Virgil Ierunca, reeditat în Anul Monica Lovinescu

Virgil Ierunca. Foto: Louis Monier

La 100 de ani de la nașterea Monicăi Lovinescu – moment căruia Editura Humanitas și Fundația Humanitas Aqua Forte îi dedică un amplu program de evenimente desfăşurate de-a lungul întregului an 2023 –, Humanitas a reeditat două dintre volumele lui Virgil Ierunca: Românește și Trecut-au anii… Fragmente de jurnal, întâmpinări și accente, scrisori nepierdute.

Unul dintre cele două volume ale lui Virgil Ierunca reeditat anul acesta este Românește, publicat pentru prima dată în 1991. „Cartea aceasta – spunea Virgil Ierunca – este o parte din bilanțul-confesiune al unui intelectual care a trăit în exil tragedia comunismului înscăunat în România de Armata Roșie… În sfârșit, poate că mulți vor găsi prea severe unele aprecieri privind pe câțiva dintre scriitorii noștri, astăzi clasici. Mai ales că tonalitatea pamfletară se substituie, nu o dată, polemicii de idei. Este adevărat: dar nu de idei duceau lipsă scriitorii și cărturarii noștri care au ales colaborarea fără nuanțe cu in­chizitorii culturii și spiritualității românești – ci de o minimă demnitate. În plus, aservindu-și conștiința, ei au ales Academia, în aceeași vreme în care mulți dintre colegii lor preferaseră Temnița.”

Cel de al doilea volum reeditat este Trecut-au anii… Fragmente de jurnal, întâmpinări și accente, scrisori nepierdute. Fragmentele din jurnalul lui Virgil Ierunca, scris între anii 1949 -1951 și în 1960, și publicat în primă ediție în anul 2000, reconstituie atmosfera exilului românesc de la Paris: evoluția unor personalități ca Eliade, Cioran, Eugen Ionescu, Basil Munteanu, încer­cările intelectualilor români de a edita reviste culturale în Occident, conflictele de idei cu stânga domi­nantă în Franța acelor ani, dar și viața de zi cu zi a românilor parizieni. Cartea dezvăluie personalitatea din spatele vocii bine cunoscute ascultătorilor Europei Libere – un spirit pătrunzător și lucid, un om plin de umor și, înainte de toate, o mare conștiință. Volumul este completat cu interviuri apărute în presa postde­cembristă, articole și scrisori primite de autor de la oameni de cultură români.

Virgil Ierunca s-a născut la 16 august 1920 la Lădeşti, județul Vâlcea. A făcut studii liceale la Râmnicu-Vâlcea şi la Liceul „Spiru Haret” din Bucureşti. A obținut licenţa în litere şi filozofie la Universitatea din Bucureşti. Paralel cu studiile universitare, a fost redactor la ziarul Timpul (sub direcţia lui Mircea Grigorescu) şi unul din întemeietorii revistei Albatros, suprimată de regimul antonescian. Împreună cu Ion Caraion, a editat apoi revista Agora (editată în mai multe limbi), suprimată şi ea de cenzura comunistă, în 1947. A colaborat la Revista Fundaţiilor Regale, Vremea, Fapta, Viaţa românească, Universul literar, Kalende etc. În decembrie 1946 părăseşte România, obţinând o bursă a Guvernului francez.

S-a stabilit definitiv în Franţa, unde a desfășurat o bogată şi rodnică activitate culturală. Între anii 1952 şi 1975, a fost redactor cultural în cadrul emisiunilor pentru străinătate ale radiodifuziunii franceze, unde a avut rubrica Cronica ideilor, şi redactor politic al emisiunii în limba română. Din 1975, a fost cercetator la Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifică, Secţia filozofie, şi colaborator al postului de radio Europa Liberă. În exil, sub egida lui Mircea Eliade, a redactat prima revistă românească de literatură, Luceafărul. Ea a fost urmată de alte publicaţii: Caiete de dor, România muncitoare, Limite, Ethos. A colaborat activ şi la alte ziare şi reviste româneşti din exil. A scris articole despre cultura românească în diferite dicţionare şi enciclopedii din Franţa şi Germania, printre care Literatura română, în Encyclopedie de la Pléiade (Gallimard, Paris, 1957; ed. a II-a, 1968); Literatura română, în Histoire générale des littératures (Quillet, Paris, 1961); Scriitori români, în Dictionnaire des littératures (Presses Universitaires de France, Paris, 1968); Literatura română, în Lexicon der Weltliteratur im 20 Jahrhundert (Freiburg, Basel, Wien, 1961); Scriitori şi pictori români, în Dictionnaire du surréalisme et ses environs (Office du Livre, Fribourg, 1982).

A publicat și o serie de volume în limba română: Româneşte (Fundaţia Regala Universitară Carol I, Paris, 1964); Piteşti (Editura Limite, Madrid, 1981 şi, sub titlul Fenomenul Piteşti, la Editura Humanitas, Bucureşti, 1990); Subiect şi predicat (Editura Humanitas, Bucureşti 1993); Dimpotrivă (Editura Humanitas, Bucureşti, 1994). Ediţii critice (Al. Busuioceanu, G.M. Cantacuzino etc.), versuri în antologii publicate în exil.

Recomandări de lectură: 

• Gabriel Liiceanu și Ioana Pârvulescu, în dialog despre Monica Lovinescu, vocea demnității
• Importanţa vieţii în adevăr

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News