Nemesisul lui Nicolae Ceauşescu a fost Radio Europa Liberă. Nu era o ură abstractă. Dictatorul o ura cu o îndârjire feroce, personalizată la extrem, pe Monica Lovinescu. Ideologia regimului era antilovinesciană. Împotriva tatălui şi a fiicei. Ni se reproşează,...
Să vedem cum stăm. Le vom lua oarecum la întâmplare. Prima oară parcă n-am înțeles bine. A doua oară mi-am spus că nu se poate. A zecea oară mi-a semănat a trădare. Acum e clar ca lumina zilei. Fostul...
Epidemia de ură – în care numeroși pacienți în stare de libertate comit în serie crime în efigie, calomniind, instigând la violență inițial verbală și la haotizare mentală, aruncând în spațiul public invective, informații și imagini falsificate, manipulatoare, desfigurând în...
Timpul ce trece, implacabil, nu poate şterge rănile care se gravează în suflet: pentru cei care rămân în urmă suferinţa devine sensul propriei lor existenţe, iar umbrele sunt tovarăşii care le sunt mai aproape decât le sunt cei vii. După...
Suntem noi mândri, ca români, când o vedem pe Maia Sandu, cu mintea ei limpede și vorba răspicată. Ce pot atunci să simtă moldovenii când își văd președinta în rând cu mai marii europeni și-i aud numele rostit pretutindeni cu...
Sfințirea picturii în mozaic a Catedralei Naționale, din ziua de 26 octombrie, este nu doar pecetluirea spirituală a împlinirii unui vechi proiect al României ca țară europeană, creștină, liberă și suverană (nu absurd suveranistă), proiect în cea mai mare măsură...
Născut pe 25 octombrie 1921, Regele Mihai I a fost o veritabilă şi impresionantă personalitate politică şi morală. A luptat şi a acţionat pentru salvarea democraţiei în România. Liderii comuniști îndeplineau fără să crâcnească poruncile Kremlinului. Dacă Moscova le...
Propagandiștii mercenari rusofili se întreabă feciorelnic și autovictimizator ce anume e amendabil în promovarea publică a ideației delirante legionare, a elucubrațiilor smintitoare și instigatoare debitate de „leul sterlin”, cel care predică itinerant „reromânizarea” ca program politico-ideologic al unei societăți purificate...
Balansul amețitor între nivelul abstracțiunii și cel al intimității Virginiei Woolf e, pentru Ethel Smyth, uimitor. El poartă un nume: integritate. Iar Ethel e copleșită, fascinată de prezența aproape inumană a acestuia: „N-ar fi în stare să falsifice ceea ce...
Unicitatea regimurilor comuniste a stat în ambiţia lor ultimă, aceea de a institui acel control întreg şi definitiv asupra societăţilor şi conştiinţelor individuale, ca temelie pe care să se înalţe edificiul unei cetăţi şigaloviene a egalităţii perfecte. Departe de...
Lumea noastră – cea de aici, din România – s-a schimbat profund în ultimele două decenii. Însă această schimbare ne-a lăsat (într-un fel, asemenea celei produse de comunism) la jumătatea drumului. Pe de-o parte, nu mai avem acces la...
Ieșiți șifonați sau pe ușa din dos a universităților, „mari” profesori îmbrățișați de PUSL își caută o pulpană politică sperând să redevină ce-au fost. Circula recent pe rețele o poză a lui Dan Voiculescu în robă și cu togă...
Ortodoxismul e o tumoră religioasă crescută în corpul creștinismului ortodox sub umbrela pietismului siropos, întreținut de clericalismul inept, guraliv, formalist și onctuos. Ortodoxia este cu totul altceva. Ortodoxismul crescut din ignorarea radicală a cuvintelor lui Hristos e formă goală,...
Despre Adam Michnik, disidentul polonez care a primit azi titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Ovidius din Constanţa, aş spune trei lucruri. Mai întâi, că este unul dintre cei mai abordabili oameni celebri pe care mi-a fost dat să-i...
În primul rând, nu este vorba de o iminentă materie nouă în programa școlară, ci de o strategie educațională prin care să se ofere prioritate informării tinerilor pe stringenta temă a războiului digital care vizează de luni de zile România,...
Un bun prieten, care a îndeplinit misiuni oficiale îndelungate în Moldova spunea că acolo e unul din puținele locuri din lume unde România e luată în serios. Mai mult: că suntem percepuți ca un fel de mare putere. Cunoaștem explicațiile....
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
