Elogiu lumii de ieri

Livius Ciocârlie. Sursă foto: ICR

De domnul Livius Ciocârlie mă leagă peste trei decenii de prietenie. Este un intelectual central-european (prozator, eseist, memorialist, profesor) de un rafinament, o eleganță şi o subtilitate într-adevăr impresionante.

Am avut şansa să discut îndelung cu Domnia Sa depre tragediile secolului XX şi despre (auto)amăgirile atâtor intelectuali. Profesorul Ciocârlie a format numeroase generații de studenți. A fost una din sursele acelui atât de original program timişorean de (re)construcţie teoretică, estetica şi etica numit “A Treia Europă”.

Domnul Livius Ciocârlie este întruchiparea civilității supranaționale, acea formă de relaționare din Imperiu descrisă de Stefan Zweig în memoriile sale. Am avut onoarea să beneficiez de prefaţa domnului Ciocârlie la cartea mea Spectrele Europei Centrale, coordonată de Daciana Branea, apărută la Polirom în 2001. Am recitit-o acum, cu aceeaşi recunoscătoare emoție ca şi în urmă cu peste două decenii.

Cu speranța revederii, la acest sublim ceas aniversar, îi urez sănătate, bucurii, viață îndelungată şi fericită!

P.S. Doresc să fac o mărturisire autocritică. În loc de a fi pierdut vremea, de-a lungul anilor, cu atacurile diverşilor trepăduşi ignari şi ale unor terchea-berchea crapuloşi, cu improvizaţiile unor veleitari stângişti şi elucubrațiile unor legionaroci descreierați, ar fi trebuit să recitesc, din când în când, cele scrise de acest intelectual ponderat, moderat şi tocmai de aceea intransigent. Nu ca o consolare. Cele scrise de domnul Livius Ciocârlie nu sunt rânduri menite să mă facă “a mă simți bine”. Sunt opiniile unuia dintre autenticii oameni de cultură, un intelectual care a traversat cu demnitate timpuri când cultura s-a aflat sub asediu. Un om care ştie exact despre ce scrie.