Deportarea în Bărăgan, comemorată la Jimbolia

Sursă foto: Memorial Sighet

Pentru ca drama celor peste 40.000 de bănățeni deportați în vara anului 1951 să nu se piardă în negura timpului, Jimbolia devine, în 29 mai, spațiul unei introspecții necesare și gazda unei experiențe imersive dedicate recuperării memoriei.

Manifestarea comemorativă „Deportarea în Bărăgan” va debuta la ora 22, marcând simbolic pragul fragil dintre liniștea căminului și începutul supliciului, anunță organizatorul, Muzeul Presei „Sever Bocu” din Jimbolia. Evenimentul propune un parcurs artistic emoționant, construit din fotografii surprinse în surghiun, mărturii terifiante, reconcilieri muzicale și un veritabil traseu al solidarității.

Manifestarea, spune muzeograful Cristina Dema, își propune să aducă în actualitate un capitol dureros al istoriei regionale, având ca fundament mărturiile directe ale celor care au trăit trauma deportării în Câmpia Bărăganului: „Sub pretextul conflictului dintre Stalin și Tito, zeci de mii de locuitori ai zonei de frontieră au fost dezrădăcinați brutal și strămutați în sud-estul României. Dacă deportarea în URSS, petrecută în ianuarie 1945, a vizat strict etnia germană, deportarea în Bărăgan a cuprins o paletă etnică vastă, țintindu-se în mare «populația înstărită». Cuprinși de avântul naționalizării proprietății private, comuniștii semănau segregare socială folosind în mod peiorativ cuvântul chiabur pentru a desemna cetățeanul autonom, ce trebuia numaidecât supus regimului. Imaginea vagoanelor de vite pregătite în gări rămâne până astăzi simbolul suprem al acestui calvar. Dacă anumite documente CIA desecretizate dovedesc cele întâmplate, adevărata greutate a evenimentului constă în experiența celor 1006 jimbolieni trimiși în domiciliu forțat. Povestea lor s-a scris prin suferință în vasta pustietate a Bărăganului, pe care deportații au încercat să o îmblânzească în ciuda cerbiciei comuniste și a capriciilor naturii. Bumbăcari, Dropia sau Olaru sunt doar câteva dintre satele pe care bănățenii le-au construit luptând pentru supraviețuire.”

„Dimineața devreme, la ora 1 fix, în 18 iunie 1951, a început operațiunea de ridicare din case a viitorilor deportați. Un om al securității era însoțit de patru soldați. La 1 și jumătate s-a ajuns și la casa noastră. Tatăl meu a deschis ușa, lăsând să intre grupul de cinci bărbați. Ni s-a comunicat că în două ore trebuie să fim pregătiți pentru a fi transportați. Ni s-a permis să luăm haine și o cantitate de alimente. Un soldat a rămas să ne păzească ca să nu fugim. Toate documentele familiei au fost confiscate. La întrebarea cu privire la motivul și la locul transportării s-a răspuns lapidar: «Nici noi nu știm acest lucru». În scurt timp soarele a răsărit. Noi știam că se pot lua doar mâncare și haine, dar am aflat că se pot lua și mobilă și animale. Am încărcat căruța cu piese de mobilier. Nu a încăput mai mult de un dulap, un pat și o masă. Securistul a făcut semn unei alte căruțe să treacă pe la noi și să ne ajute la cărat. În total am putut lua trei paturi, un divan, o masă și patru scaune. Am luat doi cai, o vacă, doi porci, o capră. Am avut voie să luăm doar cinci găini. Comisia a sigilat întreaga casă și a plătit o mică sumă de despăgubiri pentru bunurile care au fost inevitabil lăsate în urmă. Ziua se apropia de sfârșit. Pe stradă, vecinii ne-au întâmpinat cu urări de bine. Păziți de soldați ne îndreptam spre gară”, spun Ernst Stoffel.

Evenimentul comemorativ debutează la ora 22, la sediul NomadAKtiv, un loc cu o încărcătură simbolică aparte, în care timp de un secol a funcționat o școală și o grădiniță. Clădirea patrimonială devine protagonista evocării prin expoziția și instalația artistică Chipul Bărăganului. Vor fi expuse fotografii cu valoare documentară, care surprind realitatea crudă a exilului. Imaginile redau contrastul dintre suferință și rezistență: de la bordeiele de pământ și stuf ridicate în  plin câmp până la efortul de a păstra demnitatea umană prin sărbători, nunți și ritualuri firești.

Va urma prezentarea volumului Neuitata zi de 18 iunie 1951, semnat de Romina Șoica și Sergiu Șoica, lucrare ce analizează deportarea din Sânnicolau Mare. Alegerea subliniază faptul că tragedia de la Jimbolia nu a fost un eveniment izolat, experiența celor două orașe oglindește destinul colectiv al întregului Banat, oferind o perspectivă universală asupra modului în care „nebunia deportării” a frânt mii de vieți sub aceleași pretexte politice.

De la NomadAKtiv, participanții vor parcurge pe jos traseul către Muzeul Căilor Ferate, creând un veritabil Drum al solidarității. Este un parcurs simbolic, un gest de comuniune cu cei aproximativ 1000 de jimbolieni ce s-au îndreptat fatidic către gară, lăsând în urmă siguranța căminului pentru un viitor obscur.

Traseul se încheie la Muzeul Căilor Ferate, aflat în proximitatea gării din Jimbolia, locul în care a început călătoria înspre necunoscut. Aici memoria este onorată printr-un recital de chitară clasică al lui Florin Țubucan, student al Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Momentul muzical este organizat pentru a înlocui ecoul angoasei și al disperării cu armonia împreună-aflării. Vor urma mărturii ale supraviețuitorilor, readuse în prezent prin relatările păstrate în importanta colecție Heimatblatt Hatzfeld a HOG Hatzfeld, organizația șvabilor jimbolieni plecați în Germania.

În aceeași zi, dar de la ora 11, Liceul Tehnologic Jimbolia va coordona o vânătoare de comori. Treasure hunt-ul va transforma orașul într-un laborator de istorie și civism, invitând echipele de tineri să parcurgă un itinerar printre monumentele locale pentru a descifra, prin probe creative de cercetare și documentare, straturile memoriei colective legate de deportarea în Bărăgan. Tinerii vor avea posibilitatea de a înțelege drama concetățenilor nu ca pe un steril text teoretic, ci ca pe o experiență umană concretă, integrată organic în spațiul urban pe care îl locuiesc zilnic.

Ediția din 2026 a evenimentului dedicat comemorării deportării în Bărăgan este posibilă datorită unei colaborări între Muzeul Presei „Sever Bocu”, Asociația „NomadAKtiv”, Asociația „Colț de Banat”, Liceul Tehnologic Jimbolia, Școala Gimnazială Jimbolia. Acțiunea este sprijinită de Primăria Orașului Jimbolia și Consiliul Local al Orașului Jimbolia.

Recomandări de lectură: 

• Antropolog Smaranda Vultur: „Ar trebui luat, ca într-o arcă a lui Noe, ce a mai rămas din lumea germanilor din Banat”
• Margareta Docea: „Am plecat în Bărăgan patru, ne-am întors trei” 
• Cornelia Fiat: „Familia noastră a fost în întregime deportată”
• Renée Renard: „Încep să cred că aripile cresc odată cu rădăcinile”