Motostivuitorul Cabinetului Dăncilă sau despre ofensiva imposturii
Regimul Dragnea validează, prin practica Guvernului Dăncilă, o etică a imposturii triumfătoare. Maniera în care ţara este administrată a devenit irelevantă. Singurul lucru cu adevărat important este fidelitatea faţă de şeful suprem.
În România, o dată cu întronarea noului Guvern, toate merg spre bine. Primul-ministru citeşte, nonconflictual, de pe foile pregătite, reforma salariilor şi revoluţia fiscală sunt datătătoare de speranţe, în vreme ce egalitatea de gen este, în fine, asigurată prin politica ce acordă unui nobil instrument al tehnicii, motostivuitorul, o nouă utilitate simbolică.
Cât despre domnul Dragnea, el ne indică, nouă, celor de rând, criteriile în funcţie de care se evaluează patriotismul, în anul de graţie 2018: ele nu sunt diferite de cele pe care le apăra Preşedintele RSR, Nicolae Ceauşescu. Patriotismul înseamnă respect pentru conducătorul cu care ţara se identifică. Critica este trădarea neamului din care faci parte.
Regimul Dragnea validează, prin practica Guvernului Dăncilă, o etică a imposturii triumfătoare. Maniera în care ţara este administrată a devenit irelevantă. Singurul lucru cu adevărat important este fidelitatea faţă de şeful suprem. Detaliile legate de dezastrul economic şi social iminent sunt scorniri ale duşmanului de clasă. Competenţa a încetat să mai fie un element de selecţie, fie şi formal. Trăim în era obedienţei absolute.
Pentru cei care posedă simţul memoriei istorice, Cabinetul Dăncilă, ca emanaţie a regimului Dragnea, evocă vremurile în care un alt partid, Partidul Comunist Român, dispunea, suveran, de vieţile românilor. Acum, ca şi atunci, partidul este în toate, atent să împartă ţara pe care o are în proprietate grupului de complici. Logica activistului bun la toate este logica minstrului bun la toate din România anului 2018. Impostura este inseparabilă de clientelism. Scopul oficialului public este acela de a fi un vătaf la dispoziţia stăpânului care îl desemnează. Grotescul prestaţiilor din comisii, la momentul audierilor, este hârtia de turnesol a unei metastaze politice. Majoritatea PSD – ALDE – UDMR reduce postura de ministru la poziţia de argat. Toate, în numele votului popular şi al supremaţiei camerelor.
Impostura este un ingredient esenţial în această eră a lui Liviu Dragnea. Descurajarea competenţelor este forma de meritocraţie fesenistă aplicată eficient. Mesajul este cât de poate de limpede articulat. În România PSD- ALDE – UDMR rigoarea profesională nu mai are nicio semnificaţie. Cariera este întemeiată pe obedienţă oarbă. Cel mai mare păcat de care te poţi face vinovat este autonomia intelectuală.
Regimul Dragnea mizează pe această selecţie spre a se consolida, chiar dacă riscul prăbuşirii generale este unul cât se poate de real. Vehemenţa europarlamentarilor Puterii de la Bucureşti în dezbaterea din Parlamentul European este o probă nu doar de servilism, dar şi de orbire. Perspectiva izolării şi a dezonoarei naţionale nu afectează disciplina politică. Cât despre talentatul domn Vâlcov, condamnarea în primă instanţă la închisoare, pentru corupţie, nu este de natură a afecta poziţia celui care rămâne un economist remarcabil.
Dincolo de ridicolul umorului involuntar se află drama statului luat în captivitate de o oligarhie iresponsabilă. Involuţia instituţională este un simptom al reculului modernizării. Iar acest declin poartă un nume: alternativa autocratică. Impostura şi agresivitatea demagogică sunt inseparabile în această reţetă a îndepărtării de Occident. Prezentul Cabinetului Dăncilă poate fi eternul viitor al mediocrităţii atoatestăpânitoare.
Articol apărut şi în Contributors.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
