Va mai avea Timişoara un mare proiect cultural, după 2023?
Anul Capitalei Europene a Culturii a mobilizat întreaga scenă culturală a oraşului şi a generat o efervescenţă a vieţii culturale nemaiîntâlnită până acum în Timişoara. Această efervescenţă culturală şi, mai ales, calitatea impecabilă a unora dintre evenimentele-fanion ale Capitalei Culturale au crescut, cu siguranţă, aşteptările publicului. Ce urmează după Anul Capitalei Europene a Culturii, când fondurile destinate culturii nu vor mai fi (atât de) generoase, ca în 2023? Ce pot face oamenii implicaţi în organizarea, în coordonarea evenimentelor culturale, artistice din 2023 – care joacă un rol esenţial pe scena culturală a oraşului şi, în contextul actual, pe scena culturală regională – pentru a menţine în continuare viu interesul unui public cât mai numeros pentru artă, pentru cultură? „Timişoara trebuie să-şi stabilească un nou proiect în domeniul cultural” este un deziderat la care aspiră mai mulţi dintre actorii principali ai scenei culturale a anului 2023, invitaţi zilele trecute la o dezbatere pe tema „Ce urmează după Anul Capitalei Europene a Culturii?”.
Optimism, voinţă, dar şi temeri
La finalul acestui an în care Timişoara şi-a jucat rolul de Capitală Europeană a Culturii, am invitat la o dezbatere despre modul în care văd viaţa culturală a Timişoarei după 2023, despre continuarea unora dintre proiectele Capitalei Culturale, şapte dintre actorii reprezentativi pentru mediul cultural timişorean, oameni care au fost implicaţi în organizarea, în coordonarea evenimentelor culturale din 2023, dar fără să se fi aflat ei personal în lumina reflectoarelor: Ovidiu Andriş, directorul Filarmonicii „Banatul” din Timişoara, Balázs Attila, directorul Teatrului Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timişoara, Ada Hausvater, directorul Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara, Filip Petcu, directorul Muzeului Naţional de Artă Timişoara, Cristian Rudic, directorul Operei Naţionale de Stat din Timişoara, Ovidiu Şandor, preşedintele Asociaţiei Art Encounters, şi Lucian Vărşăndan, directorul Teatrului German de Stat din Timişoara. De asemenea, i-am invitat la dezbatere, ca finanţatori ai unora dintre instituţiile de cultură din Timişoara sau organizatori de evenimente culturale, pe preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, Alin Nica, primarul Timişoarei, Dominic Fritz, directoarea Centrului de Proiecte Timişoara, Alexandra Rigler, şi preşedintele Asociaţiei Timişoara 2023, Ovidiu Megan.
Evenimentul a avut loc luni, 4 decembrie, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare Timişoara.
Ceea ce a rezultat din discuţii este că, după anul Capitalei Europene a Culturii – pe cât de frumos, pe atât de extenuant pentru majoritatea dintre cei care l-au pus în scenă – există dorinţa şi voinţa de a aduce Timişoara în postura de a-şi stabili un nou mare proiect în domeniul cultural, există optimism, există şi mai multă experienţă de a face proiecte mari, internaţionale, şi, foarte important, există o deschidere din partea mediului privat de a sprijni şi după 2023 cultura. O posibilă complicare a lucrurilor ameninţă să fie generată de impredictibilitatea politicilor guvernamentale şi de problemele financiare cu care se confruntă instituţiile de cultură de ani şi ani şi care, este de estimat, vor fi agravate de noile măsuri de austeritate impuse de Guvern.
Ovidiu Andriş: „Filarmonica pune accent pe colaborarea internaţională”
Directorul Filarmonicii „Banatul”, Ovidiu Andriş, spune că există proiecte speciale care au existat anul acesta şi care vor continua. Cele mai mari, mai reprezenttaive sunt două proiecte adresate comunităţii, aflate în 2023 la prima ediţie: Corul comunitar şi un recviem dedicat victimelor comunismului, compus de şapte compozitori din şapte ţări care au avut revoluţii anticomuniste în 1989: „Acest recviem va fi dedicat Timişoarei şi va fi tot timpul de acum încolo interpretat în data de 16 decembrie, la Timişoara, în memoria victimelor căzute aici, dar nu numai”, spune Ovidiu Andriş. De asemenea, adaugă directorul Filarmonicii, şi după Anul Capitalei Europene a Culturii Filarmonica va pune accent pe colaborarea internaţională, pe invitarea la Timişoara a unor orchestre din străinătate.
Alexandra Rigler: „Studiile de evaluare a impactului titlului Capitalei Culturale vor sta la baza noii strategii culturale a Timişoarei”
Centrul de Proiecte Timişoara – instituţie care gestionează fondurile pe care Primăria le dă comunității pentru proiecte de cultură, educație, tineret, sport, mediu, implicare civică și socială şi prin intermediul căruia se derulează și finanțările pentru proiectele aferente programului Capitală Europeană a Culturii – lucrează la un plan de interviuri şi la un atelier de planificare participativă şi va continua programul de burse de creaţie şi programul de mobilităţi, declară Alexandra Rigler, directoarea instituţiei. „Trebuie să ne îmbunăţim şi să creştem baza de formatori, de monitori, dar şi pe cea de evaluatori independenţi la nivel internaţional. Vom organiza – sperăm noi, cât de multe – consultări publice pe marginea aspectelor care pot fi îmbunătăţite pe programele de finanţare şi priorităţile de finanţare”, adaugă Alexandra Rigler.
Aceasta anunţă că multe dintre proiectele lansate în Anul Capitalei Europene a Culturii vor continua în 2024 şi că vor exista noi acorduri de finanţare şi, de asemenea, că vor fi identificate şi introduse în circuitul cultural noi spaţii.
Alexandra Rigler anunţă că Centrul derulează o serie de studii de monitorizare şi evaluare a impactului titlului Capitalei Culturale, iar rezultatul lor va constitui baza noii strategii culturale a Municipiului Timişoara după anul 2024.
Lucian Vărşăndan: „Următorii ani vor arăta dacă acest titlu a reprezentat sau nu un câştig pe termen mediu şi lung”
„E foarte important, cred, ca ceea ce va rămâne după Capitala Culturală să dea măsura unui nou standard asupra pretenţiilor pe care le avem de la noi înşine şi de la acest oraş cu privire la valoarea la care încercăm să situăm proiectele culturale. Depinde de noi, dar depinde şi de decidenţi, de autorităţile finanţatoare, de toţi cei care definesc acest ecosistem dacă ceea ce va rămâne sau ceea ce se va întâmpla după 2023 va respecta acest deziderat, dacă cultura din acest spaţiu va fi, după 2023, diferită ca ştachetă valorică în comparaţie cu ce s-a întâmplat până la Anul Capitalei Europene a Culturii, dacă vor continua demersurile de internaţionalizare, de co-producţii, de parteneriate, dacă Timişoara rămâne la acest nivel sau se întoarce la un moment în care a avut mai puţine posibilităţi de a se racorda la ceea ce se întâmplă în cultura europeană. (…) Următorii ani vor arăta dacă acest titlu a reprezentat sau nu un câştig pe termen mediu şi lung. În opinia mea ceea ce s-a dovedit cu asupra de măsură a fost apetitul publicului pentru evenimente culturale”, spune Lucian Vărşăndan, directorul Teatrului German de Stat din Timişoara.
Totuşi, atrage atenţia, în momentul de faţă este extrem de dificil să vorbeşti de o perspectivă pe termen lung, „atâta vreme cât trăim într-o ţară în care, de azi pe mâine, vine un guvern şi peste modul de organizare instituţională, peste ordonatori de credite care ţi-au dat o prevedere bugetară ţie, ca instituţie, peste contracte asumate, peste proceduri de licitaţii aflate în curs, vine şi spune – dintr-un raţionamemt pe care eu, unul, nu îl înţeleg –, că nu mai ai voie să faci plăţi din bugetul local sau că trebuie să economiseşti la cheltuiala cu recuzita sau cu festivităţile de orice natură. (…) Ca să ne dăm seama de absurdul situaţiei, să ne imaginăm că, în Germania, cancelarul Scholz, de pildă, ar decide cum se reduc cheltuielile cu costumele de la Teatrul din Kiehl. (…) În atare situaţie, oricât de mare este dorinţa de a ne conecta în sens european la ceea ce se întâmplă în alte ţări, e foarte dificil”.
Filip Petcu: „Infrastructura în care s-a investit ne asigură nivelul de colaborare impus de parteneri de anvergură internaţională”
Pentru Muzeul Naţional de Artă Timişoara, spune managerul instituţiei, Filip Petcu, Anul Capitalei Europene a Culturii a fost un moment fără precedent şi în ceea ce priveşte finanţarea, şi în ceea ce priveşte anvergura proiectelor.
Acesta reaminteşte că pentru expoziţiile-fanion ale acestui an, Victor Brauner şi Constantin Brâncuşi, s-au făcut investiţii foarte mari pe linia de echipamente, printr-o linie de finanţare a Ministerului Culturii, astfel că Muzeul de Artă Timişoara are echipamente care nu mai există în alte muzee din România şi care susţin potenţialul de cercetare al instituţiei, dar şi al cooperării interinstituţionale.
Cum anul acesta Muzeul de Artă Timişoara şi-a creat punţi pe linia colaborării internaţionale, mai cu seamă prin expoziţiile Brauner şi Brâncuşi, mai spune Filip Petcu, pentru anul următor îşi va continua cooperarea internaţională: „Prospectăm această perspectivă de internaţionalizare, lucrăm la ea pe linia cercetărilor, a punţilor care se pot crea între specialiştii noştri şi specialişti din străinătate. (…) Toată această infrastructură în care s-a investit anul acesta va avea un impact şi anul următor şi ne asigură nivelul de colaborare pe care ni-l impun parteneri de anvergură internaţională”. În paralel, adaugă Filip Petcu, proiectele de cercetare ale muzeului vor fi orientate în primul rând către valorificarea propriilor colecţii, colecţii care anul acesta au fost puse pe plan secund, deşi îşi pot găsi locul într-un dialog central-european.
„Toate aceste proiecte ţin de modul în care suntem finanţaţi şi aici cred că instituţia tutelară, CJ Timiş, a înţeles că o astfel de expoziţie, cum a fost Brâncuşi, poate reprezenta un beneficiu extraordinar de imagine, poate conecta comunităţi, atrăgând public către muzeu şi, totodată, poate avea un impact considerabil la nivel financiar; estimările încasărilor depăşesc nivelul aşteptărilor. (…) O astfel de expoziţie se construieşte greu, în baza unor angajamente, a unor parteneriate şi, de multe ori, cu ani înainte. (…) Contăm pe sprijinul CJ Timiş, lucrăm la dialogul cu instituţii din străinătate şi dorim să construim proiecte care pe viitor să atragă atenţia spre Timişoara, spre colecţiile Muzeului de Artă”, mai spune Filip Petcu.
Codruţa Popov: „Încercăm să continuăm, în anii care urmează, direcţiile pe care le-am deschis în Anul Capitalei Europene a Cultrii”
„2023 este un an cu un profil pe care nu ni l-am fi putut închipui. E un an foarte greu. Şi plecând de la acest context şi intern şi extern, 2023 s-ar putea să fie cu mult mai valoros şi mai consistent decât ceea ce ar fi însemnat aceste lucruri acum patru ani. (…) Cred că marele câştigător al Capitalei Culturale sunt în final artele vizuale. Publicul a trecut dincolo de obstacolele de zi cu zi şi a avut nevoe să vină la spectacole”, afirmă Codruţa Popov, consultant artistic al Teatrului Naţional din Timişoara.
În acest an, mai spune Codruţa Popov, Naţionalul timişorean a deschis anumite direcţii, referindu-se la prezenţele internaţionale fie în co-producţie, fie cu artişti invitaţi. „Suntem foarte aproape de a pune bazele unui spectacol, anul viitor, după opera lui Maupassant, un spectacol care face parte dintr-o serie de spectacole de recuperare a acestui autor făcute în mai multe ţări din Europa. Anul acesta am construit «Anotimpurile FEST-FDR» la care am avut o serie de invitaţi importanţi – nu toţi cei pe care ni i-am dorit –, atât regizori care au pus Timişoara în centrul mişcării spectacologiei europene prin prezenţa lor aici, cât şi teatre importante şi actori de mare vizibilitate şi relevanţă. Încercăm să continuăm aceste direcţii şi în anii care urmează. (…) De asemenea, am deschis cutia co-producţiilor şi am construit o mică autostradă teatrală către Szeged şi către Vîrşeţ. Ideea este să o continuăm. (…)Desigur, reuniunea Convenţiei Teatrale Europene pe care am organizat-o în luna noiembrie ne-a creat oferte foarte bogate pentru anii ce vor urma în ceea ce priveşte co-producţiile, colaborările. Faptul că Timişoara a fost destinaţie culturală, punct teatral important pe harta Europei trebuie să aibă efecte, să aibă o continuare”, spune Codruţa Popov.
Codruţa Popov reaminteşte de lucrările de modernizare care se fac la Sala 2 a Naţionalului timişorean, estimate a fi finalizate la jumătatea anului viitor. „Sala 2 fiind introdusă în ordonanţa care a stabilit liniile de finanţare ale Capitalei Europene, va fi o moştenire palpabilă, fizică a acestui an. Vrem să o redeschidem ca un centru cultural, cu mai multe spaţii de joc şi contact cultural, unde să ne putem întâlni cu publicul, dar şi cu colegi de-ai noştri din alte instituţii, din mediul cultural independent. Vrem să participăm şi noi în viitor la punerea Timişoarei pe o altă treaptă de vizibilitate şi de relevanţă în culturalul european”, mai spune Codruţa Popov.
Dan Diaconu: „Şi regiunea, şi oraşul trebuie ca, de la 1 ianuarie 2024, să-şi stabilească următoarea ţintă de vizibilitate”
Dan Diaconu, consilierul pe probleme culturale al preşedintelui Consiliului Judeţean Timiş, Alin Nica, spune că probabilitatea ca acest proiect să se întrerupă anul viitor i se par nulă, „pentru că în 2023 am ajuns la un stadiu pe care orice decident, orice operator cultural va trebui să-l păstreze în anii următori (…) Sunt mândru de toţi colegii mei din instituţiile culturale care au făcut un efort absolut fantastic în acest an, în condiţiile nu cele mai atractive din punct de vedere al personalului”.
În privinţa infrastructurii, adaugă Dan Diaconu, „o greşeală masivă şi de neiertat ar fi să ne oprim din acest proces de reabilitare. E limpede că potenţialul maxim nu a fost atins în anul 2023, evident că acest proces trebuie să continue. Pentru noi, investiţiile-fanion din 2023 sunt legate de Muzeul Naţional de Artă, dar avem investiţii şi în spaţii culturale din zona Bastionului sau la Centrul de Cultură şi Artă, în spaţiul expoziţional de la Muzeul Satului. Sunt investiţii care vor fi finanţate în primăvara anului 2024.”
În ianuarie-februarie anul viitor, mai spune Dan Diaconu, vor începe lucrările de reabilitare la Conacul Mocioni, de la Foeni, care va deveni un spaţiu dedicat rezidenţelor culturale, dar cel mai important proiect al CJ Timiş pentru anul viitor îl reprezintă începerea lucrărilor la Castelul Huniade, o investiţie de aproximativ 40 de milioane de euro.
Dan Diaconu susţine că CJ Timiş va continua şi finanţarea unor expoziţii sau festivaluri: „2023 a arătat că, şi din punct de vedere economic, unele evenimente de mare anvergură pot fi sustenabile. Nu cred că în momentul de faţă am putea vorbi de o expoziţie de mari dimensiuni care se poate autofinanţa, dar contribuţia publică poate susţine”.
Asemenea Centrului de Proiecte, şi CJ Timiş urmează să aibă noi programe de finanţare din bugetul local sau de la bugetul de stat, prin Ministerul Culturii. „Şanse să existe bugete de o anvergură similară celui din 2023 sunt destul de mici în anii următori. Cred încă că 2024 poate să asigure finanţare decentă, cel puţin la cum arată situaţia în momentul de faţă. Şi să ne gândim la următoarea ţintă care poate nu este neapărat în zona sută la sută culturală. (…) Astăzi nu e neapărat vârful turismului în Timişoara. Eu cred că serviciile vor creşte în anii următori şi vizibilitatea internaţională pe care anul 2023 a adus-o oraşului şi regiunii va fi valorificată din ce în ce ai mult. Cred că şi regiunea, şi oraşul trebuie ca, de la 1 ianuarie 2024, să-şi stabilească următoarea ţintă de vizibilitate. Cred că e un moment propice şi important să ne creăm un nou vis”, mai spune Dan Diaconu.
Ovidiu Megan: „Să ne propunem un proiect de comunitate pe care să-l sprijine atât autorităţile, cât şi mediul privat”
Directorul executiv al Asociaţiei Timişoara 2023, Ovidiu Megan, se declară optimist în ceea ce priveşte anul 2024: „Şi dacă ar fi să închidem cu totul robinetele de la Ministerul Culturii, Consiliul Judeţean şi Primăria Timişoara, maşina asta pornită în 2023 tot va merge, din inerţie. Este important, şi aici contez pe autorităţile publice locale şi judeţene, sprijinul oferit în continuare la un nivel înalt operatorilor culturali şi programului cultural din Timişoara şi din judeţ. Dincolo de asta cred că avem nişte atuuri importante pe care le-a coagulat acest an 2023. Vorbim despre infrastructură care a presupus modernizări de spaţii şi introducerea unor noi spaţii în circuitul cultural”.
În urma Capitalei Culturale, adaugă Ovidiu Megan, Timişoara are operatori culturali mult mai conectaţi la tot ceea ce înseamnă reţele artistice naţionale şi internaţionale, ceea ce le va permite să pornească noi proiecte de anvergură, 2023 putând fi un an de start: „Avem operatori culturali mult mai bine pregătiţi din punct de vedere al capacităţii de a atrage fonduri, de a scrie proiecte, de a face parte din consorţii de proiect internaţionale şi de a aduce în România şi la Timişoara proiecte culturale importante. Avem nişte parteneri care cu siguranţă vor continua să investească şi după anul acesta. Avem 50 de parteneri la momentul acesta şi mare parte dintre ei îşi doresc să continue colaborarea cu operatorii culturali pentru că au fost mulţumiţi de ceea ce s-a întâmplat în acest an.”
În opinia lui Ovidiu Megan, Timişoara trebuie să-şi stabilească un nou proiect în domeniul cultural: „Spunea Codruţa Popov de artele vizuale. Există o infrastructură în care s-au băgat foarte mulţi bani, este pregătită să aducă expoziţii mari, s-au creat spaţii noi pentru aşa ceva, operatorii culturali sunt conectaţi cu marile muzee de la nivel internaţiomal, iar pe piaţa din România suntem sus”.
De asemenea, adaugă directorul Asociaţiei Timişoara 2023, trebuie consolidat ceea ce s-a întâmplat în toate celelalte domenii: „Vorbim aici de Filarmonică, unde au fost colaborări importante, ele trebuie să crească în viitor. Vorbim de teatrele din Timişoara care au început proiecte extraordinare şi în cazul cărora există sponsori interesaţi să le susţină. Vorbim de Operă care, din păcate, nu a fost prinsă de la început în programul Capitalei Culturale, dar am văzut sponsori care sunt interesaţi să colaboreze cu ea. Trebuie însă consolidate şi celelalte domenii. Cu siguranţă, banii de la sponsori vor veni pe proiecte de impact, dar cred că cele două instituţii de finanţare de la nivel local – Centrul de Proiecte şi Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Timiş – ar trebui să asigure baza.”
În domeniul fundraising-ului asociaţia a avut parteneriate cu aproape 50 de parteneri, în urma cărora au fost strânşi aproape patru milioane de euro. „Se putea şi mai bine – afirmă Ovidiu Megan –, dar am plecat cu un mare deficit de încredere al partenerilor în acest proiect şi pe parcurs, pe măsură ce au văzut că lucrurile se vor întâmpla, să operatorii sunt serioşi, că proiectele sunt serioase, au venit alături de program şi au sprijinit proiectele operatorilor culturali.”
În urma Anului Capitalei Europene a Culturii, asociaţia Timişoara 2023 a ajuns la aproximatv 3200 de voluntari, deşi pornise cu mai puţin de 200. „Au sprijinit toate proiectele culturale care au solicitat sprijin. Chiar mă bucur, pentru că aceste evenimente pe care instituţiile de cultură din Timişoara le fac ne reprezintă şi pe noi şi, dacă ele sunt binevăzute, cu toţii avem de câştigat inclusiv în zona turistică, în perioada următoare”, adaugă Ovidiu Megan.
În privinţa a ceea ce va urma după anul 2023, acesta se declară optimist, dar spune că operatorii culturali cu proiecte mici vor trebui să-şi unească forţele: „Nu va mai fi posibil să fie finanţate atâtea proiecte şi atunci e nevoie de o coordonare a mai multor iniţiative din domenii similare pentru a pune laolaltă resurse şi a crea evenimente cu impact mai mare. Am încredee că mediul privat cu care sunt în contact va continua să finanţeze multe dintre proiectele culturale ale Timişoarei. Aş dori să ne propunem după acest an să pornim un proiect de comunitate pe care să-l sprijine atât autorităţile, cât şi mediul privat”.
Ovidiu Şandor: „Dacă există ofertă atractivă, există şi public, iar asta este lecţia cea mai importantă”
Ovidiu Şandor, preşedintele asociaţiei Art Encounters, care are un rol major în aducerea la Timişoara a expoziţiilor Victor Brauner şi Constantin Brâncuşi, fiind şi comisarul expoziţiei Brâncuși: surse românești și perspective universale, spune că publicul este marea supriză a acestui an: „Poate mulţi am fost îngrijoraţi că e posibil să nu fie suficient public pentru, cred, miile de evenimente care au fost pe parcursul anului. Dar uite că dacă există ofertă atractivă, există şi public, iar asta este lecţia cea mai importantă. Anul acesta a reprezentat şi un fel de trezire a Timişoarei în sensul în care s-a ieşit dintr-o oarecare rutină şi comoditate. Cred că Timişoara a reuşit să strălucească şi am reuşit să repunem Timişoara în lumină”.
În viziunea lui Ovidiu Şandor, este complicat ceea ce urmează, pentru că resursele, şi cele publice şi cele private, vor fi mai puţine, dar adaugă că are, la fel ca directorul executiv al Asociaţiei Timişoara 2023, Ovidiu Megan, semnale că mulţi sponsori vor dori să continue implicarea în susţinerea culturii din Timişoara, chiar dacă „mediul de afaceri nu va fi în cea mai bună constelaţie anul viitor, în plus nici contextul economic mondial nu e cel mai grozav. Marea întrebare este cum reuşim să facem lucrurile la fel de bune, la fel de atractive cu resurse mai puţine ca anul acesta.”
Fundaţia Art Encounters va continua să organizeze Bienalele de artă contemporană, devenite deja tradiţie din 2015. „Am început deja să pregătim Bienala din 2025, chiar avem discuţii pentru cea din 2027. În acest an am fost implicaţi în câteva proiecte mai speciale, cum sunt expoziţiile Brâncuşi şi Brauner. În cazul nostru, ele nu sunt începutul unor colaborări, ci rezultanta unor colaborări pe care le-am construit în anii din urmă şi ne propunem să continuăm traseul acesta de a stabili relaţii instituţionale cu entităţi din ţară, din Europa şi din întreaga lume. Chiar expoziţia pe care o avem acum la fundaţie, Ioana Nemeş, e foarte importantă, încercăm să recuperăm această artistă. Expoziţia pleacă anul viitor la un important muzeu de artă contemporană din Belgia. Deci vom continua să facem ceea ce am făcut şi în anii anteriori”, declară Ovidiu Şandor.
Plecând de la succesul expoziţiei Brâncuşi, Ovidiu Şandor spune că Timişoara trebuie şi poate să-şi consolideze nişte câştiguri pe care acest an le-a adus în toate ariile culturale.
„Şi eu sunt optimist, dar cred că efortul necesar va fi mai mare, mai complicat, 2023 a fost un an pe steroizi şi din punct de vedere financiar, şi ca atenţie. A fost un vârf care nu va mai exista. A presupus şi foarte multă muncă şi va trebui să vedem cum obţinem aceleaşi rezultate, dar lucrând într-un ritm ceva mai aşezat, pentru că nu putem continua în ritmul ăsta. Cred că anul acesta va fi acest punct de turnură pentru Timişoara şi în cultură, şi poate şi într-o percepţie mai generală pe care Timişoara o are în România şi în străinătate. (…) Cred că trebuie să fim mai coordonaţi, mai sincronizaţi în felul în care folosim împreună resursele mai limitate pe care le vom avea, dar şi resursele pe care le avem în plus: public, experienţă, dorinţa de a face lucruri bune, ambiţia”, conchide Ovidiu Şandor.
Vesna Roşca: „Ca nivel artistic şi interes faţă de trendurile europene suntem tot acolo”
Pentru Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timişoara, principalul câştig cu care rămâne după Capitala Culturală, este – spune Vesna Roşca, responsabil de comunicare şi presă al instituţiei – realizarea unei serii de spectacole care probabil nu s-ar fi născut în alte condiţii, aceasta dând ca exemple spectacolele Doctorul, de Andrei Şerban, 1978, în regia lui Tomi Janežič, un viitor spectacol de Shakespeare care va urma în primăvara anului viitor, „negociat şi antamat de dinainte”, Pericle, şi trilogia Oraşul paralel, care a fost o foarte mare provocare pentru Teatrul Maghiar, un proiect care „ne-a forţat să ieşim din teatru, să ne întâlnim cu publicul în alte spaţii, a însemnat şi un parteneriat solid cu Universitatea Politehnica, cu teatrul German şi cu Teatrul Merlin”. Un alt mare câştig este publicul nou.
Şi Vesna Roşca atrage atenţia asupra problemelor de sistem: săli de repetiţii şi de spectacole prea puţine, negociate la minut, probleme financiare care afectează colaborările externe ale teatrului, dar şi onorariul artiştilor: „În continuare joburile în instituţiile de stat nu sunt atractive pentru tineri, e o luptă continuă să-i menţinem în instituţie. Apoi e foarte scump să duci un spectacol în turneu. Părerea mea personală este că exportul de cultură timişoreană s-a făcut prea puţin în 2023, iar aici e şi vina noastră, a operatorilor, pentru că nu avem resurse umane, financiare. Poate că acesta a fost unul dintre principalele minusuri în 2023, că nu am pus cap la cap toate eforturile să exportăm mai mult spectacole, evenimente timişorene”.
Vesna Roşca mai spune că oboseala se resimte, după acest an, şi la Teatrul Maghiar, ceea ce va obliga la o reducerea uşoară a activităţii, a numărului de evenimentele faţă de 2023, „dar ca nivel artistic şi interes în ceea ce priveşte trendurile europene şi curentele artistice pe care le urmăm suntem tot acolo şi ne dorim acelaşi lucru în continuare”.
Cristian Rudic: „Eu am încercat să construiesc podurile înapoi”
Cristian Rudic, managerul Operei Naţionale Române din Timişoara, confirmă că instituţia pe care o conduce a fost eludată de prin 2015-2016 din proiectul Timişoara Capitală Europeană a Culturii: „Eu am încercat să construiesc podurile înapoi, nu numai cu finanţatorii, ci cu fiecare dintre voi şi relaţia umană personală a fost definitorie, iar eu vă mulţumesc pentru asta. (…) Se zice că tot ceea ce ne face inima să bată mai des şi mai tare e binevenit pentru sănătate. Poate e bine să spunem ce am învăţat din asta şi să folosim în viitorul apropiat, chiar cu piciorul un pic retras de pe acceleraţie – şi evident că va fi aşa.”
În opinia lui Cristian Rudic, ceea ce este de evitat pe viitor este un gen de „festivalită”, pentru ca instituţiile de cultură din Timişoara să nu-şi mai fure publicul una alteia – cum s-a mai întâmplat anul acesta din cauza multelor evenimente, uneori suprapuse –, adăugând că Anul Capitalei Culturale a făcut, însă, să existe public şi pentru unul, şi pentru celălalt eveniment.
Cristian Rudic mai spune că îşi doreşte continuarea colaborării Operei cu Filarmonica „Banatul” din Timişoara, multă vreme cele două instituţii, „plămânii muzicali ai acestui oraş”, neavând nicio punte de comunicare: „În urmă cu decenii au început un drum comun cu festivalul Timişoara muzicală, însă apele s-au separat între timp. Vreo jumătate de secol. (…) Unul dintre evenimentele mari în care am colaborat anul acesta a fost «Gurre-Lieder», proiect pe care a trebuit să-mi conving oamenii din casă că merită făcut şi am dat de baricade. Nu a fost simplu. «Gurre-Lieder» ar trebui să fie un început pentru colaborarea cel puţin între aceste două instituţii. Bravo, Ovidiu Andriş, pentru toată stagiunea, pe care Filarmonica nu a avut-o de la înfiinţare până acum!”
În 2024, mai spune Cristian Rudic, Opera Naţională din Timişoara Opera va face ceea ce a făcut şi înaintea, şi în timpul Capitalei Culturale.
Întrebări şi propuneri dinspre societatea civilă
La dezbaterea de la Biblioteca Centrală Universitară Timişoara au participat, ca public, şi reprezentanţi ai societăţii civile ori directori de instituţii publice, care au venit şi cu întrebări adresate invitaţilor la dezbatere, şi cu unele propuneri.
„Înainte de începerea Anului Capitalei Culturale, mi-era teamă că nu suntem pregătiţi şi că ar putea ieşi un dezastru. Din acest motiv, toţi cei care au fost implicaţi merită urale, nu doar felicitări, deoarece chiar s-au întâmplat miracole. Au fost zile extraordinar de pline, cu evenimente mari în paralel, între care îţi era greu să alegi. Totuşi, cred că ar fi avut mult mai multă strălucire dacă am fi avut la dispoziţie măcar Stadionul. Dacă el ar fi fost construit, am fi putut avea acolo spectacole, ar fi putut avea grandoare. A lipsit, de asemenea, Castelul Huniade. La fel, Muzeul Revoluţiei pe care l-au căutat mulţi dintre cei care veneau în Timişoara. O senatoare ne-a vândut în două campanii electorale vorbe şi vorbe despre acest muzeu. Nu ştiu în ce stadiu e proiectul, nu ştiu dacă măcar studiul de fezabilitate este realizat. Ar fi fost bine să fie domnul primar aici să ne spună dacă vor intra în circuit la anul Turnul de apă, unde s-ar fi putut face un muzeu deosebit, şi cinematograful Studio care ne-ar permite să ne întâlnim la cinemateci”, spune profesorul universitar şi scriitorul Vasile Popovici.
Alexandra Rigler, directoarea Centrului de Proiecte, afirmă că Cinema Studio va fi inaugurat la anul, cu întârziere faţă de ceea ce a fost estimat.
Vasile Popovci a întrebat care a fost contribuţia mediului privat la acest an? „Vrem să ştim şi cât din sumele alocate de la început acestui proiect s-au dus pe vânt, ani de zile, şi cât s-a cheltuit efectiv anul acesta, când realmente s-au întâmplat lucruri extraordinare în oraş. Modul în care s-au dus milioane de euro pe vânt a fost o temă care ne-a obsedat mulţi ani, şi nici acum nu ştim pe ce au fost chletuiţi de către fosta conducere a asociaţiei”, a mai spus Vasile Popovici.
„Nu ştiu acum valoarea exactă. E însă mai mare decât vedem noi, la asociaţie, pentru că sponsorii au mers şi direct la operatori, nu doar prin asociaţie”, a răspuns Ovidiu Megan, directorul executiv al Asociaţiei Timişoara 2023.
La rândul său, jurnalista Brînduşa Armanca a întrebat cum se face că, după ce ani de zile în care am trăit cu spaima că nu o să fie nimic, motorul a pornit şi a pornit atât de bine: „Care este explicaţia dvs pentru această minune”?
Ovidiu Şandor, preşedintele aasociaţiei Art Encounters, a încercat un răspusn: „Cred că a fost o combinaţie a trei factori: toate organizaţiile culturale din oraş serioase s-au pregătit pentru acest an, indiferent de ce s-a întâmplat în trecut cu asociaţia. Fiecare şi-a făcut planurile, sperând că într-o bună zi va fi clar cum e cu finanţarea, cum e cu comunicarea, cu coordonarea. În al doilea rând, sigur că că reset-ul administrativ şi de la asociaţie, chiar dacă s-a întâmplat târziu, a avut un impact major pentru că a început să clarifice treptat o parte din probleme. Şi trei: miracolul românesc. Cum zicea un curator al unei Bienale Art Encounters, «miracolul ultimului moment: dacă România ar putea să împacheteze produsul ăsta şi să-l exporte, vom fi o ţară foarte bogată». Cred că e combinaţia acestor trei factori: încăpăţânarea unor oameni şi organizaţii, reset-ul administrativ şi miracolul ăsta românesc.”
Tot Brînduşa Armanca a întrebat cum va arăta viitorul an cultural când avem patru rânduri de alegeri? Unde mai încape şi cultura?
„Va fi un an în care, în opinia mea, se va strădui fiecare să se descurce cum poate şi fiind un an electoral, va fi încă un an în care în toată discuţia electorală nu va conta deloc domeniul cultural. Sigur aţi observat la ştiri că, atunci când se vorbeşte despre sistemul bugetar la a şaptea ştire afli şi cine intră în discuţie pentru portofoliul Culturii; această consecvenţă în insignifianţă se traduce prin lipsa unor politici publice culturale durabile şi sănătoase, continuarea injusteţii sistemului de salarizare pe Anexa 3 din Legea 4 şi exemplele ar putea continua. Sub acest aspect, fiind an electoral, 2024 va însemna un nou an pentru o nouă amânare a rezolvării unor probleme sistemice din domeniul cultural. Noi funcţionăm într-un sistem care adesea frizează absurdul”, i-a răspuns directorul Teatrului German din Timişoara, Lucian Vărşăndan.
Scriitorul Viorel Marineasa, membru al Societăţii Timişoara, spune că, deşi o întâlnire cu Herta Müller, în Anul Capitalei Europene a Culturii, s-a dovedit imposibil de realizat, ar putea rămâne pentru anii viitori această perspectivă: „E bine că au fost spectacole, filme care au pornit de la texte ale ei, dar rămâne şi o moştenire culturală a oraşului care nu a prea fost valorificată în spectacole. Pornind de la această multiculturalitate a Timişoarei, ar fi fost interesantă viziunea asupra oraşului pe care au avut-o câţiva mari autori din Europa Centrală, de exemplu, Méliusz József, cu Oraşul pierdut în ceaţă, ori Livius Ciocârlie şi alţii care puteau într-un fel sau altul să fie valorificaţi. Momentul Aktionsgruppe Banat a fost un moment interesant al Timişoarei. Să nu trecem cu nonşalanţă peste această moştenire a Timişoarei.”
Directorul Bibliotecii Centrale Universitare Timişoara, profesorul universitar şi istoricul Vasile Docea, a apreciat ca o mare realizare faptul că a fost făcută o centralizare online a tuturor evenimentelor culturale ale Anului Capitalei Europene a Culturii, dar spune că un minus este dat de faptul că aici nu apar evenimentele, nu puţine, care nu au fost incluse în programul formal al Capitalei. O altă problemă ridicată de profesorul Vasile Docea este lipsa unui program centralizat de rezervare online a locurilor, a biletelor la spectacole pentru toate instituţiile culturale.
Alexandra Rigler, directoarea Centrului de Proiecte, afirmă că au avut o tentativă de a centraliza şi rezerva locurile, dar ar fi fost necesar mai mult timp, dând asigurări însă că poiectul nu e abandonat: „Dacă licitaţia pe care am lansat-o ar fi avut ofertanţi care să o câştige, am fi iniţiat acest proces înainte de Anul Capitalei Europene a Culturii, dar nu au fost. Proiectul nu este abandonat, este doar «parcat». Când vom avea mai mult timp, ne vom reapuca de el.”
La rândul său, directorul executiv al Asociţiei 2023, Ovidiu Megan, spune că anul acesta asociaţia a fost focusată exclusv pe programul oficial, dar e un proiect care va fi avut în vedere: „Fiind un proiect deschis tututor iniţiativelor culturale, presupune un efort destul de mare. Lucrăm cu IT-işti pentru a genera conturi de administrator. E greu ca noi, asociaţie, să primim informaţii de la toată lumea şi să le introducem. De aceea am construit platforma astfel încât oricine îşi doreşte să poate urca informaţii. Va putea fi folosită anul viitor.”
Gheorghe Crişan, fost jurnalist, spune că marele câştig adus de Capitala Europeană a Culturii este că s-a format o masă critică, apoi că avem operatori specializaţi în derularea de proiecte, „de aici şi pasul următor care ar trebui avut în vedere: deschiderea spre proiecte cu finanţare internaţionale. Există programe internaţonale care stimulează cooperarea transfrontalieră sau între mai mulţi parteneri. Trebue să ne fixăm o nou ţintă pentru 2024”.
Dezbaterea este parte a proiectului intitulat „Oamenii din umbră ai Timişoarei Capitală Europeană a Culturii” din programul Energie! Burse de creație. Programul este implementat de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara în cadrul Power Station, componenta Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023” dedicată creșterii capacității sectorului cultural.
Recomandări de lectură:
- Ovidiu Andriş: „Încercăm să repunem artistul pe piedestal”
- Balázs Attila: „Teatrul te şi vindecă într-un fel, dar te şi contaminează incurabil”
- Ada Hausvater: „Încercăm zi de zi să dovedim că o societate poate să evolueze prin cultură, prin teatru”
- Filip Petcu: „Cred cu tărie în vindecarea prin cultură”
- Baritonul Cristian Rudic: „Unde este voinţă este şi un drum”
- Ovidiu Şandor: „Este prima expoziţie din ultimii zeci de ani în care Brâncuşi este aşezat în contextul românesc”
- Lucian Vărşăndan: „Este necesar ca teatrul să fie nu doar un loc al divertismentului, ci și un martor al istoriei”
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News