Ascensiunea domnului Nicolicea
Ascensiunea domnului Nicolicea este indiciul metastazei care a cuprins România politică. Decăderea la care asistăm este una fără precedent.
Există evoluţii instituţionale care definesc starea unei naţiuni şi starea unui stat la fel de precis ca o fişă de analiză medicală: oglinda pe care ele o pun în faţa noastră este neiertătoare şi aspră, imposibil de evitat, imposibil de ignorat. Iar nominalizarea domnului Nicolicea pentru demnitatea de ministru al Justiţiei este unul dintre acestea: alegerea PSD indică, dincolo de orice îndoială, profunzimea degradării morale şi profesionale pe care o traversăm, astăzi.
În orice comunitate capabilă să menţină elementare standarde de decenţă publică şi de onorabilitate intelectuală, domnul Nicolicea nu ar fi putut aspira decât la un loc în marginea societăţii. În România regimului Dragnea, în România europeană a anului 2019, mediocritatea şi brutalitatea sunt criteriile de promovare. După Tudorel Toader, cel care păstra, fie şi iezuit, aparenţele onorabilităţii, Eugen Nicolicea: servilismul poleit este înlocuit de slugărnicia vulgară.
Ascensiunea domnului Nicolicea este indiciul metastazei care a cuprins România politică. Decăderea la care asistăm este una fără precedent. Voinţa partidului- stat domneşte peste România, ca şi în comunism. Nominalizarea domnului Nicolicea este afrontul ce demonstrează un dispreţ suveran care nu mai este nici măcar disimulat.
România este în punctul cel mai de jos şi de aici înainte traiectoriile se despart. Între drumul care duce spre abjecţia imposturii şi cel care duce spre apărarea demnităţii noastre alegerea este clară. Conştiinţa fiecăruia dintre noi trebuie să ne îndrume, spre a rezista acestui asalt.
Articol apărut şi pe MarginaliaEtc.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News