PSD nu este, încă, istorie


PSD nu este, încă, istorie, iar abilitatea sa de a specula disensiunile care îi subminează pe inamicii săi este una remarcabilă.

 

PSD nu este, încă, istorie. În pofida unui optimism ce îi privea dispariţia ca inevitabilă, după votul de la referendum şi de la europarlamentare, PSD îşi reconfirmă, la urne, capacitatea de a supravieţui. Iar această putere de a rezista asalturilor istorice nu trebuie niciodată subestimată. Ca partid-stat, ca succesor al ambiţiei comuniste şi feseniste de dominaţie patrimonială asupra întregii ţări, PSD posedă vitalitatea ce îi permite să reacţioneze şi să se retranşeze.

PSD nu este, încă, istorie, dar valul seismic care îi ameninţă existenţa şi monopolul politic este unul a cărui amploare nu mai poate fi tăgăduită. De la dinamica relaţiei urban- rural la rolul pe care diaspora îl poate exercita. România anului de graţie 2019 este una în care mecanismele familiare PSD nu mai pot funcţiona cu eficacitatea lor tradiţională. Concentrarea majorităţii de voturi PSD în judeţele din sudul ţării, pierderea hegemoniei în Moldova, reculul din Constanţa sunt tot atâtea semne ale mutaţiilor care, pe termen mediu, îi pot fi fatale.

PSD nu este, încă, istorie, dar el este mai vulnerabil ca oricând. Iar această vulnerabilitate ţine de riscul reformării statului şi al transformării guvernării. Un stat regândit în termenii rezonabilităţii, un stat în care alocarea de fonduri să nu mai consolideze feude, un stat în care organizarea actului de administrare să fie realizată cu mai multă transparenţă, un stat care să incorporeze un plus de modernitate, un asemenea stat este unul în cadrul căruia reţelele clientelare ale PSD nu mai pot parazita şi exploata resursele bugetare. Reforma statului, inteligentă, graduală şi ireversibilă: iată ceea ce poate conduce la marginalizarea PSD, pentru totdeauna.

PSD nu este, încă, istorie, iar abilitatea sa de a specula disensiunile care îi subminează pe inamicii săi este una remarcabilă. Supravieţuirea PSD este inseparabilă de absenţa coeziunii forţelor care i se opun. Inteligenţa instituţională a PSD este inteligenţa unui animal de pradă: veriga slabă va fi identificată şi exploatată. Dezunirea opozanţilor săi îi oferă răgazul necesar replierii. Iată ceva la care ar merita să mediteze cei care, pe Facebook, se drapează în toga de profeţi digitali ai naţiunii. Destructurarea partidului- stat PSD este o misiune ce impune răbdare, tenacitate şi potenţial de cooperare şi de coaliţie.

PSD nu este, încă, istorie. Reţeta de organizare cleptocratică edificată de FSN ţine în captivitate comunităţi şi indivizi. Sistemul local întemeiat pe patronaj şi pe vasalitate explică scorul Vioricăi Dăncilă. Doar eliminarea acestui sistem îi poate elibera pe compatrioţii noştri din servajul lor.

Eliminarea, treptată, a PSD este maniera în care emanciparea românilor de sub dominaţia partidului-stat poate avea loc, în cele din urmă. Confruntarea cu PSD este confruntarea cu ordinea privilegiilor şi cu subdezvoltarea endemică a României. Este aceasta o luptă de durată, în care se cer mobilizate răbdarea şi inteligenţa politică. PSD trebuie să fie istorie, pentru ca România să aibă un viitor.

 

Articol apărut şi pe MarginaliaEtc.

 

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.