Comunismul românesc, un leninism real

Am recitit azi pasaje din volumul Molotov Remembers, apărut în 1993. Voi reveni la el, sunt destule de spus. Viaceslav Molotov a fost ceea ce se cheamă un vechi bolşevic. A participat cu ardoare la clădirea dictaturii comuniste şi a devenit mâna dreaptă a lui Stalin.

Am discutat cu studenţii mei conceptul de cultură politică şi am reluat ideile pe subiect dintr-o carte clasică de Robert C. Tucker. Cultura politică a bolşevismului poate explica multe din opţiunile şi cotiturile cunoscute de sacrosancta “linie a partidului”. În numele acestei linii,  Molotov a divorţat în 1948 de propria nevasta. Ştia că Polina Semionovna Jemciujina este o activistă devotată, dar modul său de gândire şi acţiune nu-i permitea vreo rezervă faţă de ceea ce dicta “Partidul”, adiica Stalin. Pentru moment, un citat elocvent Stalin obişnuia să spună: “Adevărul este protejat de batalioane de minciuni.” (p. 215). Evident că, astfel privit, adevărul încetează să mai existe.

Bolşevismul a fost o cultură politică revoluţionară, scria Robert C. Tucker. S-a născut prin rusificarea doctrinei occidentale, de sorginte hegeliană, a materialismului istoric. O alchimie în care tradiţia social-democrata era bulversată, contestată, desfigurată. Lenin a fost fondatorul noului amalgam revoluţionar metamorfozat în radicalism apocaliptic planetar. Se vesteşte venirea Omului Nou. La Marx, revoluţia antropologică este una implicită. La Lenin, ea devine explicită.

Postulatele leniniste sunt codificate în noua religie politică, logocratică, mesianică şi soteriologică. Partidul este Soarele în acest heliocentrism sui generis. “Votaţi Soarele!”. Trecutul trebuie sfărâmat fără regrete şi fără milă. Ciocanul proletar zdrobeşte pianul burghez. Niciun domeniu, nici măcar jocul de şah, nu se poate sustrage luptei de clasă. O luptă care se ascute necontenit. Deviatorii conspira, organele stau la pândă, lovesc necruţător. Paranoia. Purificarea corpului politic prin “deparazitare socială”.

Transformism universal, lupta eternă dintre Vechi şi Nou, falsificarea Binelui despre care a scris Vladimir Soloviov. Dinamism fără vreun repaos, mişcarea comunistă este progresul însuşi, omenirea zeificată. Nicio milă pentru cei învinşi. Lor le este rezervat coşul de gunoi al Istoriei. Comunismul românesc a fost un leninism real: intransigent, fanatic, intolerant, profetic, sectar, elitist, voluntarist.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News