua echipă a lui Zelenski
Ultimele numiri în cele mai înalte funcții de la Kiev, par să indice că Zelenski se pregătește pentru continuarea războiului. Mai corect, pregătește țara pentru continuarea războiului, după ce a înțeles în Florida, că șansele suspendării ostilităților (măcar pentru o scurtă perioadă pentru organizarea de alegeri prezidențiale sau unui referendum) și a unei păci încheiată în condiții rezonabile cu Rusia, sunt minuscule. Procesul este în desfășurare, nu s-a încheiat încă.
Poate fi comentată, însă, numirea la 2 ianuarie a lui Kirill Budanov (abia duminică, 4 ianuarie a împlinit 40 de ani), din fruntea GUR, serviciul secret al armatei, la conducerea administrației prezidențiale. Aceasta îi oferă lui Zelenski câteva avantaje importante.
1. Consolidează relația președintelui Zelenski cu armata, cu militarii, veteranii care au un prestigiu enorm și o uriașă influență în societate, și vor căpăta o greutate politică de care se va ține seama. Are potențialul să obtureze vizibilitatea publică și viitorul carierei politice a lui Valeri Zalujnîi, actualul ambasador la Londra, fostul comandat al armatei, care are ambiții prezidențiale. Și care stă foarte bine în sondaje.
2. Budanov are o viziunea realistă despre război, cunoaște situația reală de pe front și din spatele lui, ceea ce-i permite să formuleze o poziție adecvată atât față de președinte cât și în contactele cu partenerii europeni.
3. Întărește echipa de negociere cu americanii, cu care Budanov se știe bine. În toți acești ani, șeful GUR – care a fost pregătit în SUA, la cursuri de spionaj – a fost canal de comunicare cu americanii, deci va juca un rol semnificativ în viitoarele negocieri de pace.
4. Este unul dintre foarte puținii care are contacte directe cu rușii. A fost implicat direct în discuțiile pentru schimburile de prizonieri. A purtat negocieri directe, față în față, la Dubai, în Emiratele Arabe Unite, cu reprezentanții Rusiei, în cadrul unei runde organizate de americani.
5. Atenuează disensiunile dintre Zelenski și grupările naționaliste. Unele dintre ele sunt conectate la GUR, iar cu șefii lor – din informațiile circulate de presa de la Kiev – Budanov ar avea relații personale destul de calde.
6. Are o imagine publică foarte bună, n-a fost implicat în scandaluri de corupție sau vreun scandal politic. O lungă perioadă din trecutul său este secretizată, din cauza profesiei.
În ciuda faptului că Malyuk a încercat să-l ajute pe președinte în tentativa de a compromite procuraturile anticorupție, NABU și SAPO, a fost înlocuit din fruntea celui mai important serviciu secret. Interimar în fruntea SBU a fost numit Yevhen Khmara, șeful trupelor speciale Alfa, care ar putea fi înaintat parlamentului pentru a fi aprobat la vot.
Dintre demiterile și numirile de la începutul acestui an, mai consemnez câteva importante. A fost demis la 5 ianuarie Vasili Malyuk, șeful celui mai puternic serviciu secret din Ucraina, SBU, care va rămâne în manualele de intelligence din întreaga lume cu operațiunea „pânza de păianjen” („Pautina”, în ucraineană). Prin această operațiune aviația strategică a Rusiei a fost atacată cu drone, la 1 iunie 2025, iar multe avioane au fost distruse. Generalul Malyuk, erou al războiului, a fost schimbat cu toate că s-a creat un grup ad hoc de presiune format din mai mulți generali care l-au susținut. Au fost înlocuiți – după aproape patru ani de război – șefii tuturor serviciilor de informații, contraspionaj (SBU), spionaj (SVR), serviciul armatei (GUR), serviciului de grăniceri. Ceea ce păre imposibil, a fost realizat în câteva zile, de președintele Zelenski.
Fostul premier Denis Șmygal, numit ministru al Apărării în iulie 2025, va fi mutat la Energie, ceea ce este comentat negativ în rândul experților de la Kiev, pentru că reușise să pună ordine într-un minister pe care predecesorul său, Rustem Umerov, l-a lăsat în mare dezordine. În locul lui Șmygal va veni Mykhailo Fedorov, tânărul ministru al Digitalizării (34 de ani). Apropiat de Zelenski, căruia i-a condus campania electorală digitală în alegerile prezidențiale din 2019, Fedorov ar putea să fie noua stea pe scena politică de la Kiev, deocamdată având misiunea de a moderniza forțele armate. El fusese în cărți și pentru a-l înlocui pe Yermak, însă a fost preferat Budanov. Viitoarea remaniere (va mai dura ceva până la fi votată în Rada Supremă) pare să aibă obiectivul pregătirii Ucrainei atât pentru continuarea războiului cât și pentru negocieri de pace. Un alt detaliu important poate fi mutarea lui Serghei Kyslitsa, principalul diplomat ucrainean în echipa de negociere, de la ministerul de Externe, la administrația prezidențială.
Rusia mizează pe războiul de uzură, pentru că încă are resurse
Putin crede că poate câștiga războiul de uzură și transforma Ucraina într-un stat marionetă, deci planul în 28 la început apoi 20 de puncte negociat de americani nu răspunde principalului obiectiv al Kremlinului: crearea condițiilor pentru ca la Kiev să preia puterea lideri sau forțe politice pro-ruse. Strategia lui Putin față de Ucraina se inspiră din politica tradițională a împăraților Rusiei (începând cu Petru cel Mare) față de Polonia. Am dezvoltat ideea în multe alte ocazii, aici mă limitez să spun că obiectivul este ca Rusia să poată interveni oricând, după bunul ei plac, în treburile interne ale Ucrainei așa cum făcea pe vremuri în Polonia. Împărații Rusiei erau convinși că au dreptul să decidă cine are și cine nu are dreptul să guverneze la Varșovia. Petru cel Mare nu dorea teritorii poloneze, el dorea să controleze toată Polonia printr-un tratat care să-i știrbească suveranitatea, s-o împiedice să ducă o politică independentă, ca nu cumva să nimerească în alianțe care ar putea fi ostile Rusiei. Vreme de decenii Rusia a alimentat disensiunile interne din Polonia, ducând-o în pragul războiului civil, până ce, în cele din urmă, Ecaterina cea Mare a purces la împărțirea Poloniei.
Tot așa, astăzi Putin vrea să decidă ce se întâmplă la Kiev, să controleze Ucraina, pentru ca într-un final s-o facă să dispară de pe hartă.
Liderul de la Kremlin n-a dat nici cel mai mic semn că ar fi pregătit să accepte suveranitatea deplină a Ucrainei, ieșirea ei din sfera de influență a Rusiei și apropierea de Occident. Putin va continua războiului până ce va reîncorpora Ucraina în sfera de influență a Rusiei, ceea ce rezultă din faptul că menționează tot timpul nevoia rezolvării „cauzelor profunde” ale conflictului (demilitarizare, denazificare, statut special limbii ruse, Patriarhiei Moscovei etc.).
După atacul Hamas de la 7 octombrie 2023, care a mutat atenția cancelariilor de la Ucraina spre Orientul Mijlociu și mai ales Israel, și mai ales după venirea lui Trump la Casa Albă, Putin dictează ritmul și dinamica evenimentelor din Europa de Est. Deocamdată Rusia are resurse pentru a continua încă 2-3 ani războiul. Susținerea Chinei, Iranului, Coreei de Nord, ca și veniturile din vânzarea de hidrocarburi îi permit lui Putin să finanțeze războiul dar și cheltuielile sociale. Chiar dacă situația economică se degradează, crește deficitul, scad dividendele din hidrocarburi, situația poate fi controlată de Putin. Rusia s-a adaptat la sancțiunile occidentale destul de bine. O privire mai atentă asupra evoluțiilor sociale, economice, politice, demografie dezvăluie că Putin are încă resurse să continue războiul. Doar o politică mai decisă a Occidentului în materie de sancțiuni ar putea forța Kremlinul să facă ceva concesii.
Rușii sunt obișnuiți cu condiții de viață grele. După anexarea Crimeii, creșterea economică a fost în medie de 0,3% pe an, față de media globală de 2,3%, dar asta n-a șubrezit regimul lui Putin. În afara unei crize economice majore (care nu poate fi exclusă), a prăbușirii valutei naționale, ca în Iran, este puțin probabil ca situația economică să afecteze stabilitatea regimului și să-l oblige pe Putin să modifice strategia de război. Complexul militaro-industrial produce pentru front, se lucrează în mai multe schimburi. Pierderile de echipament militar au fost uriașe, mare parte din stocurile sovietice au fost distruse, din februarie 2022, armata rusă are cu cel puțin 3000 de tancuri mai puțin, transportoare blindate, artilerie de diverse calibre, sisteme de rachete, elicoptere de luptă și nave militare. Pentru că Rusia și-a schimbat tactica în acești ani de război (unități mici de asalt care nu utilizează vehicule mari), producția pentru front este astăzi concentrată pe fabricarea de drone, unde Rusia a recuperat decalajul față de ucraineni și – mai mult – în 2025 a reușit să-i depășească ca număr de aparate fără pilot. Pentru 2026, Moscova are în vedere dublarea producției de drone.
Din punct de vedere social-politic, rușii dau dovadă de un ridicat nivel de reziliență. Războiul i-a oferit ocazia lui Putin să întărească represiunea, adoptând legi noi pentru a consolida controlul serviciilor secrete asupra societății, justificând măsurile privind restricționarea accesului la internet, pentru a filtra strict informațiile care pot ajunge la publicul din Rusia. Potrivit sondajelor (cât pot fi de credibile sondajele sociologice din Rusia!) cota de aprobare a războiului rămâne ridicată (65-70%) chiar dacă justificările oficiale nu sunt susținute de majoritatea publicului respondenților din Rusia (exemplu – denazificarea). Singura schimbare notabilă este creșterea ponderii celor care sprijină negocierile de pace (66% în a doua parte a anului, Levada Țentr), dar cu condiția ca Rusia să păstreze teritoriile ocupate. Principala preocupare și temere a rușilor rămâne inflația și creșterea prețurilor și nu războiul. Raidurile cu drone ucrainene, anularea zborurilor avioanelor de pasageri, bombardarea constantă a rafinăriilor și penuria de combustibil a spulberat sentimentul de viață normală în Rusia și a contribuit la instalarea unui sentiment de epuizare și exasperare în rândul populației din zona europeană.
Resursele demografice îi permit Rusiei să mobilizeze cu ajutorul unor pachete financiare generoase „voluntari” pentru front. În fiecare lună, armata a recrutat 30-40.000 de soldați cu contract, ceea ce compensează pierderile umane de pe câmpul de luptă. Deocamdată, Moscova reușește să acopere prin recrutări pierderile lunare, cu prețul creșterii bonusurilor de înrolare. Un „voluntar” costă aproximativ 2 milioane de ruble (circa 24.000 dolari), în creștere față de 18.000 dolari, cât era la începutul anului 2025. Prognoza pentru 2026 este de creștere, spre 29.000 dolari, numai că administrațiile regiunilor găsesc tot mai greu acești bani. Valoarea acestor bonusuri de înrolare este un indicator cheie al dificultăților de recrutare din Rusia. Pe termen mediu, problemele fiscale ale Rusiei ar putea limita capacitatea de a mobiliza bărbați pentru front prin stimulente financiare. Este însă puțin probabilă o nouă mobilizare. Putin nu-și asumă riscul unei reacții negative din partea populației. Însă, dacă va dori să forțeze o victorie strategică în războiul împotriva Ucrainei, Putin are nevoie de mai mulți soldați, pe care nu-i poate obține doar prin stimulente financiare.
Care sunt scenariile pentru 2026
Scenariul preferat al lui Putin este colapsul Ucrainei. Kremlinul speră că va epuiza armata și societatea, iar Ucraina se va prăbuși. Pentru ca șansele acestui scenariu să crească ar fi nevoie de resurse mai mari pentru a forța o lovitură militară, o rupere de front, o pătrundere decisivă care să conducă la o victorie strategică. Chiar dacă Trump a venit în ajutorul lui Putin și a redus dramatic cantitatea de arme și muniție livrată Kievului, totuși armata ucraineană nu dă semne că s-ar prăbuși. În 2026 se vor termina toate fondurile alocate de vechea administrație Joe Biden. Dar Europa a preluat deja sarcinile din domeniul apărării și susținerea financiară a Ucrainei. Deci, Trump și-a stricat singur pârghia de influență pe care o avea asupra Kievului. A mai rămas intelligence-ul american care deocamdată este lăsat să continue colaborarea cu ucrainenii, însă ar putea să conteze tot mai puțin în curând, fiind și el înlocuit.
Scenariul cel mai probabil este însă continuarea războiului pe termen mai lung, însă cu o intensitate care se va reduce în campania din 2026. Deși ar vrea să folosească oportunitatea creată de prezența lui Trump la Casa Albă, Putin n-are resurse pentru a forța o victorie, chiar dacă Ucraina va fi tot mai epuizată. Un război pe termen lung de intensitatea redusă este, în acest moment, un scenariu nu doar dezirabil ci și ușor realizabil pentru Moscova. Putin va putea drămui resursele economice pentru a continua războiul și va aștepta să crească frustrarea ucrainenilor, a europenilor, americanilor care toți dau semne de oboseală. Însă, pentru a continua acest război de intensitate redusă, Ucraina are nevoie să recruteze mai mulți oameni, să înregistreze succese mai consistente pe câmpul de luptă, să oprească avansul oricât de mic ar fi, al armatei ruse și să mobilizeze mai bine ajutorul Occidentului. E un scenariu în care Ucraina își prelungește dramatic rezistența, în speranța că Putin dispare sau economia rusă se prăbușește. Dar, în fond, e un scenariu favorabil Rusiei și periculos atât pentru Ucraina cât și pentru Occident pe termen mediu și lung.
Scenariul în care Moscova oprește războiul și negociază o pace care să-i salveze fața dar care să-i prezerve Kievului suveranitatea și o înțelegere cu Occidentul prin care acesta să ofere garanții reale de securitate Ucrainei este perfect plauzibil, dar puțin probabil, în acest moment. Rusia e convinsă că deține avantajul, odată cu venirea lui Trump la Casa Albă. Cu toate astea, rușii au obosit. Însă nu suficient. Pentru a determina Rusia să oprească agresiunea, Ucraina are nevoie să escaladeze conflictul pentru ca apoi să-l dezamorseze, menținând linia defensivă înaintată. Un astfel de scenariu presupune presiuni economice suplimentare și extinderea războiului pe teritoriul Rusiei. Nu prin incursiuni cum a fost cea de la Kursk, ci prin lovituri chirurgicale de rachete care i-ar putea crea un avantaj crucial Ucrainei. Atacurile cu drone și rachete asupra unor obiective militare din orașele rusești vor pune o presiune serioasă asupra Kremlinului. Deocamdată rușii continuă să susțină războiul împotriva Ucrainei, dar o schimbare a opiniei publice din Rusia este posibilă și ar putea influența (chiar dacă sună naiv pentru unii) deciziile lui Putin. Un cocktail de rachete Tomahawk, Storm Shadow și Taurus ar putea juca un rol esențial. Acesta este singurul scenariu plauzibil (dar puțin probabil, la cum stau acum lucrurile) în care Ucraina ar putea ieși învingătoare. Și nu este imposibil de operaționalizat.
Mai sunt și alte scenarii. Putem presupune o criză politică majoră în Rusia, rezultat al unor șocuri economice și lovituri militare. Economie în colaps, panică în bănci, populație nemulțumită, militarii se pot revolta, după modelul lui Prigojin. Sau, o repoziționare a Rusiei după moartea lui Putin, cum s-a produs după moartea lui Stalin, în martie 1953, care a dus la terminarea în scurt timp a Războiului din Coreea. În acest scenariu este necesară o schimbare dramatică, doar în acest fel Rusia ar pune capăt agresiunii.
Ar mai fi un scenariu al escaladării care poate să ducă la lovituri nucleare, ceea ce este foarte puțin probabil să se întâmple, mai ales după venirea la putere a lui Trump. Dar nu este cu totul exclus un scenariu în care se poate ajunge la un conflict generalizat, pe care-l putem numi generic război mondial. În acest din urmă caz, Ucraina va rămâne unul dintre fronturile principale de luptă, dar nu singurul.
La cum arată lucrurile în acest moment, este puțin probabil să asistăm curând la încheierea războiului, chiar dacă în vara-toamna 2026 sprijinul militar al SUA pentru Ucraina se va fi epuizat. Din 2025, Ucraina produce pe teritoriul ei cea mai mare parte a muniției pe care o folosește în luptă. Kievul își propune să reformeze în următoarele luni forțele armate pentru a le face apte să poarte războiul modern, cu unități mici, autonome, compuse din militari capabili să piloteze drone și să ia singuri decizii tactic operaționale în câmpul de luptă. Faptul că SUA întoarce spatele Europei, a obligat-o pe aceasta să înceapă să investească masiv în industria de apărare. Până atunci, însă, Europa trebuie să se concentreze pe elaborarea unei strategii de susținere a efortului de război al Ucrainei și să gândească un plan de pace, împreună sau – dacă va fi cazul – independent de SUA. Pentru propria securitate, însă, va trebui să-și clarifice și relația cu Trump, oricât de dureros va fi acest lucru.
Acest text, publicat în Contributors, este varianta extinsă a unui articol intitulat „Zelenski pregătiri de pace și de război. Scenarii pentru 2026”, publicat în Revista 22.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
