Epidemia de ură

Epidemia de ură, vântul și furtuna cuvintelor care tulbură, învrăjbesc, rănesc și ucid în efigie. Există un „vânt”, inițial neînsemnat, iscat de cuvinte aruncate în minți și suflete, așa cum există, uneori, o „furtună” declanșată de neînțelegerea, răstălmăcirea și manipularea lor.

Cei ce, prin cuvintele lor înregimentate, chiar cu bună intenție, în slujba unui scop, „au semănat vântul” gradual în intensitate al nedumeririi, îndoielii, suspiciunii, revoltei, bulversării, radicalizării, provocând, fie și involuntar, prigonirea adevărului și smintirea celor creduli, „culeg furtuna” tulburării realității care, oricât de departe izgonită, revine mereu în galop.

Oameni care au promovat și promovează masiv liste ale urii și răzbunării cu numele unor personalități publice din varii domenii, doar pentru că aceste personalități (cei mai mulți medici, conduși de principiul „primum non nocere”) nu au fost și nu sunt împotriva actului elementar al vaccinării sau, în alt registru, nu au fost și nu sunt împotriva logic subînțelesului parcurs european al României, deci nu sunt pro-conspiraționism cu grave consecințe socio-medicale, nici pro-Rusia agresoare și amenințătoare la adresa României și Europei, persoane care, păstrându-și mintea trează, nu aderă la o mișcare politică bulversantă social, ivită din negura complotismului „plandemic” și numită „suveranism”, oameni care călăresc politicianist tragicul eveniment al asasinării unui om pe un alt continent, acuzându-i public pe adversarii de idei că nu-și smulg părul și nu plâng teatral, în stil nord-corean, împreună cu ei, sfâșiații de durerea de a nu se vedea aclamați ca mari „creștini mărturisitori” la tribună, dar feroce răzbunători imediat în spatele ei, acești oameni care s-au consacrat prin numere de circ și traseism politic, prin scandaloasă și agresivă vulgaritate la adresa mamelor celor ce le-au indicat argumentat poziționarea politică reală, prin calomnii și infamii greu imaginabile care au mers până la desfigurarea chipului unei femei demnitar pentru a o umili public, asociindu-i explicit chipul strâmbat într-o fotografie trucată cu o abject sugerată incapacitate intelectuală și profesională, asemenea personaje ariviste care, prin ceea ce comit public, se decredibilizează și se autocondamnă la grotesc, ridicol și faliment moral, ei, tocmai ei, îi acuză de incitare la ură pe cei ce le denunță sanitar excesele, pe cei pe care îi detestă „creștinește” din motive personale, politice și ideologice. Desigur, invocându-L atent calculat pe Dumnezeu, pe Hristos și încheind patetic cu invariabilul „Doamne-ajută!”.

Asta chiar imediat după ce au cerut sancționarea, demiterea și aruncarea în stradă a oricui nu poate fi de acord cu ei.

Un simplu exercițiu de imaginație pe marginea accesului la puterea deplină a unor asemenea apostoli ai urii, îmbrăcaţi țipător în straiele „iubirii”, conduce la o neagră revelație: aceea a tututor utopiilor care promit o lume „mai bună” doar prin anihilarea celei actuale. Niciuna nu a ajuns dincolo de anihilare.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News