AUR este versiunea românească a fascismului pravoslavnic. Este un partid-mișcare radical opus pluralismului democratic. Își are originile în aparatele ideologice ale comunismului dinastic, în mitologiile securiste și în autohtonismul legionar. Este indigenist și autarhic. Este extremist prin ereditate asumată,...
1 decembrie 1918 este imaginea, memorabilă şi vizionară, a primăverii unei naţiuni: mai mult decât oricare altă clipă din istoria României, ziua de atunci închide în ea promisiunea viitorului pe care trebuie să îl păstrăm în sufletele noastre. Dincolo...
Ziua națională este un fericit prilej de exersare a memoriei fidele adevărului istoric, de revizitare a surselor livrești din care îl putem afla. Nu „lung prilej de vorbe” trăncănite demagogic, paseist și patriotard, ipocrit și lozincard. Memoria comunitară se...
Campania AUR contra României a ajuns la cote noi de ură și turbare. Sunt atacate cu o furie dementă instituții, persoane politice și publice, pentru ca în urmă să nu mai rămână decât teren pârjolit și ruine. România e...
Profesorul universitar Adrian Papahagi, unul dintre cei mai erudiți intelectuali ai Europei, un om cu incontestabilă onestitate morală, a fost invitat ieri să susțină o conferință pe tema discernământului creștin în fața preoților din Episcopia Hușilor. Tema e mereu actuală...
Cazul Ionuț Moșteanu n-ar fi trebuit să existe. Mă mir că a existat într-un partid ca USR, plin de oameni școliți, orice vor spune unii și alții pentru care toți strugurii sunt acri. Mă mir încă și mai mult că...
Pentru cine a făcut școală înainte de diversele pariuri (câștigate, desigur!) pe educație, cuvintele din titlu intră în rezonanță cu o sintagmă celebră: retragerea aureliană. E vorba de evenimentul istoric din anii 271-275 d. Hr., când împăratul Aurelian a retras...
A trecut un an. Recitesc ce-am scris atunci şi-mi dau seama cât de aproape se afla România de prăpastia dictaturii. Cu o viteză fulgerătoare s-a fabricat carisma şarlatanului răsărit peste noapte pe post de mântuitor. A fost transformat în...
La aproape patru ani de la debutul barbarei agresiuni a Rusiei împotriva Ucrainei, perspectiva unui acord de încetare a focului este din nou evocată: departe de a fi clar stabilit definitiv, planul elaborat de administraţia americană este privit ca punctul...
Nimeni teafăr mental și moral nu e, desigur, de partea monstruozității războiului, a prelungirii lui iraționale, așa cum sugerează sau expectorează convulsiv mercenarii români pro-ruși, adică ticăloșii fără scrupule cumpărați de „russkiy mir”. De partea războiului sunt exclusiv cei...
Era Armata Roșie aici. Erau cozile de topor. Era serviciul secret condus de Bodnăraș. Era mașina neagră a lui Pantiușa. Vestul uitase de Est. Totul părea pierdut. Dictatura părea eternă. Dar Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu,...
„Ce este naţionalismul? Este patriotismul care şi-a pierdut nobleţea.” Albert Schweitzer (1875-1965) Putem adăuga, în context românesc, că și-a pierdut mai mult decât noblețea, asociabilă reflex cu o lume deja scufundată. Și-a pierdut, în primul rând, rațiunea principală de a...
Probabil că va trebui să o recunoaștem deschis, la un moment dat: dintre toate eșecurile postrevoluționare ale României, cel mai patent e cel al justiției. Justiția ca atare e, în România de azi, expresia unui faliment dureros. Sigur, o...
Drumul Chișinăului spre Europa ar putea trece prin TiraspolLa aproape două luni de la alegerile parlamentare, societatea moldovenească este mai polarizată decât în campania electorală. Acuzațiile „tu ești kaghebist”, „ba nu, tu ești kaghebist”, la modă acum două-trei decenii la...
În filmul lui Alecu Solomon Marele jaf comunist, schinguitorul securist Gheorghe Enoiu spune clar că ordinele veneau de la Comitetul Central. Adică de la Biroul Politic şi de la Secretariat. Liderul absolut era Gheorghiu-Dej. Ministrul de Interne Alexandru Drăghici era...
„În spatele păduchilor Puterii au apărut șobolanii politicii românești”, acesta a fost declarația lui Călin Georgescu făcută la ieșirea de la audierile în dosarul în care e vizat de tentativă de lovitură de stat. O declarație foarte gravă. Și nu...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
