Grindeanu şi Dragnea, “pupat piaţa endependenţi”
Numirea lui Sorin Grindeanu la ANCOM e un fel de “Pupat toţi piaţa endependenţi”, după o dramoletă cu final previzibil.
Vă amintiți de poza aceea, din prima zi de lucru a lui Sorin Grindeanu la Palatul Victoria, când noul premier fusese dus la serviciu de către şeful său, Liviu Dragnea, și când, la despărţirea de acesta, s-a lăsat pupat pe obraji? Un tablou din care transpărea obediența din partea noului premier. Şi stăpânirea situației, din partea liderului social-democrat.
La nici un an după aceea – timp în care dl Grindeanu a trecut de la ipostaza de premier docil la cea de „disident” în PSD, care-şi ironiza public şeful –, acum câteva zile, vedeam o altă poză: Sorin Grindeanu afişând o figură destinsă, între premierul Mihai Tudose şi liderul PSD, Liviu Dragnea. Poză surprinsă în pragul numirii dlui Grindeanu la conducerea ANCOM. Episod care a succedat, demiterea sa, cu doar câteva luni înainte, de către aceeaşi majoritate, prin moţiune de cenzură, pentru incompetenţă. Ca o paranteză, controlul asupra acestei instituţii a fost luat de PSD-ALDE în vizor de mai mult timp. Astfel că după alegerile de anul trecut şi numirea Guvernului, prima grijă, după OUG 13 – la care dl Grindeanu a pus umărul – a fost scoaterea preşedintelui României din procedura de numire a conducerii ANCOM şi trecerea ei în atribuţiile premierului.
Merită amintite ipostazele prin care a trecut Sorin Grindeanu, în decurs de niciun an, de la numirea lui ca premier la cea în funcţia de preşedinte al ANCOM. Din care transpar docilitate cu iz de servilism, incoerenţă, oportunism, arivism.
Ianuarie 2017. Anul începuse promiţător pentru Sorin Grindeanu. Cu o funcţie la vârful Guvernului, pentru care nu e prea clar ce l-a recomandat în afară de partid. Funcţie din care, alături de Liviu Dragnea şi Florin Iordache, a fost artizan al acţiunii “OUG 13” – prima grijă a Guvernului Grindeanu. Au fost solidari în încercarea de a impune această ordonanţă. În echipă au făcut declaraţii neconforme cu realitatea, pentru a atinge scopul unui om şi al unei găşti politico-penale – de la modul în care au invocat în mod fals aglomeraţia din penitenciare, pentru a o justifica legal, la ținerea sub tăcere a ordinii de zi a şedinţei de Guvern în care urma să fie trecută.Tot în echipă, au sfidat sute de mii de români ieşiţi în stradă să protesteze împotriva acelei ordonanţe date “noaptea, ca hoţii”, şi au refuzat constant să abroge această ordonanţă.
Mai 2017. E momentul în care premierul de drept Sorin Grindeanu pare – din motive pe care dl Dragnea le conecta la „sistem” –, să nu mai accepte să fie la umbra premierului de fapt Liviu Dragnea. Aşa că a cerut CCR să respingă sesizarea înaintată de fosta soție a lui Liviu Dragnea, privind pragul prejudiciului pentru abuzul în serviciu. În plus, a decis, finalmente, abrogarea OUG 13 – fără acceptul liderului PSD, se vorbește. A fost momentul în care unii au „citit” independenţa sa față de Liviu Dragnea. Din artizan al OUG 13, de slujitor loial intereselor personale ale lui Liviu Dragnea devenise, iată, brusc, în ochii unora, reformator şi apărător al Justiţiei, al statului de drept, un om aflat în luptă cu „hidra” de la vârful propriului partid. Am fost printre cei care nu am crezut în această teorie. Şi scriam, la vremea respectivă: „Niciunul dintre cei care au contribuit la OUG 13, unii gândind-o, alții girând-o, nu mai prezintă credibilit. Indiferent dacă unii încearcă să ia distanță, mimând acum disidența, corectitudinea sau reformismul. Cei, foarte puțini, care au vrut să se delimiteze, au făcut-o atunci, prin demisii sau poziționări publice împotriva a ceea ce se întâmpla. Cei care au rămas au cauționat-o. În plus, când accepţi rolul de marionetă şi faci orice pentru a fi urcat şi menţinut pe un vremelnic soclu, ţi-l asumi până la finalul spectacolului. Altfel, rişti să ţi se taie sforile, în timpul primului act.”
Iunie 2017. La începutul lunii apăruseră deja în spaţiul public discuţii despre remanierea Guvernului Grindeanu. Tensiunile dintre Liviu Dragnea și Sorin Grindeanu erau evidente. Primul părea că vrea să arate că, în ciuda proiectului eșuat, OUG 13, și al riscului unei condamnări, încă deține controlul de fapt și în partid, și în Guvern. Celălalt, căznindu-se de o vreme să pozeze în arhanghel al integrității, părea că-și dorea măcar controlul de fapt în Guvern, dacă nu şi pe cel al partidului, în contextul unei posibile debarcări, pe motive judiciare, a lui Liviu Dragnea.
La jumătatea lunii, războiul era dus pe faţă. După ce coaliţia PSD-ALDE îi retrăsese sprijinul politic, dl Grindeanu ajunsese – într-o conferinţă întinsă spre miez de noapte –, să pozeze în victimă a kremlinofiliei unor şefi ai PSD, susţinând că i s-ar fi reproșat şi că nu a îmbunătățit relațiile economice cu Rusia. O idee asupra căreia a revenit cu insistenţă, pe parcursul conferinţei. Prin această declaraţie insidioasă, dl Grindeanu nu a făcut decât să arate fie că nu-şi cunoaşte Programul după care urma să guverneze România, timp de patru ani, fie că nu a fost interesat de Programul de guvernare conceput de propriul partid, fie că a guvernat după o altă agendă. Şi asta pentru că în Programul de guvernare al PSD, pentru perioada 2017-2020, pe care dl Grindeanu şi l-a asumat când a acceptat funcţia de prim-ministru, program pe baza căruia se presupune că PSD primit voturile, în decembrie 2016, pentru a ajunge la putere, la capitolul de Politică Externă, punctul 10, „Relaţiile cu Federaţia Rusă”, se menţionează, printre altele: „Va fi urmărită dezvoltarea relaţiilor economice, cu respectarea strictă şi activă a regimului de sancţiuni decise de UE, care trebuie să continue până la soluţionarea crizei din Ucraina.” Deci, nicio noutate în declaraţia premierului. Şi nu ar fi trebuit să existe vreun motiv de indignare din parte-i, după şase luni de când guverna în baza acestui program…
Iulie 2017. Comentând votul din Parlament, Sorin Grindeanu trecea la ironii la adresa şefului său de partid: “Poate vrea Liviu Dragnea să întrebe dacă în Brazilia votul e la vedere.”
Câteva zile mai târziu, pozând într-un veritabil disident în PSD, îşi accentua retorica zeflemitoare: “De vină pentru că nu toată lumea îl ridică în slăvi pe Liviu Dragnea sunt: «sistemul» (destul de vag, probabil, nu cel cu care juca chiar Dragnea tenis), George Soros, presa ostilă.”
Iar după alte câteva zile, când s-a anunţat excluderea sa din PSD, declara public că “aproape toată lumea are senzaţia că PSD se îndreaptă spre prăpastie.” Apoi, deşi a admis că cocheta cu Victor Ponta în construcţia unei noi formaţiuni, a anunţat că a contestat excluderea din partid.
Octombrie 2017. Spre final de lună – după ce abandonase declaraţiile ironic-războinice la adresa lui Liviu Dragnea şi după ce presa relatase despre unele întâlniri ale sale cu liderul PSD, confirmate de dl Dragnea – Sorin Grindeanu anunţa că îşi retrage contestaţia faţă de decizia PSD de a-l exclude din partid şi că a decis să nu mai facă politică în următoarea perioadă. Motivul? Numirea la ANCOM – unde, de jure, se cere, un şef apolitic –, cu o menţioneu făcută de liderul PSD: “Am întrebat de ce ar fi interest. Şi a zis: ANCOM". Aşa că dl Grindeanu nu a uitat să menţioneze reinstaurarea armoniei: “Relaţiile cu Liviu Dragnea şi Mihai Tudose sunt foarte bune.”
Noiembrie 2017. În 7 noiembrie, Sorin Grindeanu a primit votul pentru a deveni președinte al ANCOM – instituţie importantă, care reglementează o piaţă de şase miliarde de euro în industria comunicaţiilor. Un vot dat de majoritatea PSD-ALDE, aceeaşi care l-a demis din funcţie în iunie. Un vot primit având acceptul liderului PSD, pe care fostul premier şi noul director al ANCOM îl ironiza public nu cu mult timp în urmă. Un fel de “Pupat toţi piaţa endependenţi”, după o dramoletă cu final previzibil.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News