2020 : o fotografie a lumii noastre


Anul care stă să încheie a fost o fotografie a lumii noastre. Una nefardată, din care toate iluziile şi aparenţele au fost eliminate, brutal. Din cadrul ei ne priveşte chipul umanităţii, aşa cum este ea acum: încercată de frică, tentată de mesianisme, copleşită de anxietate, pregătită să accepte dominaţia statului ce îşi ia asupră-şi rolul de părinte, de salvator şi de demiurg.

 

Anul 2020 dovedeşte, încă o dată, că tot ceea ce pare clădit spre a dura poate fi alungat de unda seismică a istoriei, lasând loc viitorului în care recunoaştem imaginea trecutului familiar. Fricile sunt, întotdeauna, raţiunea ce justifică supunerea. Fanatismul este, întotdeauna, alternativa ce triumfă în faţa lucidităţii. Laşitatea este, întotdeauna, victorioasă în faţa curajului. Demagogia este, întotdeauna, mai elocventă decât echilibrul cuvintelor aşezate. Revoluţia este, întotdeauna, preferată organicităţii modeste a evoluţiei. Masificarea este, întotdeauna, mai puternică decât individul parte din comunitatea sa şi solidar cu un patrimoniu al tradiţiei. Arbitrarul este, întotdeauna, biruitor în faţa domniei legii şi separaţiei puterilor în stat. Toate acestea sunt lecţiile pe care anul 2020 le lasă ca moştenire celor care mai au curajul de a gândi în contra curentului, nesupuşi logicii înfricoşării şi înregimentării.

2020 confirmă că viitorul în care trăim şi pe care începem să îl cunoaştem stă sub dublul semn al lui O mie nouă sute optzeci şi patru şi al Mândrei lumi noi. Spectrele lui Orwell şi ale lui Huxley bântuie vremurile în care statul rămâne, indiferent de ipostaza în care se întrupează, cel mai redutabil inamic al libertăţii individuale. Ochiul atoateştiutor se întâlneşte cu ambiţia de a ameliora umanitatea, dacă nu prin inginerie genetică, măcar prin condiţionare ideologică. Totalitarismul şi paternalismul salvaţionist sunt chipurile în care statul de azi se insinuează în viaţa omenirii. În China comunistă, celebrată de tovarăşii de drum ca un miracol, tehnologia oferă dictaturii instrumentele prin care nu doar că poate elimina libertatea, dar poate eradica orice formă de revoltă potenţială. Mai mult decât autocraţia lui Putin, China populară este proiectul ce ilustrează vocaţia orwelliană a totalitarismului. Controlul ajunge până în intimitatea vieţii sociale, acţionând cu precizia inumană a unui altogoritm. Cei care nu se supun dispar în oceanul de date, ca şi cum nu ar fi existat.

Reţelele sociale nu sunt mai puţin ambiţioase în încercarea lor de a ordona, de a disciplina, de a domestici. Imaginea de poster publicitar ascunde alienarea, atomizarea, dispariţia liberului-arbitru, atrofierea sentimentelor. Universul de aici găzduieşte un vast experiment de reeducare antropologică. Omul se topeşte în masa remodelată cu gândul la egalitate, dreptate socială, raţiune.

Pandemia a oferit statului, indiferent de tiparul ideologic, ocazia de a –şi exersa, din nou, reflexele sale de intervenţie, supraveghere, control şi condiţionare socială. Stările excepţionale, ce păreau a fi un capitol de istorie constituţională, au devenit cotidianul atâtor societăţi. Stările excepţionale au erodat libertatea dramatic, iar acest proces ireversibil de creştere al statului creează punctul de pornire al unui viitor al intruziunii şi al disciplinării. Argumentul protejării sănătăţii permite extinderea autorităţii statului dincolo de limitele rezonabile ale proporţionalităţii. Omul devine un subiect administrat birocratic, iar apelul la ştiinţa mântuitoare permite politicienilor să restrângă spaţiul de libertate, pas cu pas, în numele siguranţei şi al binelui comun.

2020 poate fi primul an din acest viitor imposibil de evitat. Întâlnirea dintre frică, expansiunea statului, masificare, rafinare tehnologică poate fi una fatală libertăţii. Sinteza de Orwell şi de Huxley nu mai are trăsăturile clasice ale dictaturilor din veacul trecut. Ea înseamnă un sistem proteic şi adaptabil, capabil să se hrănească din temerile pe care statele însele le alimentează. Sinergia dintre stat ,reţelele sociale şi media nu este mai puţin neliniştitoare: criticii nu vor mai fi eliminaţi, pentru că vocile lor se vor fi pierdut în cacofonia postărilor şi a comentariilor. Masificarea va fi înlăturat riscul revoltei.

2020 este această fotografie în care putem citi semnele timpurilor viitoare. Dincolo de pandemie, ceea se află în cauză este profilul umanităţii înseşi. O omenire educată pavlovian şi abandonată statelor omnipotente, spre a fi ocrotită şi salvată, iată un posibil drum care se desprinde din acest an. Luciditatea poate deveni, în acest viitor, la fel de subversivă ca şi libertatea însăşi.

 

Articol publicat şi pe MarginaliaEtc.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.