Dușmanii popoarelor, pe prima pagină

brandusa armancaA diviza, a pune în conflict, a despărți, a segrega, a isteriza etc. aceste atribute încep să se substituie rolului pacificator al presei, îndemnată în toate documentele fondatoare să nu incite la ură, la discriminare, la agresiune sau discordie socială.

 

Fenomenul „Brexit” n-a încetat să producă energii negative transmise prin mass-media. Cu puține zile în urmă, Înalta Curte de Justiție a Marii Britanii a decis că Guvernul nu poate activa fără votul Parlamentului art. 50 din Tratatul de la Lisabona, pentru începerea negocierilor de părăsire a Uniunii Europene. Un val de nemulțumire s-a propagat dinspre susținătorii „leave”, iar presa a oferit scena acestei noi controverse. Pagina de gardă a cotidianului Daily Mail din 4 noiembrie 2016 titra, sub imaginile celor trei judecători care au semnat decizia, un titlu șocant: „Enemies of the people”, adică „Dușmanii poporului”. Cu dezgustul adecvat, analistul politic James Slack comentează decizia ca pe o încălcare a voinței celor 17,4 milioane de britanici care au votat ieșirea din UE. Chiar dacă tabloidul britanic conservator, cu o circulație de peste 1,5 milioane tiraj zilnic, al doilea după The Sun, a susținut tabăra Brexit, totuși titlurile și textele revanșarde împotriva autorității Justiției sunt rare în presa britanică. Tradiția și democrația au păzit până acum instituția, consolidând încrederea cetățenilor. Printre cei trei judecători, Lordul Thomas se bucură de un înalt prestigiu, ca fondator al European Law Institute.

Atacul n-a rămas fără reacție. Primii au reacționat cititorii, care au intervenit online și au corectat, uneori în cheie ironică, titlul, au criticat îndemnul la răfuială subiacent și au trimis sesizări. A reacționat și breasla. În aceeași seară, canalul BBC Two a programat un talk-show pe subiect. Invitați: Stephen Grover, redactorul-șef al ziarului, și Stella Creasy, membră laburistă a Parlamentului britanic, iar în fundal incriminanta pagină întâi. Discuția, bine condusă de moderatoare, a accentuat necesitatea eticii, respectarea unor limite în exprimare, pentru a nu produce manipulare și segregări inutile. Grover a ieșit șifonat din emisiune. Adam Bienkov de la politics.co.uk se întreba tot atunci, pe Twitter, ce s-a întâmplat cu țara sa, unde, în mai puțin de șase luni de la asasinarea deputatei Jo Cox de către un ins care striga „Moarte trădătorilor!” pe tema Brexit, presa multiplicată pe rețelele sociale instigă din nou. „Este una dintre cele mai iresponsabile și primejdioase pagini de gardă publicate vreodată în Marea Britanie. Este o deliberată intimidare a celor care cer aplicarea legii. Și aceasta are deja un efect periculos. În orele de după apariția publicației, suporterii Brexit au lansat un apel pe rețelele sociale de execuție publică pentru cei trei judecători”, scrie jurnalistul. A reacționat și corpul juriștilor. James Turner a detaliat de ce sentința nu blochează ieșirea Marii Britanii din UE și de ce e nevoie de ratificarea Parlamentului. Dar așteptările avocatului privind mass-media au rămas scăzute: presa nu va face efortul de a explica fiindcă scandalul, în cazul tabloidelor, este mai profitabil.

Site-ul fullfact.org face apel la memorie, punând în paralel Daily Mail cu un ziar nazist. Similitudinile cu Illustrierter Beobachter, din 1933, ziar oficial al Partidului Nazist, care numea „dușmani” și „trădători” ai poporului 33 de magistrați, politicieni, jurnaliști, sugerează că istoria se uită prea ușor.

În zilele noastre, Turcia lui Erdogan este scena epurărilor în masă, iar magistrații, universitarii, ofițerii, jurnaliștii înfundă închisorile acuzați ca „dușmani ai poporului”.

România concentraționară are o întreagă istorie a identificării de inamici ai neamului. Legile comuniste au consfințit categoria de „dușman al poporului”, listele „trădătorilor” erau publicate în Scânteia, organ al PCR, iar arhivele consemnează peste 134.000 de procese politice, între 1949 și 1960, cu peste șase sute de mii de condamnări.

Discordia guvernează azi comunitățile Statelor Unite ale Americii în jurul alegerilor prezidențiale. Tonul l-au dat candidații, cu deosebire Donald Trump, care n-au ezitat să folosească limbajul urii și al discriminării. „Uneori, fac comentarii scandaloase și le dau ceea ce ei așteaptă, telespectatori și cititori”, recunoștea Trump, citat de EvZ. Iar presei i-a priit, pentru audiență și tiraj. Le-a priit și netizen-ilor, care și-au vărsat frustrările pe rețele.

Poate democrația să producă echilibrul necesar pentru o conviețuire normală? Vedem, însă există îndoieli justificate.

 

Articol apărut şi în Revista „22”.

Print Friendly, PDF & Email
Publicitate



Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.