Şi totuşi, Televiziunea Română…

Apelul disperat al conducerii interimare a TVR, lansat în aceeaşi zi cu descinderea ANAF la sediul confiscat al trustului Intact, n-a avut ecou.

Senatorii s-au aliniat sub paloşul scos din teacă al lui Tăriceanu pentru a împiedica aplicarea unei sentinţei definitive împotriva infractorului Voiculescu, PSD-ul s-a indignat alături de Dragnea împotriva justiţiei, Cioloş a oscilat, iar preşedintele Iohannis s-a făcut de poveste luând partea „libertăţii de expresie” acolo unde nu era vorba decât de libertatea de a respecta deciziile justiţiei. Antenele şi-au făcut cu emfază numărul mizerabil, dimpreună cu „electoratul” lor precar, iar mari oameni ai patriei, politicienii abonaţi, de la europarlamentari ca Norica Nicolai, Renate Weber sau Mircea Diaconu, la deputaţi şi senatori, membri CNA cum e Radu Călin Cristea, preşedintele ICR, Radu Boroianu, până la actori, foşti miniştri, oengişti şi sindicalişti de conjunctură s-au bălăcit cu saltimbancii în apele tulburi ale Antenelor.

Despre Televiziunea publică, aflată luni, 15 februarie 2016, în situaţia de a nu putea achita salariile angajaţilor, s-a discutat în paranteză, ca să nu se spună că, deşi nu Antenele se află sub control parlamentar, totuşi pe aleşii neamului i-a durut în cot de scrisorile deschise, de solicitările, apelurile şi, până la urmă, de falimentul TVR, cum continuă să se dezintereseze de incompatibilităţile şi abuzurile din radioul public, care ar trebui igienizat urgent. De ce nu le pasă politicienilor de mediile publice? Fiindcă, după ani de aservire prin politizarea sistemului, au căpătat siguranţa că oricum, TVR şi SRR nu le ies de sub călcâi, deci rămân la dispoziţia Puterii. Mediile private trebuie cumpărate, băgate în seamă, pupate, vezi cazul recent al Antenelor. În plus, audienţele prăbuşite ale televiziunii publice nu sunt, pentru moment, interesante pentru politicienii ahtiaţi după notorietatea aducătoare de voturi. Mai bine la circ. Banii cetăţenilor din taxă, misiunea publică rezervată mediilor publice în toată Europa, asta nu contează.

Fiindcă au apărut voci supărate, de la Senat s-a aruncat în spaţiul public un proiect de modificare a Legii 41/1996 a SRR şi SRTV, elaborat discret, din câte ştim, la TVR. El aduce câteva schimbări necesare, cum ar fi separarea managementului de Consiliul de Administraţie, impunerea unor incompatibilităţi şi a unor condiţii de competenţă, cam largi, la nivelul membrilor CA, organizarea unui concurs pentru directorul general, limitarea salariilor etc. Depolitizarea nu intră în vederile proiectului iniţiat de pesedistul Georgică Severin.

Deîndată, PNL a sărit în sus că nu au fost consultate partidele, deci nu e de acord, dar a cerut public, prin vocea senatorului liberal Marius Paşcan, numirea de urgenţă a unui consiliu de administraţie „profesionist”. În absenţa unor criterii clare, tot clientela politică va avea prioritate. Inconsecvenţele şi „heirupismul” (atât de blamat de preşedintele Iohannis) se văd: separarea funcţiei manageriale de preşedinţia CA figura în proiectul elaborat cu ani în urmă de Raluca Turcan împreună cu societatea civilă. Acum PNL respinge această măsură utilă.

Aceleaşi organizaţii media, printre care ActiveWatch, COM, CJI, CRJ, care au pus umărul acum câţiva ani la un proiect de lege valid pentru mediile publice, au adresat luni, 22 februarie, un apel către premier, ministrul Culturii, Comisiile de Cultură din Parlament, sub titlul „Salvaţi televiziunea publică!”: „Pentru ca intervenția Parlamentului să nu se rezume la o cârpeală utilă într-un an electoral, susținem necesitatea unei intervenții sistemice, care să se adreseze nevoilor urgente ale instituției, dar să și prevină repetarea actualei situații prin modificarea legii de funcționare a mediilor publice. Schimbarea legii este primul pas pentru depolitizarea și reformarea serviciilor publice de radio și televiziune, iar un astfel de demers trebuie să întrunească un nivel ridicat de consens politic pentru a putea fi pus în practică. De asemenea, cerem autorităților să intervină urgent pentru scoaterea SRTV din impasul economic în care se află, inclusiv prin actualizarea nivelului taxei, cel mai mic din Europa și aflat la același nivel de 12 ani”, se arată în document.

Valentin Jucan, membru CNA, a cerut să se dezbată cu prioritate problema falimentului TVR, fiindcă „libertatea presei aparţine tuturor”şi Antena 3 nu dispune de „drepturi speciale în relaţie cu statul”, iar din interiorul TVR s-au emis noi mesaje către premier, de data asta unul tehnocrat, de salvare a instituţiei. „Deși Televiziunea Română este de mulți ani în criză, din păcate, nu a fost făcută niciodată o analiză profundă a situației ei”, scrie realizatorul Ion Moraru, într-o scrisoare adresată lui Dacian Cioloş. “Politicienii, care răspund de destinele TVR, nu au fost în măsură să ofere soluții pentru surmontarea crizelor, chiar dacă au manifestat bune intenții. Abordările lor, ce au avut la bază observații tangențiale, «din avion», sunt doar cantitativiste. Ni se spune mereu că «sunteți prea mulți!», fără a ni se preciza dacă suntem «mulți» în raport cu televiziunile de nișă, sau în comparație cu alte televiziuni naționale din țările civilizate, unde numărul de angajați e mult mai mare ca la TVR. Ni se spune mereu că suntem prea risipitori și că nu vrem să ne plătim datoriile față de Stat, dar nimeni nu vorbește de subfinanțarea cronică a instituției. Trebuie să vă reamintesc că în România se percepe cea mai mică taxă tv din Europa: 4 lei. Această cifră a rămas neschimbată din 2003, nefiind nici măcar corelată cu rata inflației”. Sunt recunoscute în scrisoare şi cauzele de fond ale dezastrului: managementul defectuos al “politrucilor” de la cârma instituţiei, incompetenţa dublată de oportunismul politic care a dus la scăderea calităţii programelor, risipirea bugetelor pe interese meschine.

MediaSind a semnalat recent abuzuri concrete, cheltuieli nejustificate, o politică de dezbinare a salariaţilor şi acordarea de privilegii, care ar trebui să conducă la demiterea conducerii interimare. Până şi directoarea Irina Radu recunoaşte că azi TVR “nu e un loc care să te inspire”, iar o schimbare structurală a circuitului producţiei, adaptarea la noile tehnologii, e absolut necesară.

Concluzia? Nimic nu se va schimba până clasa politică nu va elibera de sub talpă mediile publice. Dar pentru asta, trebuie să dispară politicienii de acum.

Articol publicat şi în Revista 22.