„Provocarea Ierusalimului”, jurnalul unui pelerinaj ghidat de Biblie semnat de Eric-Emmanuel
Cel mai nou volum semnat de Eric Emmanuel Schmitt, cu o postfață semnată de Papa Francisc, Provocarea Ierusalimului. O călătorie în Țara Sfântă, a apărut în România, la șase luni după publicarea în limba franceză. Este un jurnal al unui pelerinaj ghidat de Biblie, o carte-mărturie, despre o călătorie în spațiu, în timp, care transmite un mesaj al compasiunii, al iubirii, al toleranței.
Dacă în Noaptea de foc își dezvăluia experiența mistică trăită în deșertul Hoggar cu treizeci și cinci de ani în urmă, în 2022, la invitația Vaticanului, Eric-Emmanuel Schmitt se întoarce la originile marilor credințe monoteiste călătorind în Țara Sfântă, iar Provocarea Ierusalimului – jurnalul acestui pelerinaj la Betleem, Nazaret, Cezareea – consemnează experiența spirituală, întrebările, reflecțiile, senzațiile, uluirea, până la surpriza finală a unei întâlniri incredibile cu ceea ce autorul numește „de neînțelesul”.
Provocarea Ierusalimului.O călătorie în Țara Sfântă este o carte-mărturie, despre o călătorie în spațiu, în timp, dar, mai presus de toate, către sine, scrisă cu ardoare, care transmite un mesaj al compasiunii, al iubirii, al toleranței. „Provocarea pe care Dumnezeu o adresează și credincioșilor, și necredincioșilor depășește ceea ce aceștia își imaginează. Dumnezeu nu le spune: «Ascultați-mă!», ci le strigă: «Ascultați-vă!». La Ierusalim, unde a început totul, nimic nu este încheiat”, spune Eric-Emmanuel Schmitt.
Postfața acestei cărți este semnată de Papa Francisc și ia forma unei scrisori adresate autorului de către Suveranul Pontif, în care acesta subliniază nevoia de fraternitate: „Provocarea pe care Ierusalimul o ridică și-n ziua de azi în fața lumii exact aceasta este: să trezească în inima fiecărei ființe omenești dorința de a-l privi pe celălalt ca pe un frate în unica familie omenească.”
„Eric-Emmanuel Schmitt ne dezvăluie intimitatea sa spirituală cu sinceritatea pe care i-o cunoaștem. Aceea a unui om sfâșiat între o minte «voltairiană» și un suflet de credincios care îndrăznește să-și mărturisească sus și tare credința”, scrie Le Figaro despre acest volum.
Cartea a apărut la Editura Humanitas Fiction, în seria de autor dedicată scriitorului, iar traducerea din franceză este semnată de Doru Mareș. Volumul este disponibil acum în librăriile din București și din țară, pe site-ul Libhumanitas și pe site-urile lanțurilor de distribuție partenere.
Eric Emmanuel Schmitt se află zilele acestea în România, ca invitat al Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași, care are loc în perioada 18 – 22 octombrie.
Eric Emmanuel Schmitt s-a născut pe 28 martie 1960, la Lyon. În 1983 absolvă cursurile prestigioasei École Normale Supérieure cu o diplomă în filozofie. Trei ani mai târziu obține titlul de doctor în filozofie. Debutează în 1991 cu o piesă de teatru, Noaptea de la Valognes. Îi urmează Vizitatorul, care îi aduce consacrarea și pentru care este distins cu trei premii Molière, Variațiuni enigmatice, Libertinul etc. În 1994 îi apare primul roman, Secta Egoiștilor, dar scrie în continuare piese de teatru care fac săli pline în Franța și în străinătate. În 2001 este recompensat de Academia Franceză cu Grand Prix du Théâtre pentru întreaga activitate. De același succes răsunător se bucură și romanele sale Evanghelia după Pilat (2000), Adolf H. Două vieți (2001), Pe când eram o operă de artă (2002), precum și eseul Viața mea cu Mozart (2005). Volumele care alcătuiesc „Ciclul invizibilului“ – Milarepa (1997), Domnul Ibrahim și florile din Coran (2001), Oscar și Tanti Roz (2002), Copilul lui Noe (2004), Luptătorul de sumo care nu se putea îngrășa (2009), Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodată (2012), Doamna Pylinska și secretul lui Chopin (2018) și Félix și izvorul invizibil (2019) – s-au aflat luni întregi pe listele de bestselleruri din numeroase țări. Eric-Emmanuel Schmitt este autorul a cinci volume de povestiri, Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri (2006), Visătoarea din Ostende (2007), Concert în memoria unui înger (2010), distins cu Premiul Goncourt pentru nuvelă, Cei doi domni din Bruxelles (2012) și Răzbunarea iertării (2017). În 2008 publică romanul Ulysse from Bagdad, în 2011, Femeia în fața oglinzii, în 2013, Papagalii din Piața Arezzo, în 2014, dipticul Elixirul dragostei și Otrava iubirii, în 2015, Noaptea de foc, în 2016, Omul care vedea dincolo de chipuri, iar în 2019, Jurnalul unei iubiri pierdute, distins în 2020 cu Premiul Jules Renard. În 2021 apare primul roman, Paradisuri pierdute, din ciclul Străbătând secolele, iar în 2022, următoarele două, Poarta cerului și Soarele întunecat. În 2023 publică Provcarea Ierusalimului, un jurnal de călătorie în Țara Sfântă, cu postfața semnată de Papa Francisc. Lui Eric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste 20 de premii și distincții literare, în 2001 primind titlul de Chevalier des Arts et des Lettres. Cărțile lui sunt traduse în peste 40 de limbi.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
