Viruși noi atacă mass-media

Pandemia dezinformării, la fel de gravă ca răspândirea virusului covid-19 fiindcă joacă la ruletă viața unor oameni și a unor comunități, este un fenomen de o intensitate întâlnită doar în timpul războaielor. Jurnalismul ultimilor doi ani bântuiți de pandemie a testat limitele libertății de exprimare și s-a recunoscut adesea neputincios în fața unor meșteri ai dezinformării din lumea politică.

 

Presa a primit, pe de o parte, informații incomplete sau eronate de la autorități, pe de alta, restricții în accesul la informația de interes public. În iulie 2020, secretarul general al Consiliului Europei a cerut statelor membre UE să nu folosească criza pandemică pentru a restrânge libertatea presei. Presa care s-a pliat pe dezinformare, ajutată de rețelele sociale, a adâncit criza credibilității mass-media.

Dar pandemia nu a fost singurul necaz al presei în anul care se încheie. Platforma, aflată sub egida Consiliului Europei și la care colaborează cele mai importante 14 organizații media internaționale de protecție a jurnaliștilor, a înregistrat 212 alerte privind libertatea presei în 33 de țări din cele 47 monitorizate, 7 jurnaliști uciși, 113 jurnaliști aflați în detenție și 26 de situații de impunitate în cazuri de asasinat. Alertelor trimise la autoritățile statelor li s-a răspuns doar în 78 de cazuri.

România a semnalat 4 alerte cu trei răspunsuri venite de la autorități. În septembrie 2021, jurnaliștii Mihai Dragolea și Radu Constantin Mocanu, însoțiți de activistul civic Tiberiu Bosutar, au fost bătuți cu bâte de un grup de 20 de persoane, pentru că documentau tăierile ilegale de pădure. Alt caz semnalat este cel al jurnaliștilor de la Libertatea și Newsweek dați pe mâna procurorilor de un primar de sector din București pentru a fi comis șantaj. Intimidarea se exercită și prin chemarea în judecată a jurnaliștilor pentru dezvăluirile făcute. O firmă investigată de RISE pentru importul de măști neconforme a dat în judecată RISE și pe jurnalista Ana Poenariu, cerând despăgubiri de aproape jumătate de milion de euro. Un fost episcop ortodox i-a adus în fața instanței pe Ovidiu Vanghele, Vlad Stoicescu și Diana Oncioiu, de la Centrul pentru Investigații Media și Dela0.ro, pentru defăimare, după ce aceștia au relatat despre abuzuri sexuale exercitate asupra unor minori.

De fiecare dată autoritățile române au răspuns standard cu formula „România garantează libertatea opiniei și a exprimării și protejează independența jurnaliștilor și dreptul lor de a cere, a accesa și a publica informații publice”. După care adăugau că justiția trebuie să se pronunțe și gata.

Există și state cu zeci de alerte și sute de jurnaliști aruncați în pușcărie. Turcia este cel mai elocvent exemplu, cu 89 de jurnaliști în detenție, doi uciși și 6 cazuri de impunitate. Celor 24 de alerte, statul turc nu le-a răspuns deloc. În Azerbaidjan, 11 jurnaliști stau în pușcărie și doi au fost asasinați, iar Rusia numără 31 de alerte nebăgate în seamă, 7 jurnaliști în detenție și 6 situații de impunitate pentru asasinate nepedepsite. Olanda are 7 alerte la care statul a răspuns fără să le și rezolve și un jurnalist de investigație împușcat. Există și țări unde nu există nimic de raportat, ca Estonia, Danemarca, Irlanda, Norvegia, Luxemburg, Lituania ș.a.

Tot în acest an a apărut și ediția a treia a ghidului editat de OSCE Safety of Journalists/ Siguranța jurnaliștilor, semnat, printre alții, de William Horsley, reprezentantul pentru libertatea presei al Asociației Europene a Jurnaliștilor. Se adaugă o publicație din septembrie 2020 unde britanicii Marylin Clark și William Horsley au întrebat jurnaliști din Malta, Ucraina, Turcia, Ungaria, România, Azerbaidjan, Polonia, Franța despre dificultățile profesiei lor. Dafne Caruana Galizia a dat interviul cu zece zile înainte de a fi ucisă. „Este o propagandă constantă împotriva mea. Este teribil de inegal fiindcă ei au toată mașinăria media și un partid politic împotriva mea, o femeie cu un blog”, spunea jurnalista, fără a da semne că renunță: „Eu literalmente nu cunosc o altă cale în viață. M-am obișnuit cu asta, ca o cicatrice în jurul unei răni”.

 

Articol publicat şi în Revista 22.

 

 

Print Friendly, PDF & Email
Publicitate



Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.