Front comun între „speciali” și populiști

Ceea ce se întâmplă la CCR, zilele acestea – unde patru judecători constituționali (întâmplător, sau poate nu, toți numiți de PSD) nu s-au prezentat la ședința în care urma să fie analizat proiectul de lege privind pensiile speciale ale magistraților și creșterea vârstei acestora de pensionare – pare un alt act, al treilea, din aceeași piesă: prezervarea unor privilegii ale magistraților. De data aceasta, având – se pare – sprijin politic. Al unui partid din coaliția de guvernare: PSD.

Prima piedică fățișă în fața încercării Guvernului Bolojan de tăiere a pensiilor speciale ale magistraților și de creștere a vârstei lor de pensionare a fost în vară, când o parte a magistraţilor au încercat un şantaj la adresa Executivului. În luna august, au încercat să forţeze Guvernul să renunţe reforma sistemului de pensii din Justiţie, printr-o grevă mascată. Toate cele 16 Curţi de Apel, cărora li se adăugaseră şi unităţi de Parchet îşi suspendaseră activitatea: blocaseră dosarele – cu unele excepţii, care au vizat emiterea de mandate de arestare sau de ordine de protecţie –, cerând retragerea de urgenţă a proiectului de lege privind reforma pensiilor speciale, numite „de serviciu”, ale magistraţilor. Adică, a fost un act de şantaj a unei puteri a statului, cea judecătorească, la adresa unei alte puteri a statului, cea executivă.

A doua piedică fățișă a fost în luna noiembrie. După ce vicepremierul Oana Gheorghiu declara că pensiile magistraților sunt un privilegiu și că România nu îşi mai permite să plătească aceşti bani, că nu îşi mai permite să aibă pensionari speciali, CSM i-a făcut plângere penală, motivând că a încălcat „independența justiției și statutul magistraților într-un mod iresponsabil și populist”. Plângerea fusese făcută pentru „incitare la ură, violență sau discriminare”, fiind invocat articolul 369 din Codul Penal, deși acest articol se referă la categorii vulnerabile care trebuie protejate, nu la categorii profesionale. Plângerea penală a CSM la adresa Oanei Gheorghiu a fost un incontestabil act de intimidare nu doar la adresa vicepremierului, ci a Guvernului şi a Legislativului care ar îndrăzni să se atingă de pensiile speciale. De privilegii adică. Pensiile speciale sunt privilegii, nu drepturi – în categoria drepturi intră pensia bazată pe contributivitate –, nefiind acordate în nici un alt stat din Europa.

A treia piedică fățișă a fost pusă, zilele acestea, la CCR, de patru judecători (întâmplător, sau poate nu, toți numiți de PSD) – Cristian Deliorga, Gheorghe Stan, Bogdan Licu și Mihai Busuioc –, care nu s-au prezentat la ședința în care urma să fie analizat proiectul de lege privind pensiile speciale ale magistraților și creșterea vârstei acestora de pensionare. Și au făcut-o în două zile consecutiv: în prima zi părăsind ședința, iar în a doua zi neprezentându-se la ședință, motivând că ar fi fost încălcată legea de funcționare a CCR. Probabil, legea nu este neconstituțională, altfel, s-ar fi pronunțat. S-a căutat doar o nouă modalitate de tergiversare care, probabil  lasă loc, unor negocieri. Pentru că ceea ce au făcut cei patru judecători constituționali este să forțeze reprogramarea dezbaterilor pentru anul viitor. Asta, în contextul în care legea ar fi avut termen de intrare în vigoare 1 ianuarie 2026 și în condițiile în care, neadoptarea ei ar atrage pierderea de căre România a fondurilor PNRR. Faptul că cei patru judecători care au blocat dezbaterile sunt toți numiți de PSD te face să te întrebi dacă această nouă piedică în fața legii nu e făcută cu sprijinul, cu acordul tacit al PSD? Gruparea anti-reformistă din Justiție e limpede ce ar câștiga; prezervarea privilegiilor.

PSD, în schimb, ar putea câștiga rolul de a se impune în coaliția de guvernare ca partid care dictează, de care depinde funcționarea coaliției. Printr-o forțare, un șantaj voalat la adresa premierului pentru a-și trece legea în actuala formă. În caz contrar, PSD dă semnalul că poate genera o criză guvernamentală, că poate destabiliza coaliția de guvernare și poate chiar forța o demisie a premierului în cazul în care această lege – parte importantă a pachetului de reforme asumat –, nu va fi adoptată în forma dorită prim-ministrul Ilie Bolojan.

Această nouă tergiversare a legii e o dovadă a unei societăți fracturate (o parte își dorește reforme, o parte – măsuri populiste) și a unei coaliții de guvernare fragilizate de PSD care vrea să joace un rol popular/populist, în încercarea de a-și menține electoratul și de a-l recupera pe cel plecat la AUR (partid în care populismul este cutumiar). Rezolvarea problemei pensiilor speciale nu va fi posibilă în lipsa voinței politice. Momentan observăm un front comun între „speciali”, și populiști. Rămâne de văzut care sunt, în politică, mai mulți: reformatorii sau populiștii.

• Recomandare de lectură: 28 de milioane de euro, valoarea pe o lună a pensiilor speciale

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News