Sabia cu două tăișuri: revolta jurnaliștilor împotriva sistemului


brandusa armancaSe întâmplă lucruri alarmante în societatea românească: o neliniște ațâțată de nerușinarea clasei politice face ca jurnaliștii să părăsească rezerva propriei misiuni, de a informa publicul, și să treacă la acțiune.

 

Liviu Avram, redactor-șef adjunct al ziarului Adevărul, a încercat în mod admirabil să determine desfășurarea alegerilor locale în două tururi. S-a înscris pur și simplu în cursă ca să se poată adresa Curții Constituționale. CCR a respins sesizarea, dar cel puțin a încercat. Partidele au dat din gură, prin liderii lor, văicărindu-se că e atacată democrația prin legea electorală actuală, dar n-au acționat la timp, demonstrând încă o dată că le guvernează demagogia.

Moise Guran, realizatorul popularei emisiuni Biziday, mutată de la TVR la Digi24, chema săptămâna trecută oamenii la protest. „Să ieșim în stradă, dacă asta au vrut. De data asta cu o cerere mai concretă decât schimbarea clasei politice pe care am cerut-o după Colectiv. Să cerem dizolvarea Parlamentului. Se poate. Să cerem Guvernului, urgent (de data asta urgența unei ordonanțe este de ordin medical) o nouă lege a sănătății, reorganizarea ministerului Sănătății, noi reguli pentru Direcțiile de Sănătate Publică, Spitale, Laboratoare și așa mai departe.Ca jurnalist, fac un apel la societatea civilă… să se implice în organizarea unor astfel de proteste, pașnice, civilizate, care să aducă în stradă cât mai mulți cetățeni serioși, plătitori de taxe, de CASS, oameni cu copii, sau fără, dar oameni interesați de însănătoșirea la propriu și la figurat a acestei societăți aflată în moarte clinică”, spunea jurnalistul pe blog. Cătălin Tolontan, redactor-șef la Gazeta sporturilor, a ieșit public, după ancheta falșilor dezinfectanți din spitale, care a dus la demiterea ministrului sănătății, pentru a sublinia vinovățiile și corupția neasumate de guvernele perindate la putere. „DNA nu va salva niciodată România și nicio țară nu se salvează așteptîndu-și salvatorii”, este îndemnul său indirect la mobilizarea societății civile. Ici-colo, în presa de provincie, se aud voci din rândul jurnaliștilor cerând cetățenilor să iasă din inerție și să respingă actualele găști politice marcate de corupție, cupiditate și interese oculte.

Ce i-a apucat pe jurnaliști, incapabili ca breaslă, să facă ordine în ograda proprie, drept care mulți au fost asociați cu una sau alta dintre taberele aflate în competiția electorală, dedublați adesea în consultanți politici pentru unii candidați, în disprețul eticii profesionale?

N-au dispărut aceste rele conduite din mass-media, care își caută scuze în slaba finanțare și pumnul patronal, dar fenomenul chemării la acțiune împotriva sistemului, lansate de jurnaliști cu influență, există. E un fel de disperare în fața clasei politice penale care își croiește netulburată privilegii, schimbă legi pentru a anihila lupta anticorupție, elimină competența, competiția cinstită, accesul la decizie. Este și deziluzia în fața apatiei sociale. Jurnalistul este și el cetățean. „Mi-ar fi rușine să mă uit în oglindă sau în ochii copilului meu dacă aș accepta că războiul e pierdut, dacă aș fi eu însumi un defetist așteptând să-și înțeleagă înfrângerea”, mărturisea Moise Guran.

Încurajările și chemarea la acțiune împotriva sistemului n-au avut cine știe ce ecou, însă au dat idei mediilor implicate politic până în gât. Ce-ar fi să dăm jos Guvernul Cioloș, și-or fi spus Antenele, România TV și altele la fel, angajate în dărâmarea justiției, a DNA, ANI etc. Mai ales după ce președintele Iohannis s-a dezis la Timișoara de Guvernul Cioloș, a început și Realitatea TV, prin vuvuzelele sale, atacul la tehnocrați. Mobilul este preluarea organizării alegerilor de către partide, PSD fiind în pole position.

Sincronizarea presă-politicieni se dovedește perfectă: penalii Dragnea și Ponta au scos sabia din teacă declarând la Antena 3 că „tehnocrații sunt foarte slabi, nu își iubesc țara”, iar acest Guvern „catastrofal” trebuie dat jos, iar mass-media aservită s-a mobilizat pentru a manipula oamenii să iasă în stradă. Sună la fel, dar are alt scop: nu pentru democrație, ci pentru interesele găștii politice, fiindcă „miroase iar a «marțea neagră» ca în 2012”, cum observa jurnalistul Dan Cristian Turturică.

Prin urmare, două televiziuni de știri au ignorat o vreme demiterea ministrului Sănătății pentru a continua atacurile la adresa premierului, o alta a minimalizat prezența oficialilor guvernului Cioloș la Deveselu, mediile publice au fost lovite de timiditate pe subiect. În horă se prind adesea voci consacrate ca Ion Cristoiu (mai nou specializat în atacul la DNA) sau C.T. Popescu jurnaliști care, pentru a face mai spectaculos scrâșnetul, dau cu guvernul de pământ făcându-l vinovat de toate relele și uitând de păcatele celor anterioare. Critica e bună dacă e pusă în contextul corect. Ieșirea în forul civic a jurnalistului comportă riscuri: viclenia politicienilor poate transforma orice intenție onorabilă într-un instrument de prostit lumea în folos propriu.

 

Articol publicat şi în Revista 22.


Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.