Antidotul la mușcătura cotidiană a urâtului acumulat progresiv şi progresist în lumea de azi, cea în care se promovează diluarea și suprimarea firescului, concomitent cu denunțarea incultă și suicidară a ordinii vitale pentru om, ar putea fi chiar propagarea discret...
Astăzi este 16 august, ziua când s-a născut Virgil Ierunca. Era în 1920. Împreună, într-un efort care a durat decenii, domnul Ierunca şi doamna Monica Lovinescu ne-au demonstrat importanța vieţii în adevăr. S-au făcut presiuni înfiorătoare pentru a-i amuţi....
Populismul este deliberat vag şi programatic nebulos. Proteic, profetic şi imprevizibil, nu poate oferi, n-a oferit niciodată, soluţii viabile la provocări presante. Liderul populist, el sau ea, îşi dă ochii peste cap şi promite luna de pe cer. Populismul...
Drumul lung prin subterane, asumarea excesivă a grijii altuia, băgarea obsesivă în seamă a propriei persoane și a bățului prin gardul unei instituții (BOR) – despre a cărei necesară și plurală misiune publică nu știe nimic, el fiind angajat în...
La Beauté du diable, cu Michel Simon şi Gérard Philippe, a fost unul dintre filmele care mi-au marcat copilăria. Demonii de care mă ocup în scrierile mele sunt metafizici ori, mai precis spus, ideologici. Ori, şi mai precis, utopici. Sunt...
Salonul numărul 6 din oraşul fără nume este însuşi infernul. Dar nu infernul celest şi muzical al lui Dante, nu cel geometric şi terifiant al lui Kafka, nu cel milanez şi atât de straniu al lui Buzzati. Infernul cehovian este...
Nicio biografie serioasă a lui Ceauşescu nu poate omite obsesia dictatorului legată de Radio Europa Liberă. Era una dintre acele puţine idei, dar fixe, care nu l-au părăsit până în ultima clipă. Ura sa pentru directorul Departamentului Românesc era viscerală....
Drepturile omului nu sunt categorii abstracte. Ele definesc existenţa noastră cât se poate de concretă. Am condus Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Sunt în Raportul Final analize concludente, elocvente, temeinic documentate, ale încălcării drepturilor unor întregi categorii...
Închinat memoriei lui Raymond Aron Iluzia jupiteriană a preşedintelui Macron a fost spulberată: jocurile olimpice nu au întrerupt războiul, iar agresiunea rusă împotriva Ucrainei merge mai departe. Căci în logica confruntării ce a debutat în urmă cu un deceniu, prin...
Nu cei din spațiul geometric al arhitecturii, ci cei din zona vorbăriei demolatoare de sens, se înmulțesc rapid. Piața ideologică, inclusiv universitară, îi cere. În media apar frecvent. Guralivi fiind, sunt la mare preț. Vorbesc oricând despre orice. Cu ce...
De ceva vreme, dar mai ales în ultimele zile, una dintre temele majore ale actualității românești o reprezintă „Planul” liderului unui partid parlamentar (lider care dorește să candideze la președinția țării). Acesta le promite celor interesați că vor putea...
Dintre toate drumurile lui Cehov, cel spre colonia penitenciară Sahalin este cel mai profund şi neliniştitor. La capătul său se află întâlnirea cu infernul: un infern concret, precis în detaliile sale geografice, un infern populat de cei pe care Cehov...
În democrație, printre altele, există atât dreptul de a ofensa, cât și acela de a te indigna. Ambele motivate moral, nu altfel. Modul în care o faci, nivelul traducerii sensibilității religioase, etice și estetice contează, desigur. Dar manifestarea indignării nu...
Politica este, pentru foarte mulţi dintre contemporanii noştri, un exerciţiu al nemăsurii utopice: realitatea trebuie să lase loc, în ritm de marş triumfal, acelui mâine în care să se adune toate promisiunile progresului. Umanitatea care va locui acest viitor...
Numele lui Mihai Caraman a revenit în atenția publică azi, la moartea sa. Îi văd pe unii că-i ridică osanale. Sunt cam aceiași care, la moartea generalului Iulian Vlad, ultimul șef al Securității, au făcut la fel, încercând că convingă...
Vladimir Putin a fost ofițer KGB. Generalul securist Mihai Caraman a fost decorat de KGB pentru rolul său în subminarea NATO. Caraman a fost relansat în ianuarie 1990 de către tandemul Iliescu-Roman. Petre Roman a studiat la Toulouse când...
Ne puteți citi pe facebook:
Despre noi
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
Acest site folosește cookie-uri. Prin continuarea navigării sunteți de acord cu modul de utilizare a acestor informații și cu politica de utilizare a cookie-urilor. OkDespre cookies