Tăcere de rău augur

Ce au azi și urgent de spus marile voci instituționale responsabile de binele public, inclusiv cele religioase care păstoresc spiritual poporul în numele Adevărului, despre ce i se întâmplă și i se va întâmpla României?

Încrâncenarea fanatică, decerebrată, a (prea) multor români care au ajuns să susțină isteric trădarea și deturnarea României europene, inclusiv pe pagina ambasadei Rusiei putiniste, cea care le asediază propria țară cu propagandă, dezinformare și drone oricând aducătoare de moarte,

cumplita vulgaritate pornografică și scatologică a acestor mase de oameni analfabeți funcțional și, de aceea, „utili” celui mai mare dușman istoric al României îngenuncheate timp de 45 de ani de comunismul care i-a decapitat elitele și a mutilat-o economic, mental, religios și social până la consolidarea unei perverse nostalgii hrănite de sindromul Stockholm,

agresivitatea cu care aceste cohorte mustind de ură măcelăresc în online orice tentativă de explicație rațională a realității, deversând în comentarii conținutul unor uriașe haznale mentale,

confuzia cruntă în care s-au zidit incitați și convinși de populiștii care îi mângâie viclean pe creștet, dându-le senzația falsă că le pasă cu adevărat de ei,

bestializarea sufletească capabilă să ucidă (momentan) în efigie pe oricine face distincția între imperfecta Europă și „dușmanii societății deschise” care își otrăvesc sau defenestrează adversarii, între posibil, permis și moral, între circ și Parlament, între creștinism și decăzuta creștinătate, între Ortodoxie și trogloditul ortodoxism, între democrație și populismul haotizant, impotent economic care sfârșește în totalitarism, între politică și politicianism, între Biserica lui Hristos în care ne străduim după puteri să ne mântuim și ceea ce fac punctual din ea trădătorii din interior care o batjocoresc, acei episcopi sacrilegi, depravați și prădători care lovesc chiar în inima ei, profitând de o sinucigașă instituțional indulgență,

toată această colcăială din sânul deja adânc smintitei societăți românești în care s-a insinuat masiv putrefacția morală, în care lipsa de educație, agresivitatea și vulgaritatea sunt trăsăturile unui chip național care a uitat să mai surâdă admirativ,

această cumplită stare de lucruri care tinde natural spre distopie și entropie își dispută aprig autorii instituționali vinovați pentru proliferarea ei.

Ce au azi și urgent de spus marile voci instituționale responsabile de binele public, inclusiv cele religioase care păstoresc spiritual poporul în numele Adevărului, despre ce i se întâmplă și i se va întâmpla României?

Tăcerea lor elocventă prelungită în nepăsare și complicitate este de cel mai rău augur.