Este vremea rezistenţei

După trei decenii, fesenismul atacă, frontal, egalitatea în faţa legii şi ordinea statului de drept. Puciul parlamentar de acum are toate atributele unei mineriade în variantă contemporană.

Pentru fiecare dintre generaţiile din istoria României vine un moment al rezistenţei, un timp al alegerilor ce nu mai pot fi evitate. Confruntarea cu totalitarismul a fost unul dintre acestea: fără sacrificiile de atunci, existenţa noastră nu ar mai fi avut sens, iar comunismul ar fi fost o ordine eternă. Morţii din Decembrie 1989 sunt cel din urmă reper pe acest teribil drum al încercărilor tiraniei.

Acum, un alt moment al rezistenţei a sosit. Realitatea lui nu mai poate fi ignorată, căci toate cele care se întâmplă acum evocă, prin gravitatea lor aproape ireparabilă, asaltul mineresc din 1990, iunie. Atunci, fesenismul strivea, prin violenţă, societatea civilă pe cale de a se naşte. Piaţa Universităţii, sediile de partide democratice , ziarele, Grupul pentru Dialog Social erau tot atâtea ţinte ale fanatismului mobilizat de Ion Iliescu şi de complicii săi. După trei decenii, fesenismul atacă, frontal, egalitatea în faţa legii şi ordinea statului de drept. Puciul parlamentar de acum are toate atributele unei mineriade în variantă contemporană: majoritatea calcă în picioare libertăţile unei naţiuni întregi şi ameninţă temeliile euro-atlantice ale statului român. Oligarhia de acum este pregătită să înlăture obstacolele care stau în calea impunităţii ei. Desfigurarea legislaţiei ţine de logica edificării acestui regim al bunului- plac.

Acum este vremea rezistenţei. Paşnice, continue, încăpăţânate, tenace, imaginative, ferme. Viitorul care se desenează, în aceste zile, ne este unul familiar. El ne aminteşte de trecutul de împilare autocratic al ţării noastre, de comunism şi de anii de plumb ai regimului Iliescu. El ne aminteşte de prezentul lui Putin şi Erdogan şi de toate acele tiranii care, invocând poporul, lichidează domnia legii. Dincolo de Florin Iordache şi de şeful său, Liviu Dragnea, se află un proiect de societate şi un profil de stat. Tot ceea ce se votează în aceste momente este de natură de a compromite, iremediabil, fundamentele de libertate şi de decenţă ale României.

Acum este vremea rezistenţei, pentru că mai târziu vom fi fost deja sclavi. Acum este vremea rezistenţei, conştienţi fiind că această luptă nu este mai puţin lungă şi dramatică decât aceea dusă în urmă cu şaptezeci de ani împotriva unui regim comunist, ilegitim şi criminal. Acum este vremea rezistenţei, de vreme ce drepturile unei naţiuni şi instituţiile ei constituţionale sunt mai puternice decât orice coaliţie parlamentară.

Acum este vremea rezistenţei. De la magistraţi şi cetăţeni la partenerii occidentali, cei ce se opun acestei mineriade parlamentare sunt ignoraţi de majoritatea totalitară din Parlament. Criza pe care o traversăm este una dramatică. Suveranitatea naţiunii este confiscată de un grup de indivizi, în scopul lichidării separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. Fărădelegea devine legea statului român.

Acum este vreme rezistenţei, pentru că rezistenţa civică salvează onoarea unei patrii sufocate de fesenism. În această înfruntare, miza este viitorul pe care îl vom trăi şi de care nu ne vom mai putea despărţi. Rezistenţa este felul în care ne putem onora datoria de solidaritate cu cei care au fost şi cu cei care vor veni, ca oameni liberi ai unei Românii libere.

Articol apărut şi în Contributors.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News