Jupânul rezistă. Încă


Ceea ce am văzut la cel mai recent Comitet Executiv al PSD nu e primul episod în care Liviu Dragnea şi Mihai Tudose par că sunt la faza „care pe care”, cu un avans al liderului social-democrat. Nici ultimul. Următorul va fi curând.

 

A mai trecut o întrunire a Comitetului Executiv al PSD, precedată de mârâieli intrapartinice publice la adresa liderului PSD, de invocarea, pe diferite voci, a fracturii din partid, de pronosticuri care îl dădeau perdant pe Liviu Dragnea în faţa lui Mihai Tudose. Iată, însă, că Guvernul e în aceeaşi formulă, încă, exceptând-o pe demisionara Doina Pană, de la Ape, iar Liviu Dragnea rezistă pe poziţie.

Acesta nu e primul episod în care Liviu Dragnea şi Mihai Tudose par că sunt la faza „care pe care”. În octombrie anul trecut, premierul Tudose declanşase o ofensivă la adresa liderului PSD şi a unor apropiaţi de-ai săi din Guvern. Nimic nu era nou din ceea îl deranja atunci pe Mihai Tudose, determinându-l să facă declaraţii publice, cu săgeţi direcţionate spre şeful său de partid. Nu era nou statutul de urmărit penal, în dosarul “Belina”, al vicepremierului Sevil Shhaideh, o apropiată liderului PSD. Nu era nouă nici informaţia că, tot în cazul “Belina”, DNA cerea încuviinţarea urmăririi penale pentru un alt ministru, Rovana Plumb. Ba, în cazul lor, conducerea PSD decisese să nu le ceară să facă un pas înapoi din Guvern şi chiar anunţase că le oferă “sprijin total”. Nu erau noi nici problemele de imagine ale unor miniştri, pe care premierul Tudose le invoca, pentru a-şi motiva decizia remanierii lor. Ceea ce era nou au fost nişte cifre avansate de directorul Institutului Avangarde, Marius Pieleanu, care indicau o poziţionare a Guvernului Tudose, în încrederea românilor, la un nivel de “25-26%”, cu mai mult de zece procente sub PSD. Sondaj despre care unele voci din spaţiul public afirmau că ar fi fost realizat la comanda liderului PSD, pentru a dinamita imaginea Guvernului şi a-l ţine apoi în corzi pe primul-ministru. Deşi a fost perceput drept un factor declanşator al acelei crize de la vârful PSD, episodul Avangarde pare să fi fost mai degrabă o etapă a ei, care a succedat unor tensiuni interne mocnite, aspect recunoscut de premier: “Nu sunt într-un moment fericit al relaţiei cu Dragnea!”

După şedinţa CEx al PSD, organizată câteva zile mai târziu, s-a lămurit nu doar problema remanierii guvernamentale, dorite de premier – care, deşi era de aşteptat să vizeze mai mulţi miniştri “cu probleme de percepţie la nivelul opiniei publice”, i-a atins doar pe Răzvan Cuc, Sevill Shaiddeh şi Rovana Plumb, demisionari a “rugăminţile” primului-ministru –, ci şi faptul că Liviu Dragnea încă deţinea controlul (în partid). Acesta a şi ţinut să aibă ultimul cuvânt şi în problema celor două, menţionând că social-democraţii nu au renunţat la ele, că „membrii CexN şi-au arătat susţinerea pentru cele două doamne, susţinere generată (…) de sentimentul larg în societate de semnal contra unor abuzuri care se fac.”

La scurt timp, o lună mai târziu, îl găseam pe Mihai Tudose pe aceeaşi lungime de undă cu Liviu Dragnea, semnând Rezoluţia de la Herculane, care denunţa „acţiunile «Statului Paralel şi Ilegitim», disimulate sub aşa-numită «luptă anti-corupţie»”. Rezoluţie al cărei efect scontat pare a fi fost, pe de o parte, o tentativă de victimizare, de martirizare a lui Liviu Dragnea, iar pe de alta, de scuză faţă de rateurile pe care Puterea le dă în actul de guvernare, faţă de incapacitatea acesteia de a pune în practică toate promisiunile făcute în campania electorală. Şi, cum se ştie că cea mai eficientă manipulare este aceea în care adevărul e amestecat cu minciuna, staff-ul PSD a luat bucăţele de adevăr (adică, indicii privind existenţa unor reţele informale ce funcţionează în interiorul unor instituţii ale statului, unele, în numele interesului naţional, despre care s-a tot vorbit în spaţiul public) şi a brodat minciuni în jurul lor, aşa ajungând la falsa concluzie că “statul paralel” boicotează puterea politică, legitim constituită prin alegeri. Asta, deşi nu este probată existenţa vreunei astfel de entităţi abstracte care să funcţioneze dincolo de instituţii ale statului, a unei instituţii a statului angrenată în ansamblul ei în astfel de acţiuni.

La finalul lunii ianuarie, se anunţă un nou episod din lupta „care pe care” dintre Liviu Dragnea şi Mihai Tudose. La Comitetul Executiv Naţional al PSD, de la Iaşi. Premierul nu renunţă la ideea restructurării, a unui Guvern „mai suplu”, probabil fără apropiaţii lui Liviu Dragnea. Parte din baroni, care au acumulat frustrări fie cauzate de marginalizarea lor, fie de faptul că nu au primit funcţiile dorite ori promise, cer, ţinând isonul unor disidenţi din PSD, „democratizarea vieţii interne de partid”şi restructurarea administraţiei centrale. Iar Liviu Dragnea pozează în liderul stăpân pe situaţie, pe care nu îl ating jocurile subterane: „Din partea mea, categoric nu este o tensiune cu premierul Tudose”. Asta după ce îi arătase pisica ALDE, menţionând că o „orice eventuală restructurare guvernamentală” se discută cu partenerii de coaliţie, de care depinde şi votul din Parlament. Adică, nu e o decizie strict la mâna premierului Tudose.

Vom vedea, la final de ianuarie, dacă va fi o remaniere guvernamentală sau un surogat de remaniere. Dacă se va schimba ceva în structura de putere de la vârful PSD sau dacă PSD îl va recunoaşte în continuare pe Liviu Dragnea drept jupân. Lăsându-i control şi putere depline, până la o eventuală sentinţă judecătorească nefavorabilă. Ceea ce nu ar fi exclus. Nimeni din PSD nu vorbeşte public despre o alternativă clară la Liviu Dragnea. Iar Mihai Tudose, pe care unii îl văd posibil succesor al acestuia, este un politician ajuns prim-ministru deşi nu se încadrase în portretul premierului dorit de structura de decizie a partidului – un ministru care nu performase în Guvernul Grindeanu, demis de majoritatea ALDE-PSD exact pe motive de incompetenţă, şi care apăruse în ultimul moment pe lista nominalizărilor. Plus că e un politician cu legături cu SRI, prin afaceri pe care le-a avut cu oameni apropiaţi de această zonă, prin studii – un curs postuniversitar în Securitate Naţională şi un doctorat în Ştiinţe Militare şi Informaţii –, prin obţinerea gradelor didactice de lector şi conferenţiar universitar la ANI a SRI. Or, PSD nu agreează, cel puţin declarativ, relaţiile “cu sistemul”.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.