Făcea parte din acea extrem de selectă categorie de oameni care, vorba lui Camil Petrescu, au văzut idei. Catinca Ralea era o cascadă de informaţii, o fântână arteziană de opinii. Era fragilă, dar extrem de tare. sufleteşte. Răsufla greu,...
Așa cum apare în capitolul Penelope, din Ulysses, al lui James Joyce, sexualitatea nu e legată de intimitatea căminului conjugal, ci de ieșirea intempestivă din cadrul acesteia. Judecata li se aplică ambilor protagoniști, și lui Leopold, și lui Molly. Problema...
Cartea lui Tom Nichols anunță o nouă epocă, una în care „mă tem că suntem martorii sfârșitului idealului competenței.” Tom Nichols este profesor de securitate națională la US Naval War College; de asemenea, e autorul unor volume importante despre...
Trivializarea discursului politic a mers în pas cu trivializarea limbajului jurnalistic, coborât de la discursul (prea) colocvial al unor radiouri sau canale de televiziune, până la mahalagism. Data de 31 august este în calendarul cultural al României și al...
Noua producție a lui Bruce Springsteen, Western Star (2019), oferă din plin calitate. E ca și cum te-ai reîntâlni cu un vechi prieten, despre care știi totul, dar care-și păstrează, miraculos, vitalitatea, spontaneitatea și prospețimea. Sunt un vechi fan...
Atunci când scriem istoria politică și intelectuală a Războiului Rece e bine să ne amintim că CIA, pe lângă atâtea alte misiuni, a avut-o și pe aceea de a încuraja gândirea liberă, neînregimentată, în lumea comunistă. S-a scris în...
Motto: „Si las revoluciones no se hacen con palabras, las ideas no se implantan con decretos.”/ „Dacă revoluțiile nu se fac din cuvinte, ideile nu sunt aplicate prin decret” (Octavio Paz, El laberinto de la soledad) Asemeni unui Heidegger,...
Asemeni lui Sartre, García Márquez a avut multe iluzii, la unele a renunțat, a persistat în altele. A fost, din păcate, selectiv în denunțarea tiraniilor și a tiranilor. Gabriel García Márquez a fost un mare romancier, l-am citit, asemeni...
Criterion nu a reprezentat o mișcare națională, ci, mai degrabă, un cerc elitist din București, un fenomen urban care a încercat să reconcilieze anumite tradiții idolatre (românitatea) cu o acută și intens modernistă sensibilitate. Putem folosi aici conceptul lui Jeffrey...
Dintre toate credinţele care aspiră la mântuirea terestră în secolul trecut, comunismul posedă, în cel mai înalt grad, vocaţia expansiunii la scară universală. Acolo unde fascismul generic oferă exaltarea autohtonismului şi a primatului etnic, comunismul promite, în numele ştiinţei...
Anii urii (Editura Humanitas, 2019) este cea mai cioraniană carte scrisă vreodată în România. Mai cioraniană chiar decât volumele redactate de Cioran în românește. Et pour cause: disperarea lui Horia-Roman Patapievici e adânc înrădăcinată în realitate, pe când cea...
Dan C. Mihăilescu este „o duminică de om”, iar Podul cu vechituri este o duminică de carte. Podul cu vechituri adună câteva zeci de texte, marea lor majoritate fiind „pastile” radiofonice de 10-15 minute care au fost publicate și...
În jurul lui Constantin Noica s-au aflat și ipochimenii epocii, turnătorii abjecți, ființele subteranei sordide, cu a lor formulă psihologică igrasioasă. De la redactorul-șef al Revistei de filosofie, Octavian Chețan, și Octavian Nistor (sursa „Nicoară”), șeful redacției de filosofie...
Prin educație, prin profesiune, prin pasiune, Gabriel Liiceanu s-a impus drept unul dintre cei mai importanți filosofi ai României. Iată că în ceasul olimpian pe care-l străbate, a decis să ia distanță față de zecile de ani în care a...
În spațiul cultural românesc a apărut recent Anii urii. Volumul lui Horia-Roman Patapievici este o vivisecție: autorul acceptă, după ani de renunțare la publicistica de ziar, să scoată la vedere trauma de a fi fost subiectul defăimării, stigmatizării, calomniei și...
Pentru Securitate, Noica a fost constant o țintă primejdioasă, un naiv îndrăgostit de marea cultură pe care ofițerii ignari credeau că-l pot manipula. În fapt, le-a ținut piept cu admirabilă demnitate. Două cărți apărute în 2009 la Humanitas și...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
