Ruşinoasele premiere ale PSD


PSD se remarcă prin câteva premiere penibile. Vexatorii. A dat primul preşedinte democrat pus sub acuzare pentru infracțiuni contra umanității, primul premier post-decembrist ajuns în închisoare, primul premier pus sub acuzare în perioada mandatului şi primul preşedinte de Cameră a Deputaţilor pus în funcţie în ciuda unei condamnări penale.

 

Din şase lideri câţi a avut de la înfiinţare PSD (că s-a numit FSN, FDSN, PDSR sau, din 2001, PSD), patru au probleme de natură judiciară. Grave. Iar unii, în formă continuată.

Ion Iliescu este primul preşedinte democrat pus sub acuzare pentru infracțiuni contra umanității. Preşedinte al partidului în perioada aprilie 1990 – iulie 1990 (când se numea FSN), şi apoi în ianuarie 1997 – decembrie 2000 (când se numea PDSR), Ion Iliescu este inculpat în dosarul „Mineriada”, în care a fost pus sub acuzare pentru infracțiuni contra umanității, după mai mult de 25 de ani de la comiterea faptelor. Inculparea a fost făcută în octombrie 2015, dl Ion Iliescu era preşedinte de onoare al PSD.

Adrian Năstase este primul premier post-decembrist ajuns în închisoare. În baza a două condamnări penale, ambele cu executare. Lider al social-democraţilor din decembrie 2000 până în aprilie 2005, Adrian Năstase a fost condamnat, în iunie 2012, la doi ani de închisoare în dosarul „Trofeul calităţii”. Acuzat că şi-a folosit influenţa pentru a obţine finanţarea ilegală a campaniei prezidenţiale din 2004. În ianuarie 2014, primea a doua condamnare la închisoare, de patru ani, în dosarul „Zambaccian”. Şi, în plus, i-au fost interzise unele drepturi, printre care cel de a fi ales în funcţii publice şi cel de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. Capetele de acuzare: şantaj şi luare de mită în formă continuată.

Victor Ponta este primul prim-ministru pus sub acuzare în perioada mandatului. Era iunie 2015, când Victor Ponta, preşedinte al PSD în perioada februarie 2010-iulie 2015, era inculpat în dosarul „Turceni-Rovinari”, pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, spălarea banilor şi conflict de interese. În septembrie 2016, dl Ponta era pus sub acuzare, pentru complicitate la spălare de bani, în dosarul privind finanţarea vizitei lui Tony Blair în România, în martie 2012.

Liviu Dragnea este primul preşedinte de Cameră a Deputaţilor pus în funcţie în ciuda unei condamnări penale şi căruia, în timpul mandatului, îi e pusă sub sechestru averea. Dl Dragnea, preşedinte al PSD din octombrie 2015, a fost numit la şefia Camerei Deputaţilor în decembrie 2016, fiind singura propunere înaintată de PSD. Asta, deşi, la acel moment avea deja o condamnare penală, la doi ani de închisoare, cu suspendare, primită, în aprilie 2016, în dosarul “Referendumul”, în care a fost acuzat de folosirea influenţei sau a autorităţii pentru obţinerea de foloase necuvenite, pentru sine sau pentru altul. Şi mai avea o punere sub acuzare, tot din aprilie 2016, în dosarul “Bombonica”, pentru instigare la abuz în serviciu şi instigare la fals intelectual. Iar de câteva zile, este inculpat într-un nou dosar penal, care i-a atras şi punerea sub sechestru asigurător pe avere. Acuzaţiile sunt de fraudare a fondurilor UE, constituire de grup infracţional organizat şi abuz în serviciu.

De altfel, şi PSD, în ansamblul său, se înscrie în registrul acestui tip de premiere ruşinoase. Este partidul care nu s-a dezis de niciunul dintre oamenii cu probleme penale, indiferent de funcţia pe care au ocupat-o, şi care, în ultimii ani, s-a dedat la un şir de acţiuni ce trădează metehne de grup infracţional organizat. Să recapitulăm:

Pe Ion Iliescu, l-a susţinut şi la şefia partidului, şi la conducerea ţării, deşi numele acestuia a apărut în contexte tulburi şi la Revoluţia din 1989, şi la Mineriada din iunie 1990. Nu s-a dezis de el nici după inculpare, dl Iliescu rămânând preşedinte de onoare al PSD. 

Adrian Năstase – dublu condamnat de drept comun pentru fapte de corupţie, fără aura de condamnat politic, pe care vor unii să i-o aşeze – a fost întâmpinat la congresul PSD din 2013, deci la scurt timp după eliberarea din penitenciar, în urma primei condamnări, ca o figură mesianică. În timp ce din difuzoare răsuna Oda bucuriei, sala s-a ridicat în picioare şi l-a aplaudat frenetic…

Victor Ponta s-a bucurat şi el de susţinerea PSD. Deşi îi fusese dovedit un plagiat, partidul l-a propulsat la vârful Puterii Executive, iar mai apoi a încercat să-l impună chiar la Preşedinţia ţării.

Liviu Dragnea a fost şi el menţinut la vârful partidului, în ciuda intenţiei sale de a se autosuspenda, după condamnarea în primă instanţă. „Toţi ne-am opus la o decizie de autosuspendare”, declara Olguţa Vasilescu. “Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită”, decreta, martirizându-l, Victor Ponta, pe atunci, încă în aceeaşi barcă politică. Apoi, la finalul anului trecut, PSD l-a recompensat cu şefia Camerei Deputaţilor şi, umblau zvonuri, încerca chiar să-l impună la Palatul Victoria; finalmente a rămas doar premierul de facto.

Punând cap la cap aceste fragmente din istoria PSD, avem – dacă mai era nevoie – o explicaţie pentru respingerea vehementă a ideii de justiţie independentă şi pentru şirul de acţiuni premeditate – la care s-a dedat, pe cont propriu sau în coaliţie politică –, acţiuni ce au avut ca scop major fuga de Justiţie, încălecarea acesteia şi protejarea marilor corupţi de partid, acţiuni la care suntem martori din 2012 încoace, cu scurte momente de (aparentă) acalmie.

 

Articol publicat şi în Revista 22.


Articole din aceeaşi categorie:

2 Răspunsuri

  1. x spune:

    deci Kovesi le-a facut dosare lui Dragnea si altora desi PSD o impiedica ?! te contrazici singura !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scrie rezultatul * Timpul a expirat. Te rog sa apesi pe iconul alaturat pentru reincarcare.