Aceste calități suprapuse sunt extrase din CV-uri mai vechi pe care Simion le-a compus cum i-au cerut interesele de moment.
Cum se motivează pe Wiki statutul său de jurnalist? Simion ar fi lucrat ca reporter la Alfa News în 2011, ar fi fondat Unirea TV în 2016 și ar fi scris texte pentru Adevărul. Pe urmele acestor isprăvi „jurnalistice”, internetul reține că „reporterul” Simion a filmat cu o unică ocazie o manifestație publică (de calitatea filmării nu are rost să vorbim), ceea ce face și azi cu telefonul, de preferință live. Cât despre contribuțiile sale în publicația Adevărul, ele nu au de-a face cu jurnalismul: pe Blogurile Adevărului, George Simion a exprimat exclusiv opinii politice în calitate de om politic. Și n-a ezitat să atace jurnaliști care l-au luat în vizor, de la Cristian Tudor Popescu la Oana Despa, Mălin Bot sau Cristian Pantazi. „Unde e graniţa dintre jurnalist și simplu chibiţ?”, se întreabă retoric într-un text contondent din 2022 la adresa Oanei Despa, de la Europa Liberă?
Colonizarea presei de către politicieni este un fenomen mai vechi, dar noile tehnologii au facilitat avansarea către operațiunea mai gravă, de fagocitare. Unde e granița profesiei, e o întrebare al cărei răspuns se cere revizuit în condițiile de azi, când rețelele sociale sunt adesea preferate pentru procurarea informațiilor. Facebook a introdus chiar opțiunea de „creator de conținut” ca o definiție categorială pentru oricine are un cont. Însă, oricât de liberă este exprimarea pe rețelele sociale, oricâte studii despre „jurnalismul cetățenesc” ar apărea, jurnalismul este o profesie cu profil propriu, cu un set de reguli, norme și practici specifice. Una dintre condiții este realizarea consecventă de produse jurnalistice, cu veniturile aferente exercitării oricărei profesii. În Italia, Ordinul Jurnaliștilor fondat în 1963, care deține un Registru unic al jurnaliștilor profesioniști, condiționează înscrierea în registru și eliberarea legitimației de efectuarea a cel puțin 18 luni de ucenicie într-o redacție cu minimum trei angajați, precum și dovada că jurnaliștii, fie și independenți, au lucrat cel puțin doi ani continuu în presă, aceasta fiind principala sursă de venit. Legitimația se înnoiește la doi ani, pe baza dovezilor. Ordinul are un Cod etic actualizat în 2024 și intrat în vigoare anul acesta, care conține o serie de sancțiuni graduale, până la excluderea din mass-media. Așadar, jurnaliștii italieni, similar cu cei din Franța, protejează profesia de uzurpatori, de amatori și au în vedere drepturile și responsabilitățile membrilor.
În România, lipsa unor organizații puternice care să apere profesia, precum și absența educației media consecvente fac posibilă confiscarea de oricine. În 1998, deputatul Petre Țurlea, PUNR și Uniunea Ziariștilor Profesioniști (UZPR) au inițiat Legea privind exercitarea profesiunii de ziarist. Atunci, comunitatea jurnalistică s-a opus cu vehemență. Dacă ar fi trecut, legea ar fi conferit monopol uneia dintre organizațiile existente, UZPR, care ar fi decis cine are și cine nu are drept de a profesa jurnalismul în România.
Pentru că accesul în profesie se face pe două căi, studii de specialitate într-o facultate de profil sau vocațional, prin practicarea profesiei într-o redacție cu aplicarea normelor și regulilor jurnalismului, Clasificarea Ocupațiilor din România (COR) conține numeroase poziții cu și fără studii superioare, de la reporter, la editor e-media, prezentator TV, editorialist, redactor de rubrică și multe specializări noi, legate de avansul tehnologiei. Până și inteligența artificială, care amenință să ia locul jurnalistului, trebuie să respecte normele și procedurile profesionale. Sunt multe concepte asociate acestei profesii complexe, de la libertatea presei și independență la corectitudine și autonomie etc. Dincolo de automatizarea domeniului, încă persistă justificat imaginea jurnalistului de salvator al adevărului, ceea ce îl făcea pe Timothy Snyder să-și dedice volumul Drumul spre nelibertate „pentru reporteri, eroii vremurilor noastre”. Pentru aceste motive și încă altele, George Simion nu poate fi numit „jurnalist”, poate doar „chibiț”. Wikipedia, ca enciclopedie liberă, este o sursă în mișcare, deci orice inadvertență poate fi modificată. Dacă ar avea o minimă decență, șeful AUR ar corecta nota uzurpatoare, pentru a nu spori confuzia.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe 
