La originea ideologiei AUR se află “strămoșismul”. Ori, “străbunismul”. Cultul rădăcinilor, originilor, brazdelor, sângelui şi gliei. Exaltarea miturilor nebuloase şi neguroase, inclusiv ale celor precreştine. Arhaismul, atavismul, autarhismul. Misteriosul domn Călin Georgescu, pendulând între Clubul de la Roma şi...
Rare sunt cuvintele la care să am alergie mai puternică decât la reformă. Și nu pentru că l-au batjocorit toți nemernicii care s-au perindat pe la putere în ultimele decenii – nu numai la noi, ci și în restul lumii....
Stingerea educației este condiția aproape împlinită a imploziei morale românești. Nu poate exista o înțelegere a ceea ce ne face cu adevărat bine sau rău, personal și social, în absența educației. Educația înseamnă trezire, dezmeticire, înțelegere și digerare completă a...
Una din modalitățile cele mai simple de a destabiliza și, finalmente, de a distruge pe cineva constă, mai întâi, în a-i cere să facă – în același timp – mai multe lucruri diferite, care se pot multiplica nesfârșit. Iar apoi,...
Așa-zisa „Mica Unire” a constituit momentul fondator al statului român modern. Nu absolut toți români, inclusiv fețe bisericești, au înțeles și simțit atunci solidar, nu toți au fost de acord cu acest pas fundamental pentru emergența în istorie a României....
Anul 2025 s-a încheiat sub semnul violențelor. 2026 parcă abia așteaptă să-l întreacă în cruzime. Războiul din Ucraina nu s-a încheiat și nici nu se va încheia curând. Deși asistăm la o inflație de negocieri ce vizează pacea, rezultatele...
Ceea ce face AUR acum nu e doar trădarea României pe față, ci și direct bătaie de joc la adresa ei. A tăia cu cuțitul un tort care figurează Groenlanda și pe care se afișează steagul american, sub ochii...
Între 21 și 23 ianuarie 1941, legionarii, aduși de Ion Antonescu la guvernare, au organizat la București sângeroasa rebeliune. Antisemitismul obsesiv, codificat în religie politică, a dus la masacre înfiorătoare în rândul populației evreiești. Țintele erau evreii și cei înfierați...
Existența a două tipuri diferite de justiție, justiția de vârf și „pricinile de ocol”, e semnul distinctiv al feudalismului. Ne-am lovit iarăși de două ori, în puținele zile ale acestui an, de problema justiției. O dată, cu istoria ministrului...
Sistemul s-a grăbit mereu să acopere porcăria numită plagiat, să incrimineze jurnalistul, să se folosească de instituțiile imorale ale statului pentru a mușamaliza situația. Cazul nou de plagiat descoperit de jurnalista Emilia Șercan și publicat de Pressone este al...
Am scris aceste rânduri despre Securitate după ce am văzut că se încearcă din nou revizuirea acestui nefast capitol din istoria României. Ar fi multe de adăugat, dar, pentru moment, prezint aceste teze. Securitatea a fost pe întreg parcursul...
Orice conversaţie despre naţiune, stat şi frontiere este, inevitabil, una care priveşte viitorul însuşi. Căci naţionalismul, departe de a se fi epuizat istoric, rămâne una dintre forţele care făureşte destinele individuale şi colective. Trecutul din care vin popoarele nu trece...
Mircea Malița fost unul dintre corifeii ideologici ai comunismului dinastic. Nu-și făcea datoria rudimentar si strident. O, nu, el era subtil, om al cărții, stilat și rafinat. Era, precum Virgil Cândea, Alexandru Balaci, Ion Ianoși, Alexandru Tănase și Dumitru...
Pe 17 ianuarie 1981, Monica Lovinescu dedică o emisiune Nadejdei Mandelştam şi citează pe larg din memoriile acesteia. Memorii intitulate în ediţia franceză Contre tout espoir. Adică a spera împotriva speranţei. Sunt cuvinte care se înrudesc în chip tulburător...
Cum ar fi arătat România Socialistă România dacă visul de represiune al lui Nicolae Ceauşescu ar fi fost îndeplinit? Imaginile de acum din Iran sunt întruchiparea, după jumătate de veac, a aceleaşi ambiţii demonice de a lichida, prin teroare, elanul...
Fiind nemărginit, Eminescu nu poate fi pus în ramele credinţelor politice şi chiar religioase. Este transistoric şi transideologic. „Eu nu cred nici în Iehova, Nici în Buddha-Sakya-Muni, Nici în viață, nici în moarte, Nici în stingere ca unii.” Niciun...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
