Locomotiva Viorica


Viorica Dăncilă este convinsă că are şanse de câştig în cursa pentru Cotroceni şi, mai mult, că va scoate PSD la liman: „Nu sunt o locomotivă în acest moment pentru partid, sper ca în campanie să devin”. Parafrazând-o, „orice om îi este bine să viseze”.

 

PSD intră în cursa pentru prezidenţiale decredibilizat, lipsit de personaje relevante politic, fracturat de lupte interne, ajuns la un prag electoral foarte scăzut în alegeri – un minim istoric de 22 la sută –, trăgând după el efectele unei guvernări lipsite de performanţă, ale unei vistierii secătuite de măsuri populiste, ale unui justiţii penale schilodite de modificări ale legilor făcute în favoarea puşcăriabililor, ale unui regim care începuse să recurgă la măsuri iliberale, care adoptase retorica suveranistă, anti-UE, anti-SUA.

Pentru prima dată în ultimii 30 de ani, PSD îşi pune problema nu dacă va câştiga prezidenţialele, ci dacă va intra în turul doi al scrutinului. Şi după toate probabilităţile, nu va intra, chiar dacă are o reţea vastă de primari şi preşedinţi de Consilii Judeţene, dependenţi de banii daţi de Guvern, interesaţi direct să mobilizeze la vot electoratul, chiar dacă există o unitate a nucleului dur al acestui partid care s-a coalizat întotdeauna în jurul liderului, indiferent cine a fost acesta şi ce acuze publice i-au fost aduse. Nu va intra pentru că va fi pe cont propriu, şi nu de pe prima poziţie, ci a treia, şi pentru că nu poate miza pe niciun alt procent de la foştii sau actualii parteneri politici ori de guvernare, ALDE şi Pro România considerând că varianta cea mai bună este să aibă candidat propriu şi să piardă glorios cu 4-5 procente, în turul întâi. În plus, din puţinele procente obţinute la europarlamentarele din mai e posibil ca PSD să mai piardă ceva, prin candidatura pe cont propriu a lui Liviu Pleşoianu, care, este de aşteptat, va rupe din electoratul social-democrat, din acea parte a electoratului ultranaţionalist, „cablat” la canalele de propaganda rusă şi la sateliţii lor autohtoni, care se laudă reciproc şi, toţi, împreună, pe Liviu Pleşoianu. O candidatură prin care – în paranteză fie spus – Rusia va testa electoratul, pentru a vedea dacă e justificată, pragmatică o investiție imediată sau pe termen mai lung într-o mișcare naționalistă, suveranistă visată de Kremlin.

Pe acest fundal, în scena pentru prezidenţiale apare Viorica Dăncilă, succesoarea lui Liviu Dragnea la conducerea PSD, funcţie care, conform cutumei de partid, este blocstart pentru intrarea în cursa pentru Cotroceni. Doamna Dăncilă este cel mai slab prezidenţiabil pe care l-a avut acest partid în ultimii 30 de ani. Şi, totuşi, varianta cea mai rezonabilă dintre cei rămaşi în competiţie, dacă ne gândim că în cursa internă Viorica Dăncilă rămăsese cu Şerban Nicolae – al cărui nume este legat de cel al lui Cătălin Voicu fost senator PSD, căruia i-a fost şi şofer, şi avocat într-un dosar de corupţie, deschis pentru aranjare, pe bani, de dosare penale, care i-a adus lui Voicu o condamnare la închisoare –  şi cu Liviu Pleşoianu, noua speranţă a Kremlinului. Ceea ce spune multe despre situaţia dezastruoasă în care se află partidul de guvernământ.

Viorica Dăncilă este convinsă că are şanse de câştig şi, mai mult, că, deşi acum procentul de încredere de care beneficiază este mai mic decât cel cu care e creditat PSD, va scoate partidul la liman: „Nu sunt o locomotivă în acest moment pentru partid, sper ca în campanie să devin”. Deşi a încercat să-şi creeze imaginea de lider care va dez-dragniza PSD-ul (prin refuzul de a prelua narativele lui Liviu Dragnea anti-Justiţie, naţionaliste, suveraniste, prin scoaterea din scenă a pupilei fostului lider PSD, Carmen Dan şi a altor oameni apropiaţi lui, prin „scurgerea” către presă a unor informaţii care o victimizează, legate de modul în care a fost tratată de fostul său şef, Liviu Dragnea, izolată în partid şi denigrată la televiziuni, la comanda acestuia), pare imposibil ca Viorica Dăncilă să convingă electoratul (cel puţin pe cel pierdut între europarlamentarele din mai anul acesta şi parlamentarele din 2016, adică vreun milion de votanţi) că nu a fost o marionetă a lui Liviu Dragnea, o rotiţă aşezată la locul potrivit, care funcţiona perfect într-un mecanism defect de conducere a statului, cu tendinţe iliberale, autocratice. Dar, parafrazând-o pe doamna Dăncilă, „orice om îi este bine să viseze”.


Articole din aceeaşi categorie:

1 Răspuns

  1. 25 iulie 2019

    […] Text publicat în premieră pe siteul Puterea a Cincea, aici! […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.