Dezeuropenizarea: O crimă împotriva poporului român

Trăim momente de răscruce pentru viitorul proiectului civilizaţional numit Europa Unită. Sunt puse sub semnul întrebării valorile şi instituţiile UE. Ideea Europei ca pământ de azil pentru refugiaţi este din nou persiflată, precum în sumbrii ani 30.

Una din cărţile esenţiale despre revoluţiile din 1989 şi consecinţele lor a fost scrisă de regretatul sociolog germano-britanic Ralf Dahrendorf, la începutul anilor 90. Intitulată Reflections on the Revolutions în Europe, cartea, subţire ca dimensiuni, dar extrem de densă că perspectiva analitică, anticipa coagularea unor partide-mişcări clericaliste, fundamentaliste, primordialiste. Deruts, frustrarea, deziluzia par să fie zgomotul timpului (spre a relua cuvintele lui Osip Mandelstam). Se simte un fel de oboseală democratică, o resemnare că lucrurile vor merge din rău în mai rău.

Profesorul Ken Jowitt, cunoscător remarcabil al realităţilor lumii comuniste şi post-comuniste, spunea că intrarea ţărilor est-europene în UE este o şansă ce se iveşte o dată la 500 de ani.

Dezeuropenizarea României pusă la cale cu diabolică perseverenţă de guvernarea penală PSD-ALDE este o crimă împotriva poporului român. Procesul despre care scriu este unul început cu ani în urmă. Din nefericire, valul autoritarismului renăscut coincide cu avansul cleptocraţiei şi al populismului xenofob.

Dezeuropenizarea converge în România, şi nu doar acolo, cu acapararea structurilor guvernamentale de către mafii interesate doar în înavuţire prin jaf. Când Uniunea Europeană îşi îngăduie să critice comportamentele abuzive ale tribunilor etnocentrici, răspunsul acestora este pedalarea pe un autarhism pe cât de strident, pe atât de nociv. Politologul Balint Magyar defineşte Ungaria lui Viktor Orban drept un stat criminalizat. La fel vor sta lucrurile şi în România dacă mafia PSD-ALDE va reuşi să emasculeze Justiţia. Mizele sunt imense, motiv pentru aceşti infractori să utilizeze vechile metode propagandistice şi să născocească “duşmani ai poporului”. Referendumul este exact o asemenea fumigenă menită să abată atenţia de la veritabilele probleme cu care se confruntă România. Tot acest circ îmi aminteşte de ritualuri similare în România lui Ceauşescu, inclusiv un referendum pentru pace ori o altă asemenea bazaconie.

Este limpede că dezeuropenizarea implică dedemocratizarea şi viceversa. Ambele sunt opusul interesului naţional…

Articol publicat şi pe Contributors.