„Mama. Un jurnal al dragostei și al despărțirii”, cel mai nou volum al lui Ioan Stanomir

Cel mai nou volum al lui Ioan Stanomir îi este dedicat mamei sale, în amintirea căreia a scris un jurnal al dragostei și al despărțirii.

Ioan Stanomir, „Mama. Un jurnal al dragostei și al despărțirii”, Humanitas, 2022, 304 pagini 

„Undeva, între sinapsele calculatorului ale cărui clape bat în dimineţile solitare, ca un cântec al dragostei, se află duhul tău, eliberat de trup şi una cu rândurile pe care mi le dictezi în vis, asemeni unei îmbrăţişări din care mă desprind, înlăcrimat”, scrie Ioan Stanomir în una din cele peste 150 de note inserate în acest volum.

Mama. Un jurnal al dragostei și al despărțirii – jurnalul de doliu, cum îl numeşte Angelo Mitchievici – impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante: „Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți. Există aici o geografie personală, căreia forța evocării îi conferă relieful fragil, de filigran al memoriei și farmecul arcadic-paseist al unei imposibile întoarceri. Moldova, Focșaniul cu casa bunicilor prins într-o ramă teodoreaniană, Marea cu mișcătoarele-i cărări, o parte din Bucureștiul unei copilării și adolescențe insolitate sunt tot atâtea locuri în suflet, «madlene ale dorului», locuri de reîntoarcere și de pelerinaj unde chipul mamei dobândește strălucirea crepusculară a amintirii.”

Acest „jurnal al despărțirii”, cum îl numește Ioan Stanomir, este, adaugă Angel Mitchievici, și un jurnal al regăsirii, „dintr-o dorință de a reface toate drumurile cu mama, alături de ea, de a restitui sunetul unei vieți care s-a desfășurat în regimul discreției și modestiei, nu mai puțin cel al unui devotament tăcut. În cele din urmă, această carte reprezintă și un poem dedicat Mamei, nu atât printr-un lirism îndoliat și îndrăgostit deopotrivă, care traversează toate celulele firii, cât prin faptul că i se adresează cu adevărat ei, cu tot nespusul care vine după o despărțire. Ce rămâne când ți se ia totul? Cartea lui Ioan Stanomir răspunde indirect la această interogație destinală cu un singur cuvânt care se dilată în substanța emoționantă, vie, de o intensitate aproape insuportabilă uneori a textului: dorul.”

Născut în 13 mai 1973, la Focşani, Ioan Stanomir este absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti (1995) şi al Facultăţii de Litere, Secţia Română – Engleză din cadrul aceleiaşi universităţi (2000). În 2002 devine doctor în Drept al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti.

În februarie 1996 s-a angajat, prin concurs la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, ca preparator, devenind apoi assitent universitar (1998), lector (2001), conferenţiar universitar (2003) şi profesor (2006). În perioada iunie 2008 – ianuarie 2009 a fost preşedinte al Comisiei Prezidenţiale de analiză a regimului politic şi constituţional din România. În perioada martie 2010 – mai 2012a fost preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.

Printre volumele publicate se numără Conştiinţa conservatoare: Preliminarii la un profil intelectual (2004), O lume dispărută: Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici (coautor, alături de Paul Cernat, Angelo Mitchievici şi Ion Manolescu, 2004), Explorări în comunismul românesc (coautor, alături de Paul Cernat, Angelo Mitchievici şi Ion Manolescu, vol. I, II, III, 2004, 2005, 2008), Spiritul conservator: De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga (2008), Despre sunete şi memorie: Fragmente de istoria ideilor (2009), Apărarea libertăţii (1938-1947) (2010), Teodoreanu reloaded (alături de Angelo Mitchievici, 2011), Umbre pe pânza vremii: Secvenţe de istorie intelectuală (Humanitas, 2011), Junimismul şi pasiunea moderaţiei (Humanitas, 2013), Sfinxul rus: Idei, identităţi şi obsesii (2015), Comunism inc. (alături de Angelo Mitchievici, Humanitas, 2016), Rusia, 1917: Soarele însângerat. Autocrație, revoluție și autoritarism (Humanitas, 2017), La Centenar: Recitind secolul României Mari (Humanitas, 2018), Așteptând revoluția: Pașoptismul și vocile sale (Humanitas, 2019) şi R.S.R. Lecţia de învăţământ politic (2021). În 2018, a publicat la Editura Humanitas eseul Umbra Rusiei, în volumul colectiv Vin rușii! 5 perspective asupra unei vecinătăți primejdioase şi Mama. Un jurnal al dragostei şi al despărţirii (Humanitas, 2022).