Gânduri la plecarea lui Andrei Doicescu

Sursă foto: Arhivă Veronica Kirchner

Foarte tristă. A murit ieri Andrei. Pați, Andrei Doicescu. Ascult Thelonious Monk – îi plăcea, de fapt iubea jazzul – și mă gândesc la toate întâlnirile noastre, uneori alături și de Iulia Niculescu, din Paris.

Îi pot auzi vocea povestindu-mi despre Rilke, asistentul lui Rodin, despre André Cădere, despre Cioran, Eliade și Ionesco, despre secțiunea de aur, despre Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, despre Renaștere și Rothko… Venea la întâlnire cu scooterul, ne așezam apoi la o terasă, își aprindea o țigară și îmi povestea despre artiștii, scriitorii pe care îi cunoscuse. Am descoperit si păstrat, și datorită lui Andrei, idealul frumuseții, dorința cunoașterii, entuziasmul și iubirea pentru artă.

Ne cunoscusem în 2011, în Paris, eram la prima mea vizită în orașul sufletului meu. Și de atunci Parisul a însemnat pentru mine și Andrei, și Iulia.

Pe Andrei îl amintește și Monica Lovinescu în jurnalele ei. Discret, așa cum a și trăit Andrei. Nu-i plăcea să i se facă fotografii – cu câteva a fost de acord, ca aceasta, de aici. Eram pe o terasă în Place de l’Odéon, și știu că îmi arătase clădirea din fața noastră, unde, la mansardă locuise Cioran.

Despre prietenia lui cu André Cădere, cu care lucrase în anii 70 în atelierul artistului american Sol Lewitt, mi-a făcut o excepție și mi-a dat voie să scriu despre ea într-un articol din Observator Cultural.

Povestea despre tatăl său, arhitectul Octav Doicescu, care a fost cetățean de onoare al orașului New York ca apreciere pentru proiectarea Pavilionului Casa Română la Expoziția universală New York World’s Fair 1939. De atunci este și fotografia care circulă uneori aici pe Facebook cu Constantin Brâncuși și Maria Tănase și încă o doamnă elegantă și frumoasă. Este mama lui Andrei Doicescu, Suzana Doicescu. Fotografia face parte din arhiva Andrei Doicescu.

Când cumpăr o carte (biografie, memorii, jurnale) o deschid întâi la sfârșit. De la Andrei am învățat: e o carte bună dacă are indexul persoanelor amintite. Memoria este importantă. Amintirile sunt importante.

Te iubim, Andrei.

Text publicat şi pe pagina de Facebook a autoarei.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News